Biserica în contextul contemporan

„Pe vremea apostolilor, casele erau biserici; acum biserica a ajuns casă; pe atunci nimic lumesc nu se grăia în casă; acum nimic duhovnicesc nu se grăieşte în biserică; chiar aici, în biserică aţi adus piaţa. Dumnezeu vă grăieşte, dar voi, în loc să ascultaţi în tăcere cele spuse, aţi schimbat lucrurile şi vorbiţi de cu totul altceva.” Sf.Ioan Gură de Aur

Biserica este o instituţie divino-umană, în care omul se împacă cu creatorul, cu Dumnezeu, este locul unde omul trebuie să fie şi atunci cînd are o bucurie nu numai atunci cînd are un necaz. Mulţi consideră că a se duce la biserică, este de a da pomelnice, transformînd biserica într-un fel de SRL, care prestează servicii, aici este vina oamenilor care mai apoi şi critică biserica pentru ca are diverse taxe, ori acei care critică sunt acei care nu-i calcă pragul, aşa că ei nu sunt în drept să critice ceea ce nu cunosc. Banul desacralizează biserica dar să fim oneşti nimeni nu te impune să dai bisericii, biserica din totdeauna a existat din acei doi bani ai văduvei.

Vreau să mă opresc mai pe larg asupra „pomelnicului” mulţi considerîndu-l un mijloc magic de a ajunge la Dumnezeu, şi astfel omul în duminici şi sărbători în loc să se axeze la biserică pe rugăciunea personală pentru el şi pentru cei apropiaţi, pune această sarcină exclusiv pe umerii preotului, ori noi fiecare suntem datori să ne rugăm unul pentru altul, ba chiar şi pentru duşmanii noştri. Nu vreau să şterg nici din necesitatea acelui pomelnic, dar atitudinea faţă de el nu trebuie să fie ca faţă de un element magic, mulţi urmăresc cu mare atenţie faptul dacă va citi preotul toate numele încrise în pomelnic sau nu, de parcă dacă preotul nu va citi cu voce acele nume Dumnezeu nu-i va şti... Trebuie să ne schimbăm viaţa, să trăim creştineşte să trecem pe pomelnic şi pe duşmanii noştri, să ne rugăm

Limbajul trupului

Capitolul cinci, este cel mai captivant pentru că prezintă elemente din Limbajul trupului, pentru mulţi care am urmărit serialul “Lie to me”, acest capitol ne va fi şi mai interesant, pentru că coinştentizăm faptul că e posibil să citim atitudinea cuiva din comportamentul lui sau al ei. 60%-80% din impactul mesajului tău poate fi citit prin analiza acestui limbaj al trupului. Prima regulă este CITIREA ANSAMBLULUI, adică să nu descifrăm gesturi aparte ci să le anlizăm în complex de altfel riscăm să judecăm greşit asupra persoanei, regula nr.2 ne pune să luăm în considerare CONTEXTUL în care o persoană face un gest sau altul şi regula nr.3 ne spune să luăm în considerare şi DIFERENŢELE CULTURALE, spre exemplu, de toţi ştiutul semn american OK, la americani înseamnă totul e bine, la francezi “zero”, iar la japonezi “bani”, unele gesturi însă au însemnătate universală, cum ar fi zîmbetul (fericire) sau datul din cap (da, afirmativ). La nivelul exteriorizării şi citirii limbajului trupului, femeile sunt mai deschise, pe cînd un bărbat mai rar îşi exteriorizeză sentimentele, aceasta fiind dictat de statutul acestuia. Pentru a învăţa şi a citi gesturile altor oameni, stai deoparte un sfert de oră pe zi şi analizează gesturile celorlalţi. În cele ce urmează voi prezenta cîteva din descifrările limbajului trupului:

Întrebările sunt, de fapt, răspunsuri II

Capitolul trei, ne prezintă Şase strategii pentru o prezentare convingătoare, prima stategie este “Construirea de punţi” ea presupune o tehnică de a menţine activă conversaţia, şi de a evita situaţia în care tu să vorbeşti mai mult decît clientul tău, construirea de punţi se obţine prin folosirea enunţurilor: “Adică...?”, “De exemplu...?”, “Şi atunci...?”, “Prin urmare...?”, “Atunci tu...?”, “Asta însemnă că...?” fiecare punte trebuie urmată de tăcere din partea ta, şi atunci cînd foloseşti o punte lungeşte ultima silabă a întrebării, apleacăte puţin înainte, ţinînd palma orientată în sus, în poziţie orizontală, după care lasă-te pe spate şi rămîi tăcut.

Strategia a doua, “Tehnica aprobării cu capul” aceasta are ca scop menţinerea coversaţiei şi încurajează pe ceilalţi să vorbească.

Strategia a treia, “Micile încurajări” cum sunt spre exemplu cuvintele: “înţeleg...”, “Aha...”, “întradevăr?”, “Mai spune-mi...”.

Strategia a patra, presupune menţinerea controlului asupra ochilor, căci 87% din informaţie, persoana le primeşte prin ochi.

Strategia a cincea, “Oglindirea” presupune sincronizarea unul cu altul, la nivelul poziţiei corpului, acest comportament spune: “Sunt la fel ca tine şi sunt de acord cu tine şi atitudinea ta.” Oglindirea este un instrument puternic de construire a unei legături, însă aceasta nu trebuie aplicată prea devreme. Un fapt curios arătat de cercetări, este că atunci cînd un bărbat se oglindeşte, emoţiile unei femei îl va descrie ca fiind mul mai inteligent, interesant şi atractiv.

Strategia a şasea, “A păşi în ritm” înseamnă sincronizarea intonaţiei, inflexiunea vocii şi viteza de vorbire, studiile au arătat că ceilalţi se simt “presaţi” atunci cînd cineva vorbeşte mai repede decît ei, iar viteza de vorbire a unei persoane relevează viteza cu care creierul ei poate anliza în mod conştient informaţia.

Capitolul patru, ne prezintă şase tehnici pentru a lăsa o impresie pozitivă, căci după cum ştiţi prima impresie este foarte importantă şi aceasta se formează în mai puţin de patru minute. Există patru zone asupra cărora tu poţi deţine

Întrebările sunt, de fapt, răspunsuri I

Cele cinci reguli de aur ale succesului în afacerile cu vânzări sunt:

1.Vezi mai mulţi oameni (Vorbeşte cu oricine va sta destul timp să te asculte)

2.Vezi mai mulţi oameni (Continuă să chemi oameni)

3. Vezi mai mulţi oameni (Mulţi conideră că nu au succes din cauza oamenilor care nu au acceptat să intre în reţea, de fapt aceasta nu e adevărat – este din cauza clienţilor potenţiali pe care nu i-au întîlnit, vorbeşte anul acesta cu clienţii anului viitor, fii organizat, ne sfătuieşte Allan Pease)

4. Foloseşte legea probabilităţii (Legea probabilităţii guvernează succesul oricărei activităţi din viaţă. Dacă spre exemplu vorbeşti cu zece oameni şi le propui să între în afacere, din ei cu 5 ai mai stabilit o întîlnire, din aceştia 3 vor veni şi într-un final doar unul singur va intra în afacere, şi din aceasta tu vei cîştiga 300$, astfel conform legii probabilităţii 10:5:3:1, vorbind cu fiecare din acei oameni tu, cîştigi cîte 30$ stabilind întîlnirea cu 1 singură persoană mai cîştigi cîte 60$, din aceştia doar 3 au venit, pentru fiecare din ei tu cîştigi cîte 100$ şi nu te dezămăgeşti pentru acei 2 care nu au venit, şi într-un final cîştigi 300$ pentru acea persoană care a aceptat să intre în reţea, deci orice ai face tu eşti în cîştig)

5. Îmbunătăţeşte-ţi media (Aceasta însemnă că în pofida faptul că dacă cineva nu intră în reţea tu oricum cîştigi, tu trebuie să te depăşeşti: să fii mai convingător, să fii mai organizat ca să te întîlneşti cu cît ma mulţi oameni cît mai curînd)

Într-un următor capitol, autorul ne învaţă cum să obţinem un “DA” de la un potenţial client, şi ne oferă

Atitudinea ortodoxă faţă de animale

Această problemă mă preocupă de mai mult timp, deoarece conform canoanelor consumarea cărnii de către creştini nu este interzisă, iar eu văd o cruzime în a omorî animalele, dar în acelaşi timp consum carne de animale, deci de ce creştinii nu sunt vegetarieni? Apare un lucru interesant chiar în Biblie, oamenii Vechiului Testament consumau carne, Iisus a consumat peşte, deci nu există temei pentru ca creştinii să fie vegetarieni, căci Dumnezeu ne dă poruncă să stăpînim peste toate şi toate le-a creat pentru om, nu pentru consumul său egoist ci pentru satisfacerea necesităţilor vitale, adică „mîncăm ca să trăim”. Un extras din scrierile Sf. Ignatie Monahul ne ilustrează foarte frumos atitudinea pe care ar trebui să o aibă omul faţă de animale:

