Copiii internetului

   La fel de geniali si de vulnerabili. Generatia "cyber". Prelungiri umane ale soft-urilor de calculatoare, teleportati în fata televizoarelor si născuti prin cezariene într-o lume "high-tech". Sunt cool, sunt trendy, sunt copiii copiilor crescuti cu cheia de gât.

În loc de snur pentru cheie, de gât le atârnă firele de la căstile pentru Ipod. Merg pe hub-uri si mănâncă junk-food. Unu din cinci, spun sondajele, a văzut deja un film erotic. Toti, fără exceptie, au vizionat filme de groază. Cel mai important obiect din viata lor e televizorul. Zapează, mari consumatori de manele, telenovele si desene animate. "Portugaalia! Sa, sa, sa!" S-atât. Aici, pentru multi din generatia celor cu cheia de gât se întrerupe curentul.

SUPERMENI. S-au născut direct în pampersi si au fost vaccinati si împotriva bolilor care n-au atacat încă omenirea. Au mersul format de premergătoare, iar lumea-n care fac primul pas e un tarc supradimensionat. Au sterilizatoare, au filtre de apă, borcanele cu mâncare "bio" si detergenti speciali. Au olite care cântă când primesc pisu si păpusi de sex masculin care urinează apă. Copiii de azi nu mai răcesc, fac viroze pulmonare. Îsi încălzesc mâncarea la microunde si au telefoane mobile 3G.

Sunt Supermeni, si Spidermeni, si Oameni Păianjeni. Copiii de azi nu mai stau atârnati de fustele mamelor, zboară cu fetitele Power Puff si învată de la ele să dea cu pumnul. Croseul de cap îl copiază de la Zizou.

Nu se mai joacă de-a v-ati ascunselea, merg la movieplex si la paintball. Nu se mai dau cu placa cu rulmenti, au role, scutere si play-statione.

MAMA-NATURA. Au acces la religie si la calculator. Dar umplu Internet-Cafe-urile, nu bisericile. Au site-uri speciale pe care încearcă să se cupleze, au yahoo-messenger si entertainment virtual. Nu mai fac schimb de timbre, ci de mp3-uri descărcate de pe net.

Copiii de azi îsi cântă "happy birthday" la aniversări si-si fac party-urile la Mc. Au "after-school" si "supernanny". Neîntelegerile lor cu părintii devin "reality-show"-uri si subiecte de interes national.

Copiii de azi nu stiu ce vor, dar stiu să ceară. Sunt independenti, sunt mândri si foarte usor de rănit.

La mulţi ani românilor de pretutindeni!!!

Azi, 30 noiembrie este "Ziua românilor de pretutindeni", cu această ocazie vă felicit pe toţi cei ce simţiţi româneşte, mîine este ziua Naţională a României cu această ocazie îi felicit pe toţi românii din România.

"... e şi grea, e şi frumoasă - viaţa de român..."

Unii din noi sunt români doar pentru că aşa ne convine nouă azi, mîine dacă nu ne convine nu mai suntem români... ne trădăm cu uşurinţă neamul şi credinţa pentru care marii voievozi şi-au dat viaţa, să fim deci români în fiecare zi, nu numai de sărbători, să nu ne uităm limba şi istoria, să nu luptăm pentru valori străine, să nu ne lăsăm în tumultul globalizării ci să ne păstăm tradiţiile milienare. Ce înseamnă a fi român, mă/vă întreb?

