Pelerinaj la PATRIARH

După ce este anunţată o demonizare a ţării Moldave, şi însemnare a acesteia cu 666, printr-o carte satanică :) şi plus la toate adăugîndu-se vizita celui atins cu flacăra violetă - Traian Băsescu, cam toată lumea se duce la Patriarh pentru o rugăciune, că doar "demonii" au ajuns la conducerea ţării şi sunt necesare exorcizări...iertată-mi fie aberaţia... dar... Aflu cu stupoare că Marian Lupu - celui fără cîteva minute neajuns preşedinte, i se face dor de Moscova şi ca un creştin bun, dă răspuns afirmativ la invitaţia Patriarhului, care-l cheamă pentru darea de seamă . Mai mulţi politicieni din RM au ajuns prin faţa Patriarhului decît preoţi, de parcă acesta ar fi răspunzător de politica celor dintîi şi nu a celor din urmă, dar ce să vorbim, că doar biserica este separată de stat... asta în mod ideal ar trebui să fie... pînă unora care au hotărît toate problemele în sînul bisericii le-au mai rămas să clarifice şi problemele politice.

Atunci cînd am aflat că Voronin pleacă în ziua cînd vine Băsescu, m-am gîndit că poate într-adevăr Băsescu are ceva puteri supranaturale de are aşa influenţă benefică asupra unora,

Iar e iarnă-n calendar

"Iar e iarnă-n calendar,

Iar e frig şi rece.

Fulgii mari încet zburînd,

Acoperă pămîntul..."

Iarna... se asociază din tot timpul cu un anotimp al sărbătorilor şi al tradiţiilor. Un anotimp îndrăgit de copiii pentru zăpada sa şi pentru peizajele minunate: copaci înnmărmuriţi, păduri şi dealuri acoperite cu un val lung şi nesfîrşit de zăpadă. Cad fulgii... o nouă poveste se începe iar. Cad fulgii şi iarăşi iarna rece ne farmecă cu frumuseţea podoabei cu care acoperă totul jur-împrejur. Ziua e un ocean de ninsoare, iar noaptea este ca o vrăjitoare ce adoarme totul în jur.

Ce e iarna? Poate ea este un înger cu aripi de gheaţă, ce se pogoară o dată pe an, un înger ce vine împreună cu o pleiadă întreagă de mici ajutori - fulgii care-i ţes necontenit un

Copacul copilăriei

    Nu sunt sigur, dar sper s-o confirmaţi scumpi cititori că fiecare din voi aveţi sau a-ţi avut un copac al copilăriei, acel copac în ramurile căruia vă plăcea să vă legănaţi, să închideţi ochii şi să visaţi sau să priviţi îndelung spre cer dînd frîu liber imaginaţiei de copil, admirînd fiecare nouraş, făcînd planuri de viaţă... gînduri de copil. Atunci cînd urcaţi în el uitaţi de noţiunea timpului... vă simţiţi atotputernic... admiraţi natura, priviţi o pasăre ce stă pe ram, sau ascultaţi una ce cîntă, îndulcindu-vă somnul. Dacă americanii îşi fac case în copaci, la noi copacul în sine este o casă, o casă verde, una de vis... Trăiaţi împreună cu copacul bucuriile şi tristeţile, vă întristaţi atunci cînd îi cădeau frunzele şi vă bucuraţi atunci cînd înnmugurea. Aţi trăit în fiecare primăvară bucuria revenirii în casa din copac, iar copacul vă primea cu ramurile deschise ca pe un fiu rătăcitor. Probabil este vorba de legătura sacră dintre om şi natură ce se relevă mai cu seamă în inocenţa copilului. E un vis frumos, o amintire vie,  readusă-n suflet de  buturuga  din copacul copilăriei. Sunt trist... :( copacul copilăriei mele nu mai este, de fapt nici copil nu mai sunt şi acum mă întreb, parafrazîndu-l pe Eminescu: "Unde eşti copilărie cu copacul meu, cu tot???" E greu, ba chiar nici nu este necesar să ne debarasăm de copilăria din noi, să lăsăm copilul din noi să trăiască...