„Dragostea pentru animale trebuie să fie cu măsură. Nu este permis ca această dragoste să o eclipseze pe cea faţă de oameni, iar animalele să fie transformate în idoli”

Atitudinea creştinului ortodox faţă de animale trebuie să fie ca la un dar primit de la Dumnezeu, adică să iubească întreaga creaţie şi să compătimească cu întreaga făptură. Sfîntul Siluan spune foarte frumos că orice vătămare făcută vre-o unei făpturi fără o nevoie oarecare e o nepreţuire a darului Dumnezeesc: „Ai văzut în pom o frunză verde şi ai smuls-o fără să fie nevoie. Chiar dacă aceasta nu e un păcat, totuşi mi-e milă şi pentru frunză, căci inimii care a învăţat să iubească îi este milă pentru orice făptură”. Acelaşi sfînt însă considera că nu trebuie să vorbim cu animalele, „căci astfel ne coborîm la treapta lor de necuvîntătoare”. Există o pleiadă mare de sfinţi care au avut o atitudine de mare dragoste faţă de animale, dar şi acestea la rîndul lor arătau o mare supunere faţă de aceşti sfinţi care erau despătimiţi, cunoaştem că Sf. Proroc Ilie, Sf. Teodora de la Sihla, Sf. Serafim de la Sarov care au fost hrăniţi fie de păsări sau urşi, alt sfînt mucenic Modest se ruga pentru tămăduirea animalelor domestice, însă făcea acesta nu pentru salvarea animalelor ci pentru necesitatea oamenilor săraci a căror existenţă era legată de acele animale. Deseori în rugăciune omul este spune că am păcătuit mai mult decît dobitoacele, de ce? Oare animalele au păcate, atîta timp cît nu au suflet nemuritor – ele nu au păcate, şi oameni buni nu există nici un paradis al cînilor sau pisicilor, deci animalele acţionează din instinct, iar omul care are raţiune face lucruri mai grozave decît animalul, de exemplu: fură, ucide, desfrînează... Cel mai cunoscut caz poate este cel cu leul Sf. Gherasim pe care sfîntul l-a îngrijit, a scos un spin din picior şi i-a legat rana, iar acest leu i-a rămas să-i slujească toată viaţa şi cînd sfîntul a murit, leul s-a dus la mormînt şi a murit deasupra mormîntului.

Ţara minunilor democratice – câini cu paşapoarte

După aprobarea în anul 2010 a legii democratice europene, în ţara cu cea mai prosperă democraţie din lume, sigur că e vorba de R.M. toate animalele au paşapoarte, astfel că în data de 5 iulie 2012 toţi câinii s-au prezentat la primele alegeri câneo-crate şi şi-au ales preşedintele. Despre respectarea drepturilor animalelor ne vorbeşte şi un caz recent: în data de 3 iulie 2012 un băiat de 12 ani a fost muşcat de câinele turbat a lui Muruianu, astfel în urma cazului de judecată intentat băiatului s-a demonstrat vinovăţia acestuia, s-a constatat că acesta l-a ofensat pe câine, iar Tuzic (câinele în cauză) a fost în legitimă apărare, ba şi mai mult în urma muşcăturii câinele a turbat iar părinţii băiatului vor trebui să-i achite tratamentul, nu băiatului ci câinelui. Deasemenea hotărirea judecăţii semnată de judecătorul Ham-Ham şi ştampilată cu nobila-i labă, l-a condamnat pe băiat la 3 luni de privaţiune de libertate pentru câneo-fobie şi încălcarea drepturilor animalelor. Acestea fiind spuse, putem spune cu siguranţă că trăim în raiul democraţiei, unde drepturile omului sunt respectate mai puţin decît cele ale animalelor, din ţară deputaţilor făr’ de minte şi a câinilor cu paşapoarte, al vostru patruped cu drepturi garantate – Bim. HAM-HAM-HAM

Imaginea de aici.

Televiziuni (in)dependente

Nu pot afirma cu certitudine că avem televiziuni independente, fiecare din ele au în umbră personaje necunoscute, care deţin aceste televiziuni, fie că unele posturi TV recunosc fie că nu recunosc dar toate sunt sponsorizate sau de partide politice sau de oameni de afaceri. Mass-Media este a IV-a putere din stat, pe lîngă aceasta ea este un instrument manipulatoriu, spunea cineva, „Daţi-mi o mass-media într-o regiune anumită, alte mass-media închideţile şi într-o perioadă de jumate de an sau un an voi face din acei oameni ce naţionalitate doriţi, îi învăţăm ce limbă doriţi etc.”. Regimurile totalitare din secolul trecut nu au avut un asemenea intrument puternic cum este TV, regimurile democratice de astăzi folosesc acest instrument şi cum s-a constat un partid fără o televiziune este sub pragul electoral, cu toate că uneori nici deţinerea unei TV nu te ajută, e vorba de PPCD şi postul de televiziune EuTV. Cel puţin deţinerea unei TV îţi asigură o reputaţie bună, dacă reputaţia televiziunii nu a fost demascată, adică nu au fost date pe faţă persoanele care se află în spatele acesteia.

Fiecare televiziune se prezintă a fi cea mai privită, cea mai echidistantă şi independentă, dar dacă vor să fie echidistante şi să aibă credibilitate atunci să aibă curajul să spună cine stă în spatele lor.

Conform sondajului care nu are relevanţă naţională, fiind făcut la mine pe blog, marea majoritate a vizitatorilor au încredere

Un an de blogging – La taifas pe blog

Iată că timpul trece pe neobservate, mai ieri parcă scrisesem primul articol pe blog, iar azi scriu aproape al 100-lea articol şi am în spate experiența de un an în blogosferă. Iată aşa... sunt blogger. Ce s-a schimbat?

Multe, am început pe taifas.trei.ro, apoi m-am transferat prin noiembrie 2009 pe taifas.host56.com, mai apoi prin martie-aprilie anul curent mi-am schimbat designul la blog, nu mai este acel cu care am început cîndva. Am undeva peste 4000 de vizualizări pe blog timp de un an, peste 1000 de vizitatori unici timp de un an şi cred că vre-o 5-10 vizitatori permanenţi, am fost vizitat din peste 30 ţări din lume. Aşa dar, am un an de cînd sunt un blogger cu acte în regulă, mai bine spus un an are blogul la care eu muncesc şi pe care d-voastră chiar în aceste clipe îl citiţi, iar pentru aceasta eu vă mulţumesc!

Audienţă la un demon mut

O nouă zi, o nouă carte... cum se spune, nu citeşte doar acela, care se bazează pe propria experienţă. Orice carte e o nouă lume care captivează prin unicitatea sa... O carte recent citită, pe care o prezint de această dată este cartea Ieromonahului Savatie Baştovoi, „Audienţă la un demon mut”, după cum ne-o descrie autorul aceasta „este o carte perfectă pentru toţi cei pasionaţi de istoria ideilor, de polemicile purtate între marile religii, de uneltirile organizaţiilor oculte şi teoria conspiraţiei.” Cu toate că autorul prezintă romanul ca fiind unul istorico-fantastic şi ne avertizează că orice asemănare cu realitatea este doar o coincidenţă, totuşi cartea prezintă relitate, pentru acei care au ochi de văzut şi urechi de auzit...

Personajul principal al romanului este, Victor Rotaru, un profesor de fizică de la Chişinău care face studii în domeniul religiei, istoriei şi organizaţii secrete (masoni). Punctul de pornire a acţiunii romanului este plecarea la o şedinţă secretă de la Kremlin a personajului, şedinţă la care se ia hotărîrea de infiltrare a agenţilor KGB în rîndul clerului, pentru supravegherea acestuia şi pentru distrugerea bisericii pe dinăuntrul acesteia.

Inima Europei - Elveţia

Nu, nu am fost în Elveţia din păcate... dar mi-ar plăcea să fac turul acestei ţări care este cunoscută pe plan internaţional pentru ciocolata sa, pentru ceasurile de o bună calitate şi pentru securitatea depozitelor bancare. De ce scriu despre această ţară?

Pentru că azi 1 august Confederaţia Elveţiană sărbătoreşte ziua Naţională (sărbătoarea creării Confederaţiei Elveţiene, 1291) şi am mai căutat pe internet ceva informaţie pentru a afla secretul acestei ţări...