Istoria Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova

Astăzi a avut loc lansarea primei ediţii şi primului volum al lucrării "Istoria Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova" scrisă de preotul Mihail Panase, născut la 15 noiembrie 1953, urmeză studiile teologice la Sankt Petersburg, în anul 1993 a fost decan al facultăţii de teologie din R.Moldova pe care a reorganizat-o în Academia de Teologie Ortodoxă. Din prezenarea preotului Eugen Onicov, profesor la ATOM, conchidem că "această lucrare reprezintă o încercare îndrăzneaţă de a expune istoria" acestui popor din perspectiva ortodoxă. ÎPS Vladimir prezent la eveniment a spus că fiecare preot în parte ar trebui să adune cîte o parte din istoria bisericii ortodoxe, tot adevărul trebuie să fie scris căci istoria trebuie să fie "corectă, adevărată şi bogată." Deasemenea înalt preasfinţia Sa a venit cu un şir de sfaturi pentru îmbunătăţirea acestei lucrări menţionînd totodată că este necesar mult studiu în domeniu pentru a prezenta o istorie desfăşurată a bisericii ortodoxe. Istoricul Ştefan Ciobanu menţiona că "Basarabia nu are istorie proprie" - acest lucru se referă şi la istoria bisericească căci creştinii din teritoriul Prut şi Nistru s-au aflat în diferite perioade sub jurisdicţia diferitor patriarhii astfel istoria unui teritoriu necesită un studiu mai amplu din perspectiva istoriei universale. Dr.Profesor universitar Ciubukciar în recenzia sa prezentată în faţa publicului a menţionat că "Creştinismul în Moldova e de mare vechime şi coboară în adîncul istoric" deasemenea a fost evidenţiat rolul bisericii în păstarea şi cultivarea limbii române.

Veşnica pomenire...

Zilele acestea lumea creştin-ortodoxă este profunt îndurerată de moartea patriarhului Serbiei, Prea Fericitul Pavel, mult cinstit şi stimat de către creştini. Acesta s-a remarcat printr-o profundă smerenie şi simplitate, după cum afirmă mass-media locală el nu avea maşină personală călătorind pe jos sau cu transportul public. Acesta în vîrstă de 96 de ani nu conducea biserica de ceva timp din cauza sănătăţii şubrede, însă sinodul nu a îndrăznit să-l destituie din această funcţie pentru autoritatea pe care o avea. ÎPS Pavel a fost cinstit chiar fiind în viaţă de mulţi creştini ca un sfînt, el a făcut seminarul şi academia teologică, în timpul celui de al II-lea Război Mondial a fost medic, după aceasta a fost diagnosticat cu tuberculoză iar medicii nu i-ai dat şanse la viaţa, astfel el s-a refugiat în mănăstire unde şi s-a tămăduit în chip miraculos acest lucru l-a îndemnat să se tundă în monahism. În anul 1990 a fost numit patriarh, a condus biserica în timpuri grele pentru Serbia, ajutînd la reconstrucţia şi redeschiderea bisericilor pe tot cuprinsul acesteia.

Cel ce ceartă pe cel batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara. (Pilde 9, 7;)

Un alt caz care a cutremurat întreaga suflare creștinească este uciderea preotului ortodox din Moscova - Daniel Sîsoev, acesta a fost împușcat în biserică după săvârșirea slujbei de seară în ziua de joi - 19 noiembrie, el a fost un misionar al bisericii ortodoxe ruse care a intrat în polemică deschisă ce sectele şi în special cu musulmanii fiind cunoscut ca un aprig apărător al ortodoxiei. Uciderea sa a fost atribuită musulmanilor pentru stilul caracteristic al acestui omor, însă patriarhul bisericii ruse Chiril a insistat să nu se facă învinuiri înainte de timp. Deasemenea mai mulţi lideri ai diferitor confesiuni au condamnat actul de ucidere a preotului ortodox, spunînd că nici un om credincios nu ar putea face acest lucru indiferent de religia confesată, pentru că omorîrea unui om este un păcat foarte grav.

Întru fericită adormire, dă, Doamne, veşnică odihnă adormiţilor robilor Tăi, Patriarhul Pavel şi Preotul Daniel, şi le fă lor veşnică pomenire. Amin.

Lecţia de filosofie

Un profesor de filosofie stătea în faţa studenţilor săi avînd cîteva obiecte pe catedră. Fără să spună un cuvînt a luat un borcan mare şi a început să-l umple cu pietre de mărimea oului de găină.  