Nu mai scrieţi pe garduri - (moldo.net)

"moldo.net este pagina de start a internetului moldovenesc. Motto-ul nostru este calitate şi simplitate, resursele sunt aranjate pe categorii intuitiv şi cele incluse sunt selctate riguros. Acceptăm doar resurse ce se referă la Republica Moldova şi care sunt în limba română."

Navigînd pe străzi mă simt ca pe internet, degrabă fiecărei străzi i se va atribui un nume de domeniu, şi strada principală ar trebui să poarte denumirea de Bulevardul Moldo.net. De ce spun că mă simt ca pe internet? Fiindcă mulţi au inspiraţia să scrie pe garduri sau pe unde găsesc numele diferitor siti-uri cărora astfel le fac publicitate consideră ei, sau atrag utilizatori... pot să-i dezămăgesc, nu ştiu cum majoritatea dar eu nu ţin minte toate cele scrise pe garduri, mai ales că nu le prea citesc, dar chiar de şi citesc spre exemplu adresa unui siti fiţi siguri că-l uit pînă acasă, deci nu mai vizitez siti-ul şi astfel acei care practică o astfel de publicitate - nu cîştigă nimic şi plus la aceasta mai şi fac să arate inestetic oraşul.

Şi care este soluţia???

Sigur că promovarea pe internet, spre consumatorul ţintă - acel ce are calculator şi mai este şi conectat pe internet. Dar ce-i de făcut dacă siti-ul este destinat exclusiv pentru Moldova... simplu îl înregistraţi pe www.moldo.net

Ce obţineţi?

Un loc într' una din categorii, una care vă descrie siti-ul, iar dacă nu o găsiţi (ceea ce e puţin probabil, acolo fiind o mare varietate de categorii - 129, după gustul şi dorinţa d-voastră) - contactaţi-l pe admin şi acesta o va adăuga... astfel utilizator vă găseşte fiind interesant anume de domeniul categoriei, spre exemplu dacă este interesat de muzică, va accesa categoria muzică şi va găsi siti-ul d-voastră dacă l-aţi adăugat în inter-sfera moldovenească - moldo.net

Apropo să adăugaţi un siti e foarte simplu şi necesită puţin timp, dacă nu va-ţi înregistrat siti-ul încă o puteţi face aici. (Nu lăsa pe mîine ce poţi face azi!)

Şi acum părerea personală, mie îmi place acest directoriu web din R.M. în primul rînd pentru că acceptă doar siti-uri din ţară şi siti-uri scrise în limba română, are un aspect plăcut şi o sortare bună după categorii - astfel găsesc uşor siti-ul care m-ar interesa şi pe care aş-i găsi ceea ce caut. Minusuri - poate că există dar totul se perfecţionează cu timpul, aşa că succese admin-ului şi spor la muncă.

Apropo nu uitaţi să setaţi această pagină, ca pagină de pornire.