Deci, întîi de toate m-a captivat faptul că cu toate că se află chiar în inima Europei, această ţară nu face parte din Uniunea Europeană, pentru că ţine foarte mult la statutul său de neutralitate, neutralitate recunoscută încă din anul 1815, astfel Elveţia nu a participat la nici unul din cele două Războaie Mondiale. Deasemenea Elveţia este un exemplu şi în ceea ce ţine de structura lingvistică a ţării, astfel în Elveţia sunt patru limbi oficiale. Un alt lucru interesant, este faptul că femeile nu au avut dreptul la vot pînă în anul 1971, cred că de asta a ajuns aşa de dezvoltată :) :) :) - sigur că glumesc, fără supărare, astfel Elveţia este ţara unde a fost acordat acest drept cel mai tîrziu faţă de alte ţări din Europa. Elveţia este organizată în cantoane, cum ar fi la noi judeţe sau raioane, adică unităţi administrative. Calitatea şi costul vieţii în Elveţia poate fi comparată pe bună dreptate cu înălţimea munţilor Alpi, care sunt o carte de vizită a ţării şi desigur o sursă de venit pentru turism. Capitala ţării este oraşul Bern.

Invitaţie în închisoare

„Cititorule, ai fost vreodată la închisoare? Nu...”

Cartea pe care am citit-o recent „Evadarea din închisoarea îngerilor căzuţi” (o citiţi în întregime pe dacă daţi click pe titlu, pe blogul autorului) prezintă realitatea vieţii unui om, scenariul căreia ar fi demn de un Oscar, căci intervievatul, cartea este realizată sub forma unui interviu, a fost în închisoare, a cunoscut cea mai mare cădere ca mai apoi să se ridice şi să se întoarcă la Dumnezeu asemeni fiului celui rătăcit. Personajul principal şi intervievatul în aceeaşi persoană este autorul blogului SACCSIV, acest nume neînţeles este alcătuit din iniţialele personelor apropiate autorului, iar interviul este realizat de către cunoscutul teolog Danion Vasile.

Închisoarea, ne spune Saccsiv „E o lume dură. Putem spune că e o imagine cât de cât apropiată a ceea ce a fost Sodoma şi Gomora, nu doar din punct de vedere al desfrâului...” realitatea prezentată în carte vis-a-vis de ceea ce e defapt închisoarea de după zidurile înalte te cutremură, şi pînă la urmă te înspăimîntă faptul că închisoarea nu încearcă să schimbe omul ci îl face şi mai crud, îl afundă şi mai mult în noroi pentru ca ieşirea să fie aproape imposibilă. Ieşirea din acest cerc vicios o oferă doar credinţa în Dumnezeu şi doar ortodoxia care e schimbătoare de vieţi, căci doar în ea lucrează duhul sfînt ce preschimbă sufletul. Evadarea din închisoare defapt

Cartea vie - "Arhiereul"

Că să nu treacă fără de folos timpul din vara aceasta, mă impun să mai citesc şi cîte o carte, că de... lenea-i mare cucoană. Recent am citit cartea „Arhiereul” de Ieromonah Tihon, în traducerea lui Mihai Costiş şi-n concepţia grafică şi note de subsol a Ieromonahului Savatie. Poate că ar trebui să mă opresc un pic asupra subiectului cărţii care recunosc mi-a plăcut...

Acţiunea romanului este centrată pe venirea unui arhiereu într-o oarecare localitate, acesta uimeşte chiar din prima zi prin originalitatea păstoririi, căci în loc să vină cu mare fast, intră umil în altar unde mai mulţi preoţi care aşteptau venirea oficială a arhiereului nici nu-l observă, ba din contra mai spun şi bancuri în altar, atunci arhiereul îi mustră şi le spune: „Cît de des ne depărtăm privirile de la Arhiereul ceresc şi le aţintim spre arhiereul pămîntesc” deasemenea adăugînd nişte cuvinte foarte actuale şi astăzi cu toate că cartea se presupune a fi scrisă la începutul secolului XX, citez: „... a venit timpul cînd arhiereii trebuie să-şi scoată mitrele aurite – semnul slavei lui Hristos, şi să-şi bună cununi cu spini, căci mai mult se huleşte astăzi în popor numele Domnului decît se slăveşte.” Ori foarte greu cuvînt însă plin de adevăr se conţine în fraza rostită de personajul principal, numele căruia nu se spune, fiind numit simplu – arhiereul. După cîteva zile de la venirea oficială a arhiereului acesta hotărăşte să facă vizite prin toate bisericile aflate în jurisdicţia sa, merge el merge de la biserică în bisercă, pînă ajunge la biserica părintelui Gherasim, acesta era deosebit de toţi ceilaţi preoţi fiind considerat ciudat, păr.Gherasim îşi ducea cruces slujirii preoţeşti printre azilanţi, persone fără adăpost, sărace şi care o cam dădeau cu băutura. La începutul numirii sale, părintele tot ţinea predici şi îndemna pe oameni să se întoarcă de la patimi şi păcate, într-o zi întră în crîşmă unde începe să propovăduiască, dînd drept exemplu negativ un beţiv care aparent dormea în propria vomă, la sfîrşitul cuvîntării toţi din crîşmă au început a rîde, păr.Gherasim nu a înţeles de ce, atunci o persoană i-a spus că beţivul pe care îl dă drept exemplu este mort, atunci părintele a văzut marea plagă a omenirii.

Bani pe internet

   În trecutul meu internautic, a existat o perioadă în care încercam să folosesc timpul pe care-l petreceam pe internet cu folos financiar, adică încercam să găsesc căi de a face bani pe internet. De ce am ales să scriu pe această temă? Deoarece ieri, chiar pe neașteptate s-a adresat la mine o persoană, precum că eu undeva pe un forum am scris că pot ajuta cu sfaturi privind „banii pe internet”, am rămas chiar uimit luând în considerație că mai bine de doi ani nu mă mai ocup cu acest tip de activitate... a rămas în trecut.

   Ei, dar pînă la urmă, la insistenţele celui care m-a contactat printr-un email, m-a făcut să-mi reamintesc cîteva adrese şi cîteva sfaturi pe care i le-am dat. Acum nemijlocit la acel trecut misterios, ce ţine de banii pe internet. Totul a început cu un mesaj de tip spam primit în căsuţa electronică, era vorba despre o afacere piramidală, cumperi o programă, o vinzi la alţii doi, apoi cumperi următorul nivel şi tot aşa... dar nu a fost să fie, mi-am făcut cont pentru bani electronici – WebMoney, am pus bani în cont am cumpărat programa, deh... minte, eu credeam că totul e foarte simplu – minte de copil, dar am încercat să vînd programa am trimis sute de mesaje spam pretutindeni însă fără nici un rezultat, peste un timp mi-am dat seama că am pierdut banii din economiile personale, atunci mi-am pus drept scop să-mi reîntorc banii. Am început să citesc pe internet, să caut şi m-am pus pe clikuri, pe surfing(vizualizare situri) şi citire de scrisori publicitare - că oricum internetul era nelimitat, am stat la această etapă o perioadă destul de lungă, în care făceam şi unele statistici,

Religia în şcoală? Da ori Ba?

„Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.” Sf. Ev. Marcu 12, 17

După ce mi-am expus pe larg poziţia vis-a-vis de introducerea religiei în şcoală într-o serie de articole, trei la număr, revin la acest subiect pentru a pune punct discuţiilor şi pentru a lua în calcul şi unele acţiuni mai recente care nu au intrat în analiza celor trei articole la temă.

Așa deci, după înregistrarea procesului de colectare a semnăturilor pentru inițierea unui referendum național în vederea introducerii religiei în programa şcolară ca obiect obligatoriu, Pasat face o declaraţie pentru presă, pentru unii neaşteptată, pentru mine, după cum am relevat şi în articolele precedente – chiar aşteptată, deoarece era clar de la bun început că un politician rămîne a fi politician pe viaţă, căci a fi politician nu e o profesie ci e un mod de a trăi, aşa dar Pasat spune că se implică în politică şi doreşte să-şi creeze un partid propriu, după cîteva zile Mitropolia Moldovei vine cu un comunicat din partea sinodului acesteia conform căruia, Mitropolia îşi rezervă dreptul de a se implica în politică pentru anumite scopuri. Deci indirect Mitropolia Moldovei suţine proiectul politic a lui Pasat, pentru ca mai tîrziu să-l suţină chiar şi-n mod direct. Peste noapte, într-o zi de iunie, tot Chişinăul se vede îmbodobit cu panouri publicitare care-l înfăţişesză pe Mitropolit alături de Pasat, care susţine că în Chişinău au fost amplasate în jur de 100 de panouri publicitare iar alte 100 au fost amplasate în întreaga republică, acestea se suţine, au fost, plătite din buzunarul lui Pasat. O oarecare televiziune a făcut un calcul şi a ajuns la suma de 15 mii de Euro... bun buzunar are Pasat :) :) :)

Drumul Crucii prin Moldova III

Am scris aceste articole despre acest drum al crucii, pentru al face cunoscut, căci presa noastră "liberă" nu s-a obosit să mediatizeze măcar o zi din acest drum al crucii, prioritate au ştirile despre violenţe şi alte nenorociri, or trebuie să "ştie lifta cea păgînă" că ţara noastră este una Ortodoxă.

