„Mănîncă” în Italia sau Partea I

[singlepic id=121 w=320 h=240 float=left] „La 30 şi ceva de ani, Liz Gilbert are tot ce-şi poate dori o femeie ambiţioasă. Şi totuşi e asaltată de îmdoieli, suferă de panică şi instatisfacţii. Urmează divorţul, prăbuşirea în depresie, o relaţie catastrofală... Aşa că Liz abandonează totul şi pleacă în lume de una singură...”
Prima destinaţie... Italia, căci Liz îşi dorea de mult timp să o viziteze şi pe lîngă toate îşi dorea nespus să înveţe limba „italino” căci era împătimită de misterul sunetelor acestei limbi, ştiţi care a fost cuvîntul preferat din această limbă? „Attraversiamo” – care ar însemna să traversăm strada, ceea ce şi voi face. Nimeni nu o înţelegea pe Liz „de ce” Italia? Americanii pentru a face o alegere anumită trebuie să aibă un panou mare publicitar pe care să fie scris – „Meriţi să mergi în Italia” şi atunci nu mai trebui să motivezi nimic, Liz a trecut printr-un divorţ, moment foarte stresant, mai ales că soţul nu dorea să-i dea divorţul cu toate că Liz nu a cerut nimic din bogăţii, el o învinuia şi nu putea înţelege, iarăşi aceeaşi întrebare „De ce?”, s-a ajuns pînă aici, spera că poate se răzgîndi, dar Liz era în căutare de sine, se pierduse undeva în căsnicie şi nu se mai regăsea alături de persoana iubită şi pe lîngă aceasta se mai adăuga şi „problema copilului”, Liz nu se vedea mamă, ea era altfel, ea iubea să călătorească şi visurile ei ţineau de călătorii şi nu de copilul pe care şi-l dorea soţul. S-a rugat şi Dumnezeu a ajutat-o, căci „Dumnezeu nu-ţi trînteşte niciodată uşa în nas

Despre hip-hop creştin

Am întîlnit pe un site întrebarea „Ce părere aveţi despre hip-hop creştin?” şi în articol nu am găsit nici un răspuns din partea „pastorului”... eu nu ştiu multe despre hip-hopul creştin, dar în general consider muzica hip-hop una revoluţionară şi una cu mesaj în comparaţie cu marea majoritate de muzică comercială. Muzica a fost şi este un mod de comunicare a sentimentelor şi trăirilor, dar mai ales a mesajelor, astfel încît muzica a fost practicată încă în Vechiul Testament de psalmistul David, ulterior chiar Mîntuitorul după cina de taină împreună cu apostolii „au cîntat laude” (Matei 26,30; Marcu 14:26). Dar toate acestea ne îndreptăţesc cîntările religioase în biserici şi nicidecum muzica pop sau hip-hop să spunem... Dar după părerea mea atîta timp cît muzica ne-bisericească încearcă să ne îndrepte gîndul spre Dumnezeu, fiind poate un mod mai îndrăzneţ de a se adresa unor tineri mai rebeli... ceea ce defapt şi face trupa Pocăiţii (o trupă de hip-hop creştin), a căror piese chiar îmi plac. Defapt prin aceşti oameni se arată lucrarea dumnezeiască, care i-a ridicat pe aceştia din „undeground”, i-a izbăvit de droguri... un Dumnezeu lucrător şi azi şi-n veac, care face minuni şi dă o mînă de ajutor tuturor, trebuie doar să o vedem.

No money on Blogmoney

[singlepic id=120 w=320 h=240 float=center]Ca şi orice om, care are libertatea de a visa... mi-am închipuit şi eu că poate e posibil, să faci bani pe blog... rătăcind printre bloguri, am văzut un banner care ducea spre sitiul blogmoney.com, m-am înregistrat cu gîndul la munţi de bani... sigur că introducerea la acest articol are puţin umor, să nu mă credeţi chiar aşa de naiv... Deci am vrut să văd ce-mi oferă această sistemă cu numele simplu – blog şi money, cred că oricine cunoaşte minunatul cuvînt englez money chiar şi cei care nu ştiu o boaghe în limbi străine şi pe lîngă toate, acest cuvînt aduce multe vizite de la google, toată lumea în ziua de azi caută bani şi de dorit să fie „easy” adică uşor de făcut, mai pe scurt ar fi de dorit să nu faci nimic şi să ai bani... acum închideţi ochii şi visaţi puţin, după care reveniţi la realitate şi puneţi mintea în mişcare pentru a inventa o astfel de schemă şi dacă o ştiţi, mi-o scrieţi într-un comentariu, drept răsplată vă spun cum să cheltuiţi banii. Dar să lăsăm la o parte această digresiune şi să vedem pentru ce se dau bani pe blogmoney... se plătesc articolele comandate, adică scrii un articol pe o temă cerută de „cineva” şi mai inserezi în acesta puţină publicitate, iată deci că lecţiile de limbă română la care eram pus să scriu esee (accentuez că nu eram plătit pentru că le scriam, eventual primeam o notă) îmi vor aduce bani...