Omul şi Asteroidul Grebenicov

   Mulţi din noi nu au auzit de această personalitate din R.Moldova al cărui nume apaţine şi unei planete mici din sistemul solar, cu numărul 4268, aşa numita Steaua Grebenicov. Eugen Grebenicov fizician, matematician, astronom, profesor universitar şi academician. S-a născut la 20 ianuarie 1932, în com.Slobozia Mare, jud. Ismail, România astăzi raionul Cahul, Republica Moldova. S-a născut în familia preotului Alexandru, ce provenea dintr-o dinastie de preoţi şi a profesoarei Dana, născută Grigorescu, originară din Galaţi. Din fragedă copilărie a îndrăgit cartea, citea mult şi cu fenomenala-i fire, memoriza poezii pe care le citea o singură dată, astfel profesoara sa de limbă română, d-na  Raisa îl caracterizează astfel: "Studiază cu toată aplecarea tainele ştiinţelor preferate. Hărnicia, insistenţa, voinţa lui cea mare de odinioară i-au pus coroana de aur pe cap: scopul dorit a fost atins. " De altfel din adîncuri de ani, dînsul a intuit că înainte se merge învăţînd, astfel după o muncă asiduă "ajungînd a fi un magician al formulelor matematice, un Copernic al românilor, care a înţeles că slujirea de neam este adevărata virtute a celui consacrat idealului uman."  (Dumitru Păsat) Începe studiile în satul natal ca mai apoi să le continue la Şcoala medie din Cahul, pe care o absolvă în 1949. În acelaşi an devine student la Universitatea "M.V.Lomonosov" din Moscova, Facultatea de Matematică şi Mecanică pe care o absolvă cu menţiune în 1954. De timpuriu Domnia sa a pus preţ nu pe învăţătura mecanică, cu toate că avea o memorie bună, după cum am afirmat mai sus, ci pe înţelegerea şi pătrunderea celor studiate, afirmă D.Păsat în cartea " Omul şi asteroidul Grebenicov".

La steaua care a apus - Gr.Vieru

"La steaua care a apus

Ne-am adunat să plîngem..."

      A trecut un an de la moartea poetului Gr.Vieru, îmi aduc şi acum aminte cum în ziua de 18 ianuarie, ziua ajunului de Botez a Domnului nostru Iisus Hristos, am plecat la biserică şi am aprins o lumînare pentru sănătatea lui Grigorie, abia mai tîrziu am aflat vestea cea tristă... că l-am pierdut pe acel care a fost Marele Patriot al ţării şi mare iubitor de Eminescu, cu care a şi fost frate de condei. Poezia sa o ştiu cu toţi de la mic şi pîn' la mare, el a fost acel care s-a jertfit pentru ca să apară Albinuţa în limba română, această carte de căpătîi, ce ne clădeşte pentru o viaţă întreagă este opera prin care va rămîne veşnic în sufletul de copil, în sufletul acelui copil pe care la iubit din totdeauna, pe care îl întîmpina cu un zîmbet şi cu o mare speranţă pentru viitor.

"Cîte a făcut în viaţă

Aici pe pămînt rămîn;

-Albinuţa - floare carte

Scrisă cu-alfabet latin."

Din totdeauna, mă miram de scriitori, îi atribuiam noţiunii de... sfinţi, dar sunt oameni - supuşi aceleaşi legi a morţii, ei pleacă creaţia rămîne, asemeni martirilor care rămîn în amintire prin mărturisirea de credinţă. Nu este corect să-i facem idoli dar şi să-i uităm nu e creştineşte, e frumos şi bine să-i pomenim în rugăciuni pe acei ce prin cuvinte, sufletul l-au încîntat. 

Steaua EMINESCU

"EMINESCU - nume sfînt de luceafăr pe Pămînt."

E 15 ianuarie, e zi de sărbătoare mare, astăzi în anul 1850 poporul nostru a cîştigat nemurirea prin opera pe care avea să o lase pe pămînt, nou născutul - Geniu al limbii române - Mihail Eminescu. E greu să scrii despre Eminescu, căci tot ce înseamnă Eminescu e greu de înglobat în cuvinte şi atunci cînd scrii despre Eminescu atingi cu nevrednicie sfinţenia pe care o are acest neam. Dar fiindu-i urmaşi să-l uităm ar fi păcat, de aceea în niminicia noastră, cu stîngăcie în exprimare, învăţînd de la dascălul Eminescu îl omagiem în cuvintele pe care el însuşi le-a mînuit cu perfecţiune, mîntuindu-le în poezia Sa.

"Pana lui Eminescu a avut marele dar de-a aşterne pe hîrtie versuri de-o muzicalitate, de-o frumuseţe copleşitoare. (...)Mulţime de oameni simpli... poartă în suflet lumina cîntecelor lui." (I.Druţă)

Se scumpeşte viaţa...