     Un drum lung şi obositor dar folositor şi uşor de parcurs cu credinţa în suflet spre - Schitul Butuceni, schit care impresionează prin frumuseţea naturii şi prin viaţa duhovnicească dusă aici de înaintaştii noştri, despre care mărturisesc chiliile săpate în piatră şi chiar o bisericuţă, unde în prezent se slujeşte Sf.Liturghie iarna, căci şi-n prezent aici la Butuceni activează o mănăstire de călugări, care continuă nevoinţa înaintaşilor.

     Asemenea şi participanţii la drumul crucii sunt o continitate în mărturisirea de credinţă, de credinţă ortodoxă, pe acest plai binecuvîntat de Dumnezeu printr-o frumuseţe nemaivăzută, nu în zadar în balada Mioriţa se spune... „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai...” Această „gură de rai” a rezistat inavaziilor de tot tipul şi va rezista atîta timp cît va păstra credinţa în care s-a născut ca popor, credinţa apostolească, propovăduită de Sf.Ap.Andrei şi apărată de Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfînt, credinţa în Una, Sfînta, Soborniceasca şi Apostoleasca Biserică – CREDINŢA ORTODOXĂ.

„Nu ne place să ne răstignim, cu Domnul? Nici nu vom învia, atunci, dimpreună cu El!” spunea monahul Selafiil din Tomsk, participarea la acest drum al crucii

Drumul Crucii prin Moldova II

                                     

„Şi a început Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat. Iisus a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi să ia însutit – acum, în vremea aceasta, ... iar în veacul ce va să vină: viaţa veşnică.” Marcu 10, 28-30;

     La popasul de Frumoasa, ca de alt fel la oricare alt popas, în timp ce creştinii de la drumul crucii se mai odihneau, alţi preoţi şi creştini citeau acatistul în cinstea icoanei Maicii Domnului de la Hîrbovăţ şi se închinau acestei sfinţenii care mergea în faţa procesiunii. După un scurt popas, paşii ni s-au îndreptat spre mănăstirea de călugări, de la Ţigăneşti, unde a fost popasul de noapte iar a doua zi la orele 6 sfînta şi dumnezeiasca Liturghie, în mica bisericuţă de pe teritoriul mănăstirii, astfel încît nu toţi creştinii au încăput în biserică, astfel întreaga curte a mănăstirii s-a transformat într-o Biserică, şi a fost minunată rostirea Crezului şi a rugăciunii „Tatăl Nostru” în întreaga curte a mănăstirii.

    După o întărire trupească - o agapă, şi cea sufletească - Sf.Liturghie am purces la drum spre mănăstirea de maici din satul Tabăra, drumul deasemenea a dus prin Codrii multiseculari ai Moldovei. După un popas la mănăstirea Tabăra

Drumul Crucii prin Moldova I

„Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” Ev. după Marcu 8,34; 

     Ce este viaţa creştină? Este urmare a drumului crucii pe care l-a parcurs Mîntuitorul. Ori pentru a ajunge la Înviere trebuie să mergem pe drumul Golgotei, să luptăm cu patimile şi să le învingem. Biserica de pe pămînt este una luptătoare, deci creştinii duc o luptă continuă cu patimile, cu relele şi într-un cuvînt cu satana. Luna aceasta prin ţara Moldovei a avut loc o procesiune minunată, cunoscută din vechi timpuri – Drumul Crucii. [singlepic id=86 w= h= float=left]Un drum al crucii ar semnifica urmarea îndemnului din pasajul de la Marcu, creştinii participanţi şi-au lăsat grijile lumeşti adică s-au lepădat de sine, şi-au pus nădejdea în Domnul şi au purces alături de alţi creştini la urmarea Mîntuitorului, la parcurgerea acestui drum al pocăinţei şi al rugăciunii, al morţii şi neapărat al Învierii. Fiecare dintre creştinii din R.Moldova care au participat la acest drum al crucii îşi v-a primi plata de la Domnul, căci nu trece Domnul cu vederea „nici din picătură vre-o parte” toate le primeşte de la noi, ca un bun şi iubitor de oameni. Ce este un drum al crucii, pentru noi? Este o mică jertfă, o puţină nevoinţă pe care o putem aduce ca tămîie bine-mirositoare înaintea Domnului.

Nu voi vorbi despre date tehnice ale acestui drum al crucii, traseul acestuia îl vedeţi alăturat, mă voi axa pe partea lăuntrică şi spirituală a parcurgerii acestui drum. Nu ştiu dacă aş putea să redau în cuvinte bucuria parcurgerii acestui drum, dar voi încerca...

„Căci ce-i foloseşte omului să cîştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul.” Marcu 8,36;

Am îndrăznit să parcurg şi eu alături de alţi creştini o porţiune a drumului crucii... Alipit la această procesiune, am văzut oameni bucuroşi sufleteşte şi fericiţi de mărtuirisirea de credinţă pe care o fac, oameni cu rugăciunea în inimă şi cu nădejdea la Domnul, căci nimic alt ceva în lume nu-i întărea decît credinţa, ea le-a fost călăuză şi sprijin în acest drum.

„Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.” Matei 21,21;

   Procesiunea de la Vest la Est a trecut printr-un şir de mănăstiri din R.Moldova adevărate oaze de frumuseţe şi spiritualitate. Un prim popas s-a făcut la mănăstirea Veveriţa, o mănăstire nouă, situată departe de vre-un drum naţional, în liniştea şi verdeaţa codrilor.

Introducerea religiei între „da” şi „nu” II

Aşa dar se întrevede şi o oarecare conotaţie politică a evenimentului, luînd în considerare temporalietatea evenimentelor din R.M. şi Rusia, privind introducerea disciplinei „Ortodoxia” în şcoli.

Am lăsat problema politicului la sfîrşit pentru că are mai multe aspecte ce trebuiesc analizate. Pe de o parte mari dubii trezeşte faptul că iniţiativa aparţine d-lui V.Pasat, după cum afirmă şi Savatie Baştovoi[1], „o persoană laică, fără experienţă pedagocică şi cu atît mai mult teologică”, fostul şef al Serviciului de Informaţie şi Securitate al Moldovei, acest aspect al trecutului d-lui Pasat a trezit presupunerea unor jurnalişti precum că acesta ar avea acte compromiţătoare la adresa mitropolitului.[2] Deasemenea pe blogul părintelui Savatie [1] se face atenţionarea că actuala „campanie de la Chişinău se suprapune cu campania care se face acum în Federaţia Rusă pentru introducerea ca obiect de studiu a disciplinei zisă:”Bazele culturii Ortodoxe”.” Diaconul Andrei Kuraev care este autorul manualului „Bazele culturii Ortodoxe” spune că: „cursul nostru este o încercare disperată a Rusiei de a se salva pe sine.” Astfel părintele Savtie se întreabă dacă „ne angajăm şi noi în lupta disperată pentru salvarea Rusiei? Sau începem o lupta pentru propria salvare, pentru cunoaşterea adevărului istoric despre soarta Bisericii în acest ţinut în care ne-a lăsat Dumnezeu să trăim?” [1]

Introducerea religiei între „da” şi „nu” I

Poate că ca un creştin-ortodox ar trebui să văd doar plusurile introducerii în programa de învăţămînt a obiectului de studiu: „Bazele Ortodoxiei”. Însă sunt unele minusuri pe care voi încerca să le ilustrez în articol, în acelaşi timp găsind şi argumente în favoarea introducerii religiei în şcoli.

Cred că voi porni, analizînd subiectul din punctul de vedere al unui elev, pe de o parte sunt elevi interesaţi de subiect, cum am fost şi eu, iar studiul individual este mai anevoios, pe de altă parte sunt elevi indiferenţi faţă de capitolul religiei, dar în această categorie, cu riscul de a părea nedrept, i-aş include pe acei elevi care sunt indiferenţi şi faţă de alte discipline şcolare şi acei care consideră că au prea multe de învăţat. Din punctul de vedere al unui elev îi înţeleg prea bine, căci şi eu eram contra multitudinii de obiecte dar pînă la urmă am coinştentizat importanţa fiecăruia, sigur că o problemă majoră o constituie metoda de predare (poate fi una interactivă şi captivantă sau viciversa) şi chiar profesorul.