    Apoi i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul e plin. Toţi studenţii au răspuns afirmativ. Apoi a luat o cutie cu pietricele mai mici şi le-a turnat în borcan, scuturîndu-l uşor. Desigur, acestea au umplut spaţiile rămase libere. I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul este plin şi ei au rîs, atunci profesorul a luat o cutie de nisip şi a turnat în borcan clătinîndu-l uşor. Desigur, nisipul a umplut spaţiul liber.

Acum, spune profesorul, arătînd spre borcan, vreau să recunoaşteţi că aceasta este viaţa voastră.

Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copii voştri, lucruri care chiar dacă totul e pierdut şi numai ele au rămas, viaţa noastră oricum ar fi completă.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: serviciul, casa, maşina. Nisipul reprezintă lucrurile mici care completeză restul.

Dacă puneţi în borcan nisipul, nu mai rămîne loc pentru pietrele mari şi pitricele. La fel se desfăşoară şi viaţa voastră: dacă vă consumaţi timpul cu lucruri mici, nu vei avea niciodată spaţiu pentru lucruri mai importante.

Iar e toamnă în calendar...

Ce este toamna?  Ea este o zeiţă ce ţese şi aşterne un covor de mii de culori la picioarele oamenilor grabiţi şi preocupaţi de grijile cotidiene. Afară e toamnă, e un sfîrşit de toamnă minunat, a rămas doar o amintire scurtă dar frumoasă de vara ce a rămas mult în urmă.

O! Cît e de frumoasă această zeiţă. Părul ei este ca un curcubeu multicolor ce legă cerul şi pămîntul. Genele ei sunt nişte fulgi de vrajă, de a căror mişcare îngheaţă toată suflarea. Ochii ei sunt ca frunzele ce cad, zbor în aer şi de crengi se dezlipesc ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Cît valorează viaţa ta?

În fiecare zi mor şi se nasc sute de oameni... e un dar dumnezeesc viaţa, cine ar putea spune preţul acestei libertăţi de a fi, de a exista? Omul contemporan este uneori foarte preocupat de viitorul său şi vrea prin fel de fel de metode oculte să-l afle dar la întrebarea adresata într-un sondaj: "Doriţi să ştiţi cînd veţi muri?" 96% au răspuns NU şi doar 4% DA, cred că observaţi dorinţa de viaţa a fiecăruia dintre noi, ba chiar şi a fiecarei gîze care luptă pentru existenţă, nimeni nu doreşte să moară, nici chiar acela care are o boală incurabilă, toţi vor să trăiască. Conchidem că ne temem de moarte, ne temem de neştiut, de păcate sau pur şi simplu ne agăţăm de ultimul fir care ne leagă de lumea acesta şi ne ţinem din răsputeri. Dar pînă la urmă viaţa e atît de misterioasă şi nimeni nu ştie ceasul morţii şi cred că nici nu poate trăi un om ştiind acest lucru. Ce ar fi dincolo de moarte? Vechii egipteni credeau că după moarte erau întrebaţi două lucruri: Te-ai bucurat de viaţă? DA/NU şi cea de a doua întrebare în cazul unui răspun afirmativ la prima,

A venit un Lup(u) din crîng (PCRM)

A venit un lup din crâng

Şi-alerga prin sat să fure

Şi să-i ducă în pădure...

("Cântec" de George Coşbuc)

    Deci Lupu, nu cel din pădure ci cel din parlament, a venit de la PCRM de unde a furat voturi, acum fură şi din electoratul democrat, şi fuge şi de la ei, ca în povestea cu Gogoaşa... De la PCRM am fugit, de la ... Dar totuşi se observă foarte bine faptul că Lupu pînă nu se vede preşedinte nu se lasă, e un om ambiţios spun eu. 