Noua guvernare se află la o sută de zile... face bilanţuri şi vine cu scumpiri la toate produsele, totul ca de obicei se începe de la scumpirea benzinei, după care urmează şi scumpirea tuturor celorlalte produse, la fel cum după ce creşte cursul la Euro sau Dolar o bătrînică care vinde mărari la Piaţa Centrală îţi justifică scumpirea acestuia cu creşterea cursului de vînzare-cumpărare a valutei străine, aşa e la noi dacă ceva se scumpeşte, nu se lasă fără alte scumpiri.

Noua guvernare în faţa d-lui ministru al economiei afirmă că scumpirile sunt necesare şi sunt obiective, da pe alocuri sunt deacord că unele întreprinderi activează cu greu dar totul e proasta gestionare a banilor, lasă să se micşoreze salariul directorului şi totul va fi bine, dar aşa ministrul vine să ne convingă că toate majorările vor fi obiective şi vor fi verificate, făcîndu-se consulataţii cu toate sferele implicate. Ieri la un post privat de TV şi anume NIT, la o emisiune de dezbateri, a fost invitat ministrul finanţelor - Veaceslav Negruţă şi fostul ministru al economiei Igor Dodon, fiecare din ei făcînd acuzaţii celor dinainte, în cazul comuniştilor cei dinainte de 2000 sunt vinovaţi, în cazul democraţilor - comuniştii sunt vinovaţi, deci pîină la urmă nu mai dai de capăt cine-i vinovatul, deci poate fi înţeleasă decepţia elctoratului din Ucraina care sunt foarte originali şi îşi vînd voturile pe internet, o ideie bună care trebuie aplicată la următoarele alegeri :) Dar să revenim la oile scumpirile noastre, aşa cum am spus totul a început de la benzină, că doar ea este uşor inflamabilă, aşa că de la ea au luat foc toate preţurile şi cresc ca temperatura în termometru vara. A urmat laptele care s-a scumpit cred că din cauza protestului vacilor, căci cum alt fel poate să se scumpească laptele dacă preţul ierbii a rămas acelaşi, trebuie să ştii să negociezi cu vacile, dar ...  :)) (produsele lactate s-au scumpit cu circa 3 la suta din cauza scumpirii carburantilor si deprecierii leului). Mai departe aflăm de la ProTV, de la invitatul ştirilor de seară noul director al agenţiei  reglementării în energetică că se scumpeşte şi căldura şi lumina şi altele... Se aşteptă scumpiri pînă şi la pâine deci e scump să trăieşti dar nici să mori nu e ieftin, asta în cazul în care aţi căzut în depresie, Doamne fereşte!

Despre milostenie...