Aşa deci, am atins o altă problemă, cea a cadrelor didactice

Vreau părinţii acasă!

Nu mai este demult o noutate că fenomenul migraţiei a marcat profund societatea noastră, astfel încît dacă nu fiecare om atunci fiecare al doilea are o rudă plecată peste hotare.

Fenomenul migraţiei a lovit nemijlocit în celula societăţii, în familie. Scopul nobil al multor părinţi, de a asigura copiilor un viitor mai bun, de a le face un viitor acordîndu-le studii a ajuns de la caz la caz într-o altă extremă. În multe cazuri „prezenţa” sau mai bine spus existenţa unor părinţi s-a redus pentru copii doar la un transfer bănesc. Mulţi din aceşti tineri văd în părinţi doar nişte sponsori, e clar că aceasta este rezulatul unei traume psihologice a copilului care a rămas fără părinţi alături, în cel mai fericit caz fiind lăsat în grija unei rude. Prin aceasta copilul este privat de dragoste, de susţinerea părintelui care ar trebui să fie cel mai bun dintre prieteni.

Privind diverse cazuri prezentate la PROtv, în cadrul campaniei: „Vreau părinţii acasă!”, am înţeles drama unei societăţi în care familia este abandonată şi nu este protejată. Ne dorim o societate prosperă însă fără o familie prosperă, această societate nu poate exista.

În cazul unei familii cu mai mulţi copii, m-a mirat dragostea cu care cei mai mari se îngrijeau de cei mai mici, grija unuia faţă de altul şi responsabilitatea, pe care uneori nu o întîlneşti nici la un om matur. Viaţa i-a făcut să se maturizeze precoce, i-a pus faţă în faţă cu problemele pe care în mod normal ar trebui un adult să le rezolve, protejînd copilul.

Cine mai crede în prezicatori???

Încep cu analiza unei foi volante primite în strada, textul căreia chiar îmi pare haios, nu ştiu cum lumea poate lua în serios aşa tîmpenie...

Doamna Ecaterina

Venită de curînd din ţări străine  (mai clar spus a fost la zarabotkă) cu ajutorul lui Dumnezeu (mai bine spus a satanei şi-a dat seama că se pot face bani buni prin minciună şi nu mai este necesar să lucrezi peste hotare) desface (tot ea şi le face) farmecele, blestemele, cununiile legate, aduce persoana iubită înapoi, împacă familiile, descîntă problema de beţie :) amorţirile de mîini şi de picioare, dureri de cap (oamenii în mod normal iau o pastilă în aşa cazuri dar...).

Cu rugăciuni puternice (şi oare sunt rugăciuni ne-puternice, de ce doar ea poate face aşa rugăciuni cu speţ-efecte) vă aduce spor în casă (dap' atunci de ce cere bani de la clienţi) şi plecări peste hotare (cred că a instituit vre-o reţea de trafic de persona, trebuie verificată de organele abilitate) în 24 de ore. (da rapid mai lucrează... dar dacă n-am paşaport...)

Spune trecutul, prezentul (dar oare care este prezentul dacă te afli la o vrăjitoare?) şi viitorul.

(Şi  toate acestea) garantat 100%

Din întrebările tinerilor dinainte de căsătorie

Ce hram al casei să-mi aleg?

La acest capitol nu sunt norme canonice, pentru că alegerea în căsătorie a unui hram al casei, ca ocrotitor un sfînt sau a Maicii Domnului nu este un lucru instituit canonic, fiind izvorît din tradiţionalism. În general poate fi ales orice sfînt sau orice sărbătoare închinată Maicii Domnului, s-ar putea să fie aleasă ziua în care tinerii s-au întîlnit sau o sărbătoare apropiată acelei dăţi din calendar. Mulţi caută un sfînt oarecare ajutător în căsnicie, alţii caută nu ştiu ce sfînt care să-i ajute în afaceri, păi ce facem oameni buni cu harul divin? Este el doar pentru o anumită problemă, ne raportăm la sfinţi ca la nişte tablete, „iau pe” (mă rog la) Sf. Ioan Botezătorul că mă doare capul, la Sf.Pantelimon pentru boli, ori oare odată ajunşi sfinţi aceştia nu sunt cu specializare, la fel ca la facultăţi, ei sunt rugători pentru noi în orice situaţie şi dacă te vei ruga la Sf.Pantelimon cu credinţă el va mijloci Tatălui Ceresc pentru tine, indiferent de problema ta. (Trebuie să înţelegem că un sfînt ne este ca un prieten şi el ne ajută la orice împrejurare, că doar nu avem prieteni cu care vorbim doar de boli şi prieteni cu care vorbim doar de problemele financiare.) Deasemenea ca hram poate fi ales un sfînt la care tinerii au mai multă pietate, ar fi deasemenea bine că tinerii să citească şi să cunoască viaţa acelui sfînt şi să-i urmeze drumul spre mîntuire, luîndu-l drept exemplu. Deasemenea ziua în care cade hramul nu trebuie să fie doar o zi în care bem şi mîncăm, trebuie să fie ziua în care tinerii se îndreaptă spre biserică, poate se şi împărtăşesc dacă s-au pregătit pentru împărtăşanie, se roagă şi aduc mulţumire Domnului pentru toate binefacerile.

Poate fi păcatul acceptat şi tolerat? (sau despre parade pe invers)

„În lupta dintre Dumnezeu şi Satan, neutralitatea este o infamie.” Spunea într-un discurs de al său I.Roşca, acesta din numele partidului şi-a manifestat îngrijorarea privind organizarea unei parade a homosexualilor în centru Chişinăului, nu ştiu dacă I.Roşca este o persoană care poate să vorbească despre moralitate şi valori creştine după ce a numit o prezentatoare de la PROtv, poate că şi-a cerut scuze poate nu... dar luarea de poziţie a unui partid este salutabilă în actuala conjuncţie cînd nici un partid nu-şi face publică părerea este Pro sau Contra, toţi încercă să joace jocul pe centru, dar de fapt prin asta au doar de pierdut... Declaraţiile PPCD le găsim în ziarul Flux (16 apr. 2010 Vineri, nr.13); deasemenea cu declaraţii împotriva acestor minifestări amorale a avut şi asociaţia „Pro Familia” de la baptişti şi Mitropoliei Moldovei.

„Moldova devine o ţară tot mai bătrînă, 2012 va fi anul cînd va începe reducerea treptată, dar impunătoare, a natalităţii, iar către 2050 am putea pierde o treime din populaţie” (Timpul, 15 martie 2010) – luînd în considerare şi acest lucru, guvernul R.M. trebuie să ducă o politică pro-familie şi de sporire a natalităţii dar nu să încurajeze dezmăţul.

Creştini intoleranţi???

Mai multă lume învinuieşte creştinii că sunt intoleranţi şi că ei ar trebui să arate dragoste pentru semeni, păi să ştiţi că un creştin adevărat îl iubeşte şi pe vrăjmaşul său dar urăşte păcatul aproapelui pentru că din marea s-a dragoste doreşte ca toţi să se mîntuiască.
Acum asupra temei propriu-zise a articolului... drept temă de reper mi-a servit ştirea:

"Militanţii islamişti i-au ameninţat cu moartea pe creatorii serialului de desene animate, în urma unui episod în care a apărut profetul Mohamed, îmbrăcat într-un costum de urs. În episodul incriminat de musulmani au apărut şi alte personaje religioase, printre care un Buda cocainoman.
Într-o postare de pe pagina web a grupării Revoluţia Musulmană, lui Matt Stone şi lui Trey Parker li se spune că “vor avea probabil aceeaşi soartă ca Theo Van Gogh”, regizor olandez care a fost ucis în 2004 de către un islamist deranjat de un film de-al său despre femeile musulmane.
Autorii postării au inclus adresa unei case pe care cei doi creatori ar deţine-o împreună, precum şi adresele biroului de producţie South Park din California." (sursa:realitatea.net)

Din acestea conchidem asupra faptului că musulmanii îşi apără credinţa, pentru că ei sunt cu adevărat încrezuţi de ceea ce mărturisesc, nu că aş încuraj atacurile de terorism dar îi apreciez pentru faptul că atunci cînd cineva îndrăzneşte să le atace religia ei protestează şi îşi exprimă nemulţumirea şi indignarea. Mînat de aceste ştiri, am vizionat ultimile două serii ale desenului animat "South Parck" şi în una din ele este prezentat Budda ca un consumator de droguri, iar în altă secvenţă Iisus este prezentat de replica unuia din personaje ca "privind porno" ori acest lucru este strigător la cer, ce batjocoră au îndrăznit să aducă autorii acestui serial creştinilor. Acum revin la cele menţionate în ştire, după aceste ameninţări:

Din viaţa blogului

Cei care aţi mai călcat pe pămîntul blogului meu, veţi observa acum, mai bine spus deja aţi observat că m-am înnoit, blogul are o nouă înfăţişare şi am mai lucrat şi asupra unui update al Wordpresului... Am luat în considerare şi recomandările făcute de Ceziceu:

*Tema e frumoasa, dar pare impersonala, (am schimbat tema, dar mai lucrez asupra unui header nou...)