Cu 5 luni în urmă era etichetat de C.Tănase ca: "fricos, laş, profitor, oportunist, conjuncturist" astăzi dacă e în barcă cu democraţii este etichetat cu antonimile aceloraşi cuvinte. Dacă la plecarea lui Marian Lupu din PCRM opoziţia nu avea încredere în el, şi printre altele spunea că:  "Dacă ajunge în parlament va trece de partea comuniştilor" S.Urechean, "Lupu - un scenariu diabolic al PCRM" V.Filat, astăzi îl pun condidat la funcţia de

Despre vot şi cler

Un pamflet propriu: „Despre vot și cler”

Iese popa pe amvon,
Despre vot sa ne vorbeasca:
"Votu-i lucru tare sfint!
Care-i trebu lui Voronin,
Daţi-l pentru comunisti."

Iese popa pe amvon,
Pe antihrist sa-l votam ne spune?
Ne sfinteste cu aghiazma,
Cruce-si face, si se-nchina?
Lui Voronin...

Mare sfint ma e si acesta,
Care da cu crucea-n cap
Ca sa nu votam cu altul
Pentru că ne ia cu dracu.

Sfântul Ştefan şi poporul
Cu piatra nu s-au răsculat,
Dar au votat, prea bine
Împotriva unui drac.

(I.V. după 29 iulie 2009)

Blog Chirtoacă!?

    După cum bine observaţi acum este la modă şi chiar necesar ca un politician să-şi aibă un blog personal pentru a interacţiona cu alegătorii, astfel dintre politicienii care au deja un blog putem menţiona:Vitalia Pavlicenco, Vladimir Filat, Oleg Cernei. Cred că prinde bine ca cetăţeanul să aibă acces spre reprezentatul său ales fie în consiliul municipal, fie în parlament sau guvern. Ce ar fi dacă fiecare din cei 101 deputaţi şi-ar face un blog în care ar prezenta un raport zilnic sau săptămînal asupra activităţii sale, că de declaraţii politice ne-am săturat... Dar în primul rînd vreau să spun că sunt mulţumit în mare parte de siturile guvernamentale care prezintă informaţia de interes public 

Martirii neamului

   Vineri, 30 octombrie, ora 13.30, întâlnire pe Aleea Clasicilor din Chişinău, la bustul lui Mihai Eminescu pentru a asculta câteva piese a regretaţilor cântăreţi. La ora 14.00 pornim în marş, de la statuia lui Ştefan cel Mare la monumentul lui Ion şi Doina Aldea Teodorovici. La ora 12.00 va avea loc la mormântul celor doi, de la Cimitirul Armenesc, o slujbă de pomenire.

Ion (1954-1992) şi Doina (1958-1992) Aldea-Teodorovici - autori şi interpreţi de muzică de estradă din R.Moldova. Ion Aldea-Teodorovici a activat din 1975 în formaţia "Contemporanul". Este autorul cîntecelor: "Inima mea e Moldova", "Iubiţi învăţători", "Seară albastră". A compus muzică pentru circa 30 de filme şi spectacole teatrale. Doina Aldea-Teodorovici în anii studenţiei a fost dansatoare în ansamblul "Moldoveneasca". Din 1982 se consacră muzicii de estradă, interpretînd numeroase şlagăre de valoare artistică incontestabilă. Domnul a vrut ca aceste inimi să se inească şi să formeze duetul Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, care şi-au dedicat viaţa şi activitatea lor unui ideal preasfînt: păstrarea spiritualităţii româneşti. Trist este faptul că la 30 octombrie 1992 moartea ni i-a furat. Ei nu mai sunt. A rămas doar cîntecul lor, care va dăinui în timp, căci tot ce este genial este nemuritor. (Preluat din ziarul "Asta DA" nr.30; 2006)

Icoana făcătoare de minuni

Zilele acestea, pînă în data de 1 noiembrie la biserica din Grătieşti, suburbie a Chişinăului se va afla icoana izvorîtoare de mir a Maicii Domnului "Umilenie" (Doamna noastră a Afecţiunii), această icoană a parcurs mulţi km în drumul crucii cu creştinii din Rusia şi Ucraina,  în anul 1999 (2 noiembrie) aceasta a slobozit pentru prima dată mir, acesta curge pe sticla icoanei de aproape 10 ani, iar un chip nefăcut de mînă a apărut pe partea verso a acesteia.

                     

Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu mîntuieşte-ne pre noi!