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Bunurile noastre sunt ale noastre mai ales atunci când le vom  agonisi pe ele nu nouă înşine, ci săracilor, şi cum anume, o să vă spun îndată. Dacă îşi pune cineva banii la păstrare în dreapta săracului, nu îl primejduieşte părătorul, nu vede  ochiul cel pizmaş, nu-i şterpeleşte hoţul, nu-i fură spărgătorul, nu fuge cu ei sluga - căci vistieria  asta nu poate fi prădată; iar de îngropi banii acasă, îi supui primejdiei din partea hoţului, şi spărgătorului, şi pizmaşului şi părătorului, şi slugii, şi tuturor vătămărilor. De multe ori au scăpat, îndărătul a mii de uşi şi de zăvoare, de primejdiile cele dinafară, dar n-au scăpat de înşişi paznicii lor, ci aceştia, luându-i, au fugit cu ei. Vezi că suntem mai stăpâni ai avuţiilor tocmai atunci când le depunem în banca sărâcimii? La ei, averile stau mai bine nu doar din pricina pazei, ci şi fiindcă acolo e temei de câştig şi venit mai mare: că dacă împrumuţi unui om, iei dobândă unu la sută; dar mult lui Dumnezeu prin sărac, vei primi nu a suta parte, ci de o sută de ori mai mult. Dacă vei semăna o ţarină roditoare, vei culege înzecit, deva fi un an bun; iar de vei semăna în cer, după ce că se va înmulţi însutit semănătura ta, vei primi şi viaţă veşnică şi neîmbătrânitoare şi fără moarte. Şi aici multă e osteneala celor ce seamănă, în timp ce dincolo semănătorilor le răsare roadă fără ca ei să fi folosit plug şi boi şi lucrători şi fără nici o altă osteneală, şi ei nu au vreodată a se teme de secetă, nici de ploi, nici de rugina grâului, nici de grindină, nici de năvala lăcustelor, nici de viituri, nici de vreo altă năpastă oarecare - ci seminţele semănate dincolo rămân mai presus de orice vătămare. Aşadar, de vreme ce semănătorii culeg fără nici o osteneală, nici primejdie, nici temere, nici neizbândă, şi încă însutit mai mult decât au semănat, şi le odrăslesc lor atâtea bunătăţi câte ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit şi la inima omului nu s-au suit (1 Cor. 2, 9), cum să nu fie o uşurătate fără seamăn a lăsa ceea ce e mai mult pentru a alerga după mai puţin şi a arunca ceea ce este sigur pentru a urmări ceea ce este nestatornic şi plin de primejdii şi cu sorţi mari de neizbândă? Că ce iertare vom avea făcând aceasta, ce dezvinovăţire? Bineînţeles, vom căuta să ne îndreptăţim arătându-ne sărăcia: însă nu suntem mai săraci ca văduva care, având doar doi bănuţi, i-a aruncat şi pe aceştia în vistieria templului. Să râvnim, deci, bogăţia aceleia, să urmăm mărinimiei alegerii ei, ca să ne şi învrednicim de bunătăţile pusedeoparte pentru dânsa - de care fie ca noi toţi să ne învrednicim, cu harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, dimpreună cu Care Tatălui şi Sfântului Duh slavă, stăpânire, cinste, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Cuvîntul întîi de la Facere,  Sf. Ioan Gură de Aur)

Azi sărbătorim Naşterea Domnului

Tot timpul suntem acuzaţi noi creştinii ortodocşi, că am fi supuşii Moscovei de aceea că sărbătorim Naşterea Domnului pe 7 ianuarie, dar oare e mai bine cum face Mitropolia Basarabiei sărbătorind şi pe noi şi pe vechi? 

Apropo problema calendarul nu e ceva nou la noi în spaţiul acesta nistrean, în anii 1924-1940 s-a încercat introducerea stilului nou cu forţa dar creştinii noştri au rezistat, dar ideea esenţiala care este: Nu suntem noi în măsura să hotărîm care calendar este cel corect de aceea trebuie să ne ţinem de tradiţia bisericii locale, căci doar Biserica, nu clădirea ci comunitatea de preoţi şi creştini în frunte cu Mîntuitorul Hristos este infailibilă, deci dacă în RM conform dreptului canonic activează Mitropolia Moldovei în frunte cu ÎPS Vladimir, suntem datori să respectăm ceea ce spune Biserica, dacă am fi trăit în România am fi respectat stilul nou conform bisericii căci ruperea de biserică înseamnă ruperea de succesiunea apostolică şi deci depărtarea de Hristos care a întemeiat Biserica, dacă nu ne ţinem de Biserica locală riscăm să fim schismatici asemeni sectelor sau în România asemeni Bisericii de stil vechi ce activează acolo în mod necanonic. Deasemenea atenţionez pe toţi asupra termenului folosit cu referire la calendar: folosim stil şi nu rit căci Biserica de rit vechi desemnează deja alt lucru, asta în atenţia jurnaliştilor care fac deseori această greşeală. Şi după o introducere cam lungă revin