Despre animale... (cu referire la eutanasiere)

Poziţia primăriei Chişinăului referitor la maidanezi, de ai eutanasia dacă în decursul a zece zile nimeni nu-i revendică a stîrnit discuţii aprinse în societate, unii sunt pro unii contra. Unii spun că este inuman să-i eutanasiem dar prin ce este mai presus un cîine decît o găină sau un porc? În acest articol am să încerc să analizez acest subiect din punct de vedere creştin. Permite creştinismul eutanasierea animalelor sau nu?

"Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l supuneţi; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pămînt şi peste tot pămîntul !". (Facere 1; 28)

Omul este cununa creaţiei lui Dumnezeu, toată natura este creată pentru om iar omul este creat pentru Dumnezeu. Sfîntul Antonie cel Mare spune: "Toate lucrurile care sunt supuse creşterii şi descreşterii sunt vii; dar faptul că trăiesc şi cresc nu înseamnă neapărat că toate au suflet." În general scrieriile sfinţilor părinţi sunt greu de discutat la acest capitol din cauza desei traduceri greşite a termenului din greacă referitor la suflet, uneori tradus ca suflet alte ori ca suflare viaţă, uneori făcînd o traducere greşită a acestor termene, făcînd confuzie între ele. Animalele şi toată natura au fost create de Dumnezeu pentru om, cum am spus şi mai sus iar omul priveşte la toate cele din jur prin prisma Creatorului, adică toate sunt o minune căci sunt create de Dumnezeu, şi toate sunt bune: "Şi a văzut Dumnezeu că este bine." (Facere 1; 25) Referitor la întrebarea au animalele suflet sau nu? Este o problemă încă deschisă pentru polemici din punctul meu de vedere... asupra acestei teme sper să revin în viitorul apropiat. 

Patriarhul Kiril, încă pe cînd era mitropolit, a fost întrebat dacă se permite animalelor să intre în biserică, la care prea-sfinţia sa a răspuns că nu există nici un canon care să oprească acest lucru dar din punct de vedere al igienei acest lucru nu este acceptat, fiind o parte din tradiţia locală a bisericii, dar cu toate acestea această interdicţie născută din inerţie a igienei nu se răsfrînge şi asupra pisicilor care din cele mai vechi timpuri erau puse în biserică pentru a prinde şoareci. La sfîrşitul interviului prea-sfinţia sa răspunde şi la întrebarea despre animale şi suflet: "Conform învăţăturii creştine, animalele nu au suflet nemuritor, şi de aceea, atunci cînd animalul moare, noi ne luăm rămas bun de la acesta pentru veşnicie." (traducerea îmi aparţine)

De ce spun că este loc de polemică la capitolul, au sau nu animalele suflet, aduc citate din scrierile a doi sfinţi părinţi care parcă se contrazic: Sf.Maxim "Sufletul are trei puteri: prima este puterea prin care se hrăneşte şi creşte;  a doua, aceea a imaginaţiei şi a instinctelor; a treia, a inteligenţei şi a raţiunii. Plantele se împărtăşesc numai de prima din aceste puteri, animalele de primele două, iar oamenii de toate trei." (Filocalia, Vol. II, pag 88); pe cînd aţi citit mai sus răspunsul Patr.Kiril la această întrebare şi deasemenea Sf.Siluan Athonitul (care iubea creaţia lui Dumnezeu din moment ce se întrista de ruperea florilor) spunea că nu trebuie nici să vorbim cu animalele, căci ne coborîm astfel la treapta lor de necuvîntătoare. În general biserica s-a exprimat clar asupra unui lucru că nu este bine să dăm animalelor nume de sfinţi, adică numele unui cîine să fie Ion sau mai ştiu eu cum...

Prin creaţie trebuie să admirăm Creatorul asemenea cum atunci cînd ascultăm o piesă muzicală adimirăm pe cel ce a creat-o şi nu însăşi lucrarea (aranjamentul sunetele) căci ele (sunetele) au existat şi pînă atunci dar luînd în mîinile sale creatorul a creat o piesă frumoasă. O poziţie frumoasă o exprimă Ignatie Monahul: "Dragostea pentru animale trebuie să fie cu măsură. Nu este permis ca această dragoste să o eclipseze pe cea faţă de oameni (la fel cum nu putem permite ca dragostea faţă de oameni să fie mai mare decît faţă de Dumnezeu), iar animalele să fie transformate în idoli." (adaosul din paranteză este o remarcă proprie)

Mulţi sfinţi ajungînd la măsura desăvîrşirii nu mai aveau frică de animale, cel mai cunoscut caz este cel al Sf.Gherasim care a scos din piciorul unui leu un spin şi i-a legat rana, leul ia rămas recunoscător şi la slujit toată viaţa iar atunci cînd sfîntul s-a mutat din această viaţă, leul s-a dus la mormîntul sfîntului a scos un răget şi a murit  pe loc deasupra mormîntului. Un alt sfînt, Sf.Pahomie din muntele Athos aduna şerpii şi scorpionii cu mîna iar aceştia nu-i făceau nici un rău, încît sfîntul se mira că oamenii se tem de anumite animale. Un alt exemplu este Sf. Serafim al Sarovului care locuia în tovărăşia animalelor sălbatice: urşi, lupi, vulpi. Zice Iisus Hristos că dacă ai credinţă, poţi aduna cu mîna chiar şi şerpii sau scorpionii, care nimic rău nu-ţi vor face.

"Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mai presus decît ele?" (Matei 6; 26)