Comemorarea din 07.10.09 (foto)

Banca Naţionala a Moldovei

Zilele acestea se tot vorbeşte, din cauza lui Ghimpu, despre o nouă persoană la conducerea BNM, de ce din cauza lui Ghimpu? Deoarece acesta a avut tupeul sa-l numească pe un nepot de al său candidat pentru funcţia de guvernator, mă gîndeam că e bine să fii nepotul lui... îmi ve-ţi spune minciuna lui Ghimpu precum că nu el l-a numit dar, atenţie el a şi scos acestă candidatura, de aici conchideţi... Din cîte am înţeles conform legii Guvernatorul BNM este ales pe termen de 7 ani, deci din 1995 pînă în 2002 - un mandat al domnului Tălmaci, şi din 2002-2009 al doilea mandat...  Despre domnul Tălmaci s-au spus doar lucruri bune atît din partea AIE cît şi a PCRM, şi este întradevăr persoana demnă de respect care a guvernat BNM în cele mai grele conjuncturi politice şi economice. 

Noi nu uităm!

     În cele ce urmeză voi posta un articol preluat de pe curaj.net, pentru a face cunoscută o acţiune de protest la care trebuie să vină toţi cetăţenii care s-au bucurat de victoria anticomunistă de după 29 iulie, căci vînătăile şi sîngele vărsat au fost acele elemente care au unit întreaga suflare a acestui pămînt în adevăr.

„Astăzi a fost înregistrată la Primărie declaraţia prealabilă privind desfăşurarea unui miting de comemorare a victimelor din aprilie 2009, ca urmare a manifestaţiilor din aceeaşi lună. Acţiunea va avea loc pe data de 7 octombrie, ora 18, la exact şase luni din ziua când regimul a făcut primele victime printre participanţii la protestele anticomuniste. Începere la monumentul lui Ştefan cel Mare, cu deplasare spre Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN). În PMAN vor fi depuse lumânări, ca simbol al durerosului aprilie 2009, de care nu uităm.”

Politica religioasă

Zilele trecute premierul R.Moldova, Vlad Filat a întreprins o vizită la Bruxelles, unde pe lîngă problemele politice, economice şi juridice a discutat şi problemele religioase cu reprezentantul Patriarhiei Moscovei pe lîngă organizaţiile internaţionale din Bruxelles, protoiereul Antonie. Premierul şi-a arătat deschiderea faţă de susţinerea Bisericii Ortodoxe, menţionînd că printre prerogativele noului guvern este introducerea predării faculative în şcoli a religiei, deasemenea V.Filat a menţionat că soluţionarea problemei protecţiei sociale a clerului este o altă problemă care necesită a fi soluţionată, în această ordine de idei premierul a menţionat că este deasemenea necesară îmbunătăţirea legislaţiei cu privire la binefaceri, ceea ce va permite o susţinerea mai activă a bisericii şi soluţionării multor probleme cu care se confruntă aceasta.

În cadrul întrevederii premierul V.Filat a menţionat că noua conducere nu se va implica în problemele bisericeşti (conflictul dintre cele două mitropolii), manifestînd o deosebită deschidere faţă de Biserica Ortodoxă din R.Moldova în frunte cu ÎPS Vladimir.

Protoiereul Antonie s-a arătat mulţumit de perspectivele noii guvernări, şi a menţionat necesitatea unui dialog continuu la nivelul UE.

Sursa.

Tarife noi, condiţii vechi…

De la 1 octombrie a.c., tarifele la călătoriile în transportul public în raza municipiului Chişinău vor fi majorate. Astfel, biletul de călătorie cu troleibuzul va costa 2 lei, iar cu autobuzul – 3 lei. O decizie în acest sens a fost aprobată de către Consiliul municipal Chişinău la 15 septembrie 2009, notează sitiul primăriei.