*scoate ninsoarea, incarca pagina(iarna a trecut demult şi am scos-o)

*scoate stirile – cine vrea, intra direct pe pagina, ori de altfel fac click si iti fug cititorii (am făcut şi asta)

* ai meta si util care fac acelasi lucru (era o problemă cu tema cea veche şi nu puteam să las doar una, acum am rezolvat problema)

* daca ai un articol mai lung, baga un “read more” , mai ales daca ai 2 videouri (asupra acestui punct mai lucrez... uneori uit de read more...)

*calendariul e inutil [pt oricine] (dacă e inutil l-am scos, cel puţin mie îmi place să ştiu pe ce dată am scris un articol...)

Paştele Blajinilor

„Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El.” (Ev.Luca 20, 38)

     Se mai numeşte: Paştele morţilor, Paştele mic, Paştele Rohmanilor sau Lunea Morţilor (de remarcat că Paştele blajinilor în biserica rusă este fixat pentru ziua de marţi a săptămînii de după Duminca Tomei.) Înclin să cred că termenul „Blajinilor” provine din slavonescul „blajenîi” ce se traduce ca fericit. („Fericiţi cei morţi, cei ce de acum mor întru Domnul” Apocalipsa 14, 13) Sau blajin conform Dex-ului are înţelesul de milostiv, acest Paşte al Blajinilor fiind unul în care noi suntem mai milostivi şi dăm de pomană pentru cei răposaţi. De la Învierea Domnului pînă la Duminica Tomei, pomenirile morţilor nu se fac, astfel că pentru a fi în comuniune cu biserica celor mutaţi la Domnul, căci Biserica Ortodoxă are continuitate cerească, fiind mamă nu doar a celor vii ci şi a celor morţi, căci nu în zadar sunt rînduite zile de pomenire ale morţilor, astfel încît să ne rugăm pentru cei mutaţi la Domnul.

    Moartea pentru noi creştinii este un nou început, căci după moarte suntem aproape de Domnul, după moarte primim locul de veci.

    Rugăciunea pentru cel răposat este o formă de legătură cu el, nu astfel cum fac diferiţi magi prin spiritism ci o legătură prin rugăciunea ce se face pentru el de către biserica. Şi pentru a releva puterea rugăciunii pentru cei morţi, voi relata o istorioară din viaţa sfîntului Vasilie cel Nou („Cum să te mîntuieşti în lumea contemporană” partea a II-a) care avînd o fiică duhovnicească pe nume Teodora şi aceasta a murit. Un alt ucenic de al sfîntului l-a rugat să-i descopere unde (în rai sau iad) se află Teodora, sfîntul i-a zis că dacă doreşte acest lucru tare, acestea se vor întîmpla, şi într-o noapte a avut ucenicul Grigorie un vis în care a vorbit cu Teodora despre moartea ei şi trecerea prin vămile văzduhului, la care Teodora a remarcat deosebita folosinţă a rugăciunilor Sf.Vasilie cel Nou pentru care a trecut mai uşor prin vămile văzduhului. Astefel din această relatare se remarcă deosebita folosinţă pe care o au morţii pentru rugăciunile şi binefacerile făcute pentru ei.Însă tradiţia, sau mai bine zis existenţa unui Paşte al Blajinilor, nu este fixată în canoanele bisericii totuşi această sărbătoare îşi are obîrşia în tradiţia fiecărui popor, astfel că

ÎN PROFUNZIME CU VORONIN sau fără profunzime???

Voronin spune că se bucură că din partid pleacă unele persoane, dar spune că ţine la partid.Oare o persoană care ţine la partid s-ar bucura de faptul că din el oamenii pleacă?

Despre 7 aprilie...

Pe 7 aprilie a avut loc o lovitură de stat. Căci „Revoluţie şi lovitură de stat e una şi aceiaşi” afirmă V. Voronin. După părea lui nu există dubii că a avut loc o lovitură de stat, căci ceea ce a avut loc la 7 aprilie 2009 „este natural” și „în natură” lovitură de stat”.

Dacă au exitat informaţii că se pregăteşte o lovitură de stat de ce aceasta nu a fost preîntîmpinată?

„1500 de persoane au putut să eviteze „evite” (corectură Lorena Bogza) lovitura de stat... Poliţia are ce face nu are să stea să aştepte lovitura de stat... J

De ce nimeni nu a intrat în biroul preşedintelui, cine a sigurat paza?

A activat paza preşedintelui, ei au scos pistoletele şi au spus că sunt obligaţi să împuşte dacă trece cineva în cabinet...

A fost o viaţă de om luată - Valeriu Boboc... Cine este responsabil?

Procuratura trebuie să se pronunţe... Din cîte cunosc: „A fost aruncat de pe geam de la al 4 etaj şi a fost găsit lîngă parlament.”

Învierea Ta Hristoase Mîntuitorule...

Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfîntă!
Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cîntă
De cîte ori creştine o auzi.

Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersec şi de măr.

În stupii de albină fără gres,
În vîntul care suflă mîngîios
În ramura-nflorită de cireş
Dar vai, în suflet ţia-nviat Hristos?

Ai cîntărit cu mintea ta creştine
Cît bine ai făcut sub cer umblînd,
Te simţi măcar acum pornit spre bine
Macar acum te simţi mai bun, mai blînd?

Simţi tu topită-n suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Aţi pus zăvor pe bîrfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi iar?

O, dacă-aceste legi de-a pururi Sfinte
În aur macar azi te-au îmbrăcat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cînţi: Hristos a Înviat!

Vasile Militaru

Iarăşi "biserica" se implică în politică

Mă doare foarte mult că biserica este folosită ca instrument în mîinile unor criminali de idealuri, cum sunt majoritatea politicienilor, şi oare cuvintele Mîntuitorului de a da Cezarului ce este al Cezarului nu sunt clare nici după două mii de de ani?

La noi în R.Moldova "biserica" e aproape inseparabilă de politică, căci conjunctura existenţei a două mitropolii create din îndemnuri politice şi nicidecum religioase face ca situaţi să fie tensionată, astfel dacă de declari liberal trebuie să fii creştin al BoRo dacă te declari de altă orientare politică trebuie să fii adept al BoRu reprezentate prin cele două Mitropolii. Dar se pierde un lucru esenţial Biserica nu poate fi dezbinată şi împărţită căci capul ei este Hristos, iar toţi creştinii ortodocşi sunt fraţi în Hristos, gestionarea după anumite regiuni a fost instituită încă de Sf.Apostoli pentru a uşura administrarea comunităţii de creştini, pentru ca fiecare creştin să fie îndrumat spre mîntuire ori punerea accentului pe modul administrativ în biserica mai mult decît pe cel duhovnicesc este o practică romano-catolică unde accentul este pus pe gestiunea administrativă.  

Primăvara...14/1 martie

Astăzi e prima zi de primăvară, conform calendarului iulian, adică a celui neîndreptat, apropo zăpada din primele zile ale lui martie civil ne-a demonstrat că natura nu-şi schimbă calendarul după al nostru...

Din toate anotimpurile anului mi se pare că numai primăvara răsădeşte în sufletul omului veşnicia, primăvara e anotimpul noilor speranţe, al unei vieţi noi, regenerate din an în an. Natura reînvie şi odată cu ea şi noi simţim o schimbare, o schimbare generată de postul Sf.Paşti, post care aste o iarnă şi-o primăvară căci ne cheamă de la iarna păcatului la primăvara învierii, la lepădarea de patimi şi păcate, la regenerare dimpreună cu natura, aceasta este taina învierii, de a reveni din moartea păcatului la viaţa în virtute.

"Primăvara asta totuşi,

Nu-i decît o copie..."