Această majorare a stîrnit nemulţumiri în societate, dar consider că este necesară o astfel de majorare, dar şi mai necesară este o bună gestionare a banilor la Regia Transport Electric, nemulţumirea oamenilor este înţeleasă căci de criză au de suferit nu doar întreprinderile ci şi oamenii simpli, un lucru mă bucură căci din cîte am înţeles pensionarii deasemenea vor plăti pentru transport şi poate atunci nu vor mai călători cu rost şi fără prin transportul public. Plus la toate această decizie este necesară de ceva timp dar a tot fost amînată din cauza perioadei electorale căci perioada aceasta de început de an şcolar dă ceva bătăi de cap părinţilor, iar acesată decizie era bine de adoptat la începutul verii... dehhh... jocuri electorale. Şi tot aşa încet, încet spre durerea mea exprimată în titlu, tarife noi la călătoriile în troleu iar condiţii sovietice pentru călătorii, sunt sigur că din ziua de 1 octombrie nu mă mai urc în troleurile sovietice, vechi de 20 de ani, aştept ca banii din această majorare a tarifului să fie direcţionaţi spre înnoirea parcului urban de troleibuze pentru ca călătorii să aibă condiţii umane pentru a călători, nu vorbesc de condiţii europene că pînă la acestea mai este mult...

Monumentul lui Vieru

 

 Gr.Vieru lacrima românilor din Basarabia după mai mult de jumate de an de la moarte nu este scris în eternitatea Chişinaului, pe cît de mult se vorbea despre denumirea unei străzi în cinstea marelui poet, despre un monument pe aleea clasicilor, despre înveşnicirea numelui acestui EROU al neamului, păcat că vorbele sunt aruncate în van... 

Ne plîngem că suntem săraci, că nu avem bani, că avem criză politică, ştim doar să ne plîngem de milă, nu avem acea putere a cuvîntului pe care a avut-o nenea Grig. Îmi plînge sufletul că refacem monumentele ocupanţilor, păstrăm în inima ţarii monumente ruşinoase, căci cum poţi să te simţi stăpîn la tine acasă cînd pe străzile capitalei sunt înălţate monumente "eliberatorilor" ruşi, de cine ne-au eliberat nu se ştie... cert este faptul că noi în loc să înlocuim aceste monumente

De ce să nu-mi iubesc ţara?

Navigînd prin blogosferă am dat de un concurs, lansat de Paul Sava, condiţiile căruia le găsiţi aici. Cu toate că una din condiţii stipulează că blogul participant trebuie să aiba mai mult de 2 luni, risc şi eu să mă implic, nu neapărat ca participant, dar oricum accept provocarea. Întrebarea lansată de Paul Sava: De ce îmi iubesc ţara? Are o mulţime de răspunsuri, pe care le poate da orice elev sau copil... pentru că

aici îmi am rădăcinile, aici sunt buneii, părinţii, surorile, fraţii într-un cuvînt familia. Un alt răspuns primit volens-nolens de la un elev de clasele primare ar fi: Pentru că aici îmi sunt prietenii, iar unde poate fi mai bine? Cu prietenii sau în singurătate?  Ori oare nu acolo unde ne este bine este patria noastră? 

După cum spune  un dicton latin: "Ibi bene, ubi patria. Ubi bene, ibi patria." (Unde-i bine, acolo-i patria. Unde-i patria, acolo-i bine.) 

Deci patria se asociază la fiecare cu lucruri şi amintiri plăcute, în imagini patria tot timpul se prezintă prin pesaje de natură rupte din rai...  Patria este locul care nu are hotare şi în acelaşi timp după cum spunea un scriitor,  patria e atît de mică că poate fi luată cu noi în buzunar, este locul care ne dă posibilităţi de afirmare, ne dă speranţa de a trăi. Patria nu ne dă nimic în schimbul dragostei noastre, atunci de ce o iubim? 

De ce avem nevoie de o Patrie?

Patria e limbă, istorie şi neam, este locul numit de Cel de Sus pentru a ne naşte, deci este o poruncă divină să-ţi iubeşti  patria,

Lacrimile deşertului

Cum a ajuns la Marakesh, misionarul s-a hotărît să se plimbe în fiecare dimineaţă prin deşertul de la marginea oraşului. La prima plimbare, a observat un om întins în nisip, cu mîna mîngîind pămîntul şi cu urechea lipită de el. “E un nebun”, îşi spuse. Dar scena se repetă în fiecare zi şi, după o lună, intrigat de acea purtare ciudată, hotărî să se adreseze străinului. Cu mare greutate - pentru că încă nu vorbea fluent araba - îngenunche lîngă el şi-l întrebă:

- Ce faci dumneata aici?
- Îi ţin de urît deşertului, şi-l consolez pentru singurătatea şi lacrimile lui.
- Nu ştiam că deşertul poate plînge.
- Ba plînge în fiecare zi, fiindcă visează să devină util omului şi să se transforme într-o grădină imensă în care să se poată cultiva flori, cereale şi să pască oi.
- Ei bine, atunci spune-i deşertului că îşi îndeplineşte bine misiunea, spuse misionarul. De fiecare dată cînd mă plimb pe aici, înţeleg adevărata dimensiune a fiinţei omeneşti, fiindcă spaţiul lui deschis mă lasă să văd cît de mici sîntem în faţa lui Dumnezeu.
Cînd îi privesc nisipurile, îmi închipui milioanele de oameni din lume, care au fost creaţi la fel, deşi nu totdeauna lumea este dreaptă cu toţi. Munţii lui mă ajută să meditez. Cînd văd soarele cum apare la orizontul lui, sufletul mi se umple de bucurie şi mă simt mai aproape de Creator. Misionarul îl părăsi pe acel om şi se întoarse la treburile lui. Dar a doua zi, surpriză, îl găsi în acelaşi loc, în aceeaşi poziţie. 

20 de ani…

 

Peste cîteva luni împlinesc 20 de ani, azi serbez 20 ani de la oficializarea alfabetului latin, sunt bucuros că m-am născut într-o ţară în care se vorbeşte limba română, singura limbă din lume care îşi are propria sărbătoare, un lucru totuşi straniu... de ce adeverinţa de naştere e în chirilică, dacă ea a fost tipărită după 31 august 1989 ??? În această zi de sărbătoare, e cel mai prielnic moment pentru a adera la campania iniţiată pe internet pentru folosirea diacriticelor în discuţiile pe internet şi în special pe  blog.  Îmi vine în minte o poezie din Albinuţa

Schimbarea la faţă a Mîntuitorului

"Schimbatu-Te-ai la fata in munte, Hristoase, Dumnezeule, aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea. Straluceasca si noua, pacatosilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie !"

Astăzi creştinii ortodocşi sărbătoresc una din cele 12 sărbători mari, şi anume Schimbarea la faţă a lui Iisus Hristos în muntele Taborului. Suit la rugăciune împreună cu trei apostoli: Ioan, Petru şi Iacov, în timpul rugăciunii Iisus a fost cuprins de o lumină nematerialnică după cum ne spune şi evanghelia: "Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimba şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul" (Marcu 9, 3)  Apostolii care erau cu El s-au înspăimîntat, şi au văzut alături de El două persoane, pe Sf.Pr. Ilie şi Sf.Pr. Moise cu care vorbea despre patimile din Ierusalim, căci s-a întîmplat acesată schimbare la faţă în cel de al 33 an al vieţii şi cel de al treilea al propovăduirii Sale, această arătare a prorocilor din Vechiul Testament vrea să cimenteze faptul că Iisus nu este un proroc, că El nu strică legea ci o împlineşte.

Primul articol

Bine am venit pe insula blogurilor!!! (E lansarea mea în blogosferă)

Şi bine aţi venit VOI primii mei vizitatori ! Vă îndemn să-mi uraţi succes şi sa mai reveniţi pe aici.

M-am gîndit mai mult timp asupra faptului de a-mi lansa un blog, am analizat… şi pînă la urma am riscat !!!! Şi iată că scriu primul articol al acestuia, nu voi spune multe cuvinte căci sunt nou-născut şi nu prea ştiu ce să spun… mai cresc un pic şi revin :)