Totul parcă e la fel an de an, dar totuşi există un specific al fiecărei primăveri, căci fiecare primăvară vine cu un bagaj nou de speranţe... natura revine la viaţă, iarba răsare pe ici pe colo, soarele încălzeşte pămîntul cu razele sale care încep să fie din ce în ce mai darnice, copacii îşi deschid unul cîte unul, ochişorii spre natură şi soare, răsar primele flori - primele bucurii.  Totul revine la viaţă, şi regina primăverii ca o zeiţă din poveste trece prin oraşe, sate, poteci şi cîmpii, urmele ei sunt flori minunate, mantia ei este un covor de iarbă verde, părul ei sunt mii de raze rupte din soare, ochii ei sunt ca doi ghiocei abia răsăriţi iar chipul ei este un cer senin... e minunată zeiţa primăverii, ea ne aduce an de an noi speranţe, speranţe - prinse-n mărţişorul din piept.

Despre animale... (cu referire la eutanasiere)

Poziţia primăriei Chişinăului referitor la maidanezi, de ai eutanasia dacă în decursul a zece zile nimeni nu-i revendică a stîrnit discuţii aprinse în societate, unii sunt pro unii contra. Unii spun că este inuman să-i eutanasiem dar prin ce este mai presus un cîine decît o găină sau un porc? În acest articol am să încerc să analizez acest subiect din punct de vedere creştin. Permite creştinismul eutanasierea animalelor sau nu?

"Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l supuneţi; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pămînt şi peste tot pămîntul !". (Facere 1; 28)

Omul este cununa creaţiei lui Dumnezeu, toată natura este creată pentru om iar omul este creat pentru Dumnezeu. Sfîntul Antonie cel Mare spune: "Toate lucrurile care sunt supuse creşterii şi descreşterii sunt vii; dar faptul că trăiesc şi cresc nu înseamnă neapărat că toate au suflet." În general scrieriile sfinţilor părinţi sunt greu de discutat la acest capitol din cauza desei traduceri greşite a termenului din greacă referitor la suflet, uneori tradus ca suflet alte ori ca suflare viaţă, uneori făcînd o traducere greşită a acestor termene, făcînd confuzie între ele. Animalele şi toată natura au fost create de Dumnezeu pentru om, cum am spus şi mai sus iar omul priveşte la toate cele din jur prin prisma Creatorului, adică toate sunt o minune căci sunt create de Dumnezeu, şi toate sunt bune: "Şi a văzut Dumnezeu că este bine." (Facere 1; 25) Referitor la întrebarea au animalele suflet sau nu? Este o problemă încă deschisă pentru polemici din punctul meu de vedere... asupra acestei teme sper să revin în viitorul apropiat. 

Sufletul...(poezie)

"Sufletul"

O frunză,

O frunză ruginită de vremi -

E sufletul meu,

Ce în bătaia păcatului

Se rupe de viţa - Hristos,

Şi cade pe lacul îngheţat - iadul,

Nu vă înşelaţi... (erezia adventiştilor)

"Ei, zic că sunt fraţi cu noi. Eu nu sunt frate nici cu lupul, nici cu cîinele, nici cu porcii, nici cu lupii îmbrăcaţi în piei de oaie, nici cu leii, nici cu vulpile, eu sunt prieten numai cu oamenii, voi sectarii nu sunteţi oameni. Voi sunteţi draci fără de coarne, că voi căutaţi să distrugeţi Biserica şi să-i rupeţi pe oameni de la ea, ca să-i duceţi în iad."    Părintele Cleopa

Poate vă pare greu cuvîntul părintelui dar în psalmul 138 se spune: "Pe cei ce te urăsc pe Tine, I-am urît" iar dacă Biserica Ortodoxă îl are ca cap pe Iisus Hristos, iar ei urăsc biserica înfiinţată de Dumnezeu prin Sfinţii apostoli, deoarece s-au depărtat de ea sunt urîtori şi ai lui Dumnezeu deoarece asemenea lui Adam şi Eva ei au căzut în păcatul neascultării faţă de Dumnezeu, prezenţa căruia este pe pămînt prin un sfîntă şi apostolească Biserică.

"Tinerii ortodocşi revoltaţi de acţiunile prozelite ale adventiştilor"

Cu nedumerire şi indignare am aflat că reprezentanţii cultului adventist din Republica Moldova organizează în perioada 19 februarie - 13 martie aşa zisul program biblic cu genericul „Tainele Împărăţiei lui Dumnezeu".

În primul rând, iniţiativa a adventiştilor este una ofensatoare pentru poporul unei ţări ortodoxe, deoarece desfăşurarea acestui eveniment în sânul unui popor născut creştin ortodox este cel puţin ridicolă, iar în al doilea rând, având în vedere că manifestaţia adventistă se desfăşoară în plin Post, acţiunea adventiştilor pare sfidătoare şi lipsită de respect la adresa populaţiei Ortodoxe majoritare.

În această ordine de idei, solicităm reprezentanţilor şi adepţilor cultului adventist din Republica Moldova

Mărturisirea credinţei între dragoste şi toleranţă

Scurte idei de la conferinţa ortodoxă din 8 februarie 2009, Chişinău.

Trăim într-o societate democrată sau demono-crată în care parcă fiecare ar trebui să-şi aibă dreptul de a-şi mărturisi credinţa, dar se decoperă că lucrurile nu stau chiar aşa şi atunci noi creştinii ortodocşi suntem acuzaţi ca suntem intoleranţi (vezi cazul din luna decembrie cu menora evreiască, din luna august cu festivalul bibliei organizat de protestanţi), dar oare dacă martirii şi sfinţii mărtirisitori ai credinţei ar fi toleranţi am mai fi avut noi astăzi adevărata credinţă, mulţi lupi răpitori ne învinuiesc că nu avem dragoste... O avem!!! Şi cea mai mare poruncă este să-L iubeşti pe Dumnezeu, dar noi punem dragostea faţă de oameni mai sus decît pe cea faţă de Dumnezeu, deci mai presus de dragoste este adevărul ori dragostea fără adevăr nu există. Nu poţi iubi minciunos, căci ai fi un Iuda, un trădător al credinţei. Lumina ce se pogară de învierea Domnului nostru Iisus Hristos în biserica Învierii din Ierusalim este dovada dată de Dumnezeu acestei lumi, care şi-a făcut zeu din toleranţa şi egalitatea religiilor şi a concepţiilor religioase, unde se află adevărul şi anume în Biserica Ortodoxă. Danion Vasile în cuvîntarea sa a spus că nouă creştinilor ortodocşi ni se cere să fim îngăduitori cu ceilalţi, dar noi ortodocşii nu suntem toleraţi de ceilalţi, de ce imaginile urîte de la TV, pe panouri sunt tolerate iar icoanele şi crucea nu sunt tolerate? Ori un exemplu demn de urmat în mărturisirea credinţei sunt sfinţii părinţi,

Blogosfera şi Moldova

Şi dacă tot se apropie primăvara, înfloreşte şi blogosfera noastră cu concursuri. Unul din ele lansat de WebTop, concurs ce se află la ediţia a VIII-a şi altul de toţi ştiutul concurs Blogovăţ ediţia a III-a.

Nu sunt un expert în blogging dar un locru îl ştiu că într-un timp relativ scurt blog-ul a devenit pentru un mine un drog :) iar BLOGOSFERA consider eu este o reţea de traficanţi de droguri, :) drogul principal comercializat pe gratis fiind informaţia. :)   Scriu pe blog şi  o fac din plăcere la fel cum cred că o fac şi ceilalţi bloggeri, deci toţi împreună suntem nişte voluntari ai internetului, facem muncă de voluntariat.

La mulţi ani Maestre!

"Îţi mulţumim poete că ai ales timpul nostru pentru a poposi pe pămînt..."

    Duminică 14 februarie, în Chişinău au avut loc un şir de evenimente dedicate împlinirii a 75 de ani de la naşterea poetului nemului - Grigorie Vieru. A fost inaugurată strada care-i va purta numele, cu cîteva zile în urmă a fost inaugurat şi bustul poetului pe aleea clasicilor, desemenea primăria Chişinăului a organizat un concert la Sala cu Orgă: "Nu sunt singur..." în memoria poetului Gr.Vieru.  Noi avem marea onoare să fim contemporani cu el, şi de aceea trebuie să-i promovăm opera şi să o dăruim copiilor, suntem mîndri de a fi contemporani cu Gr.Vieru şi oriunde vom merge să nu-l uităm ci să-l luăm cu noi în buzunar ca pe o parte din sufletul patriei, căci opera sa este o filă din patrie, pe care poetul a iubit-o mai mult decît propria-şi viaţă. Vieru spunea că  "patria e ca un copil, dacă uiţi de ea poate să plece de acasă", deci să nu uităm de ea şi să nu uităm personalităţile ei remarcante.

Pelerinaj la PATRIARH

După ce este anunţată o demonizare a ţării Moldave, şi însemnare a acesteia cu 666, printr-o carte satanică :) şi plus la toate adăugîndu-se vizita celui atins cu flacăra violetă - Traian Băsescu, cam toată lumea se duce la Patriarh pentru o rugăciune, că doar "demonii" au ajuns la conducerea ţării şi sunt necesare exorcizări...iertată-mi fie aberaţia... dar... Aflu cu stupoare că Marian Lupu - celui fără cîteva minute neajuns preşedinte, i se face dor de Moscova şi ca un creştin bun, dă răspuns afirmativ la invitaţia Patriarhului, care-l cheamă pentru darea de seamă . Mai mulţi politicieni din RM au ajuns prin faţa Patriarhului decît preoţi, de parcă acesta ar fi răspunzător de politica celor dintîi şi nu a celor din urmă, dar ce să vorbim, că doar biserica este separată de stat... asta în mod ideal ar trebui să fie... pînă unora care au hotărît toate problemele în sînul bisericii le-au mai rămas să clarifice şi problemele politice.

Atunci cînd am aflat că Voronin pleacă în ziua cînd vine Băsescu, m-am gîndit că poate într-adevăr Băsescu are ceva puteri supranaturale de are aşa influenţă benefică asupra unora,

Iar e iarnă-n calendar

"Iar e iarnă-n calendar,

Iar e frig şi rece.

Fulgii mari încet zburînd,

Acoperă pămîntul..."

Iarna... se asociază din tot timpul cu un anotimp al sărbătorilor şi al tradiţiilor. Un anotimp îndrăgit de copiii pentru zăpada sa şi pentru peizajele minunate: copaci înnmărmuriţi, păduri şi dealuri acoperite cu un val lung şi nesfîrşit de zăpadă. Cad fulgii... o nouă poveste se începe iar. Cad fulgii şi iarăşi iarna rece ne farmecă cu frumuseţea podoabei cu care acoperă totul jur-împrejur. Ziua e un ocean de ninsoare, iar noaptea este ca o vrăjitoare ce adoarme totul în jur.

Ce e iarna? Poate ea este un înger cu aripi de gheaţă, ce se pogoară o dată pe an, un înger ce vine împreună cu o pleiadă întreagă de mici ajutori - fulgii care-i ţes necontenit un

Copacul copilăriei

    Nu sunt sigur, dar sper s-o confirmaţi scumpi cititori că fiecare din voi aveţi sau a-ţi avut un copac al copilăriei, acel copac în ramurile căruia vă plăcea să vă legănaţi, să închideţi ochii şi să visaţi sau să priviţi îndelung spre cer dînd frîu liber imaginaţiei de copil, admirînd fiecare nouraş, făcînd planuri de viaţă... gînduri de copil. Atunci cînd urcaţi în el uitaţi de noţiunea timpului... vă simţiţi atotputernic... admiraţi natura, priviţi o pasăre ce stă pe ram, sau ascultaţi una ce cîntă, îndulcindu-vă somnul. Dacă americanii îşi fac case în copaci, la noi copacul în sine este o casă, o casă verde, una de vis... Trăiaţi împreună cu copacul bucuriile şi tristeţile, vă întristaţi atunci cînd îi cădeau frunzele şi vă bucuraţi atunci cînd înnmugurea. Aţi trăit în fiecare primăvară bucuria revenirii în casa din copac, iar copacul vă primea cu ramurile deschise ca pe un fiu rătăcitor. Probabil este vorba de legătura sacră dintre om şi natură ce se relevă mai cu seamă în inocenţa copilului. E un vis frumos, o amintire vie,  readusă-n suflet de  buturuga  din copacul copilăriei. Sunt trist... :( copacul copilăriei mele nu mai este, de fapt nici copil nu mai sunt şi acum mă întreb, parafrazîndu-l pe Eminescu: "Unde eşti copilărie cu copacul meu, cu tot???" E greu, ba chiar nici nu este necesar să ne debarasăm de copilăria din noi, să lăsăm copilul din noi să trăiască...

Nu mai scrieţi pe garduri - (moldo.net)

"moldo.net este pagina de start a internetului moldovenesc. Motto-ul nostru este calitate şi simplitate, resursele sunt aranjate pe categorii intuitiv şi cele incluse sunt selctate riguros. Acceptăm doar resurse ce se referă la Republica Moldova şi care sunt în limba română."

Navigînd pe străzi mă simt ca pe internet, degrabă fiecărei străzi i se va atribui un nume de domeniu, şi strada principală ar trebui să poarte denumirea de Bulevardul Moldo.net. De ce spun că mă simt ca pe internet? Fiindcă mulţi au inspiraţia să scrie pe garduri sau pe unde găsesc numele diferitor siti-uri cărora astfel le fac publicitate consideră ei, sau atrag utilizatori... pot să-i dezămăgesc, nu ştiu cum majoritatea dar eu nu ţin minte toate cele scrise pe garduri, mai ales că nu le prea citesc, dar chiar de şi citesc spre exemplu adresa unui siti fiţi siguri că-l uit pînă acasă, deci nu mai vizitez siti-ul şi astfel acei care practică o astfel de publicitate - nu cîştigă nimic şi plus la aceasta mai şi fac să arate inestetic oraşul.

Şi care este soluţia???

Sigur că promovarea pe internet, spre consumatorul ţintă - acel ce are calculator şi mai este şi conectat pe internet. Dar ce-i de făcut dacă siti-ul este destinat exclusiv pentru Moldova... simplu îl înregistraţi pe www.moldo.net

Ce obţineţi?

Un loc într' una din categorii, una care vă descrie siti-ul, iar dacă nu o găsiţi (ceea ce e puţin probabil, acolo fiind o mare varietate de categorii - 129, după gustul şi dorinţa d-voastră) - contactaţi-l pe admin şi acesta o va adăuga... astfel utilizator vă găseşte fiind interesant anume de domeniul categoriei, spre exemplu dacă este interesat de muzică, va accesa categoria muzică şi va găsi siti-ul d-voastră dacă l-aţi adăugat în inter-sfera moldovenească - moldo.net

Apropo să adăugaţi un siti e foarte simplu şi necesită puţin timp, dacă nu va-ţi înregistrat siti-ul încă o puteţi face aici. (Nu lăsa pe mîine ce poţi face azi!)

Şi acum părerea personală, mie îmi place acest directoriu web din R.M. în primul rînd pentru că acceptă doar siti-uri din ţară şi siti-uri scrise în limba română, are un aspect plăcut şi o sortare bună după categorii - astfel găsesc uşor siti-ul care m-ar interesa şi pe care aş-i găsi ceea ce caut. Minusuri - poate că există dar totul se perfecţionează cu timpul, aşa că succese admin-ului şi spor la muncă.

Apropo nu uitaţi să setaţi această pagină, ca pagină de pornire.

Omul şi Asteroidul Grebenicov

   Mulţi din noi nu au auzit de această personalitate din R.Moldova al cărui nume apaţine şi unei planete mici din sistemul solar, cu numărul 4268, aşa numita Steaua Grebenicov. Eugen Grebenicov fizician, matematician, astronom, profesor universitar şi academician. S-a născut la 20 ianuarie 1932, în com.Slobozia Mare, jud. Ismail, România astăzi raionul Cahul, Republica Moldova. S-a născut în familia preotului Alexandru, ce provenea dintr-o dinastie de preoţi şi a profesoarei Dana, născută Grigorescu, originară din Galaţi. Din fragedă copilărie a îndrăgit cartea, citea mult şi cu fenomenala-i fire, memoriza poezii pe care le citea o singură dată, astfel profesoara sa de limbă română, d-na  Raisa îl caracterizează astfel: "Studiază cu toată aplecarea tainele ştiinţelor preferate. Hărnicia, insistenţa, voinţa lui cea mare de odinioară i-au pus coroana de aur pe cap: scopul dorit a fost atins. " De altfel din adîncuri de ani, dînsul a intuit că înainte se merge învăţînd, astfel după o muncă asiduă "ajungînd a fi un magician al formulelor matematice, un Copernic al românilor, care a înţeles că slujirea de neam este adevărata virtute a celui consacrat idealului uman."  (Dumitru Păsat) Începe studiile în satul natal ca mai apoi să le continue la Şcoala medie din Cahul, pe care o absolvă în 1949. În acelaşi an devine student la Universitatea "M.V.Lomonosov" din Moscova, Facultatea de Matematică şi Mecanică pe care o absolvă cu menţiune în 1954. De timpuriu Domnia sa a pus preţ nu pe învăţătura mecanică, cu toate că avea o memorie bună, după cum am afirmat mai sus, ci pe înţelegerea şi pătrunderea celor studiate, afirmă D.Păsat în cartea " Omul şi asteroidul Grebenicov".