Blogger judecat în R.Moldova

Bloggerul Marian Vitalie a fost dat în judecată de asociaţia Gender-Doc, asociaţie care luptă pentru recunoaşterea drepturilor „minorităţilor sexuale”. Această organizaţie consideră ofensator şi ilegal faptul că d-ul Marian a scris pe blog că „homosexualitatea este păcat” în acest caz consider că şi Biblia ar trebui dată în judecată de „minorităţi” pentru că şi ea spune acest lucru, cred că ar obţine şi susţinerea iudeilor care o consideră o carte anti-semită.

Astăzi 30 septembrie la ora 9.30 trebuie să aibă ce-a de a doua şedinţă de judecată în acest caz. Conform bloggerului, Gender-Doc l-a dat în judecată pentru că pe blogul său acesta a scris: „că homosexualitatea este păcat înaintea lui Dumnezeu şi că pentru o dezvoltare sănătoasă a societăţii noastre este inadmisibil să permitem organizaţiilor homosexuale promovarea în public a modului lor de viaţă sexual (mai ales în grădiniţe şi şcoli). De-asemenea, comunitatea LGBT este nemulţumită că am creat pe blog o listă a funcţionarilor publici (cărora, apropo, le-am acordat votul meu de încredere), care promovează prin acţiunile sale interesele minorităţilor sexuale. Homosexualii îmi cer să radiez lista şi orice informaţie care se referă la ei, să-mi cer scuze public de la ei, să recunosc oficial că

Realitate eclessială

Stau uneori şi mă gîndesc... oare la cîtă orbire sufletească trebuie să ajungi ca fiind oprit din slujirea de preot să-ţi schimbi mitropolia sau chiar ţara şi mitropolia pentru a fi hirotonit din nou... sau şi mai şi... să-ţi înfiinţezi propria mitropolie, să te auto-hirotoneşti în episcop, cîtă frică de Dumnezeu au oare aceşti oameni? Au oare scopul lor este mîntuirea oamenilor sau propria avuţie? Se spune să nu judecăm clerul, dar oare se mai poate de tăcut, oare nu tăcînd ne facem părtaşi la nelegiurea lor... sigur că un creştin ortodox trebuie să se vadă pe sine cel mai păcătos şi să nu judece aproapele, să ierte pentru ca să fie iertat, dar oare nu tot în ortodoxie există şi termenul de anatemizare, de excomunicare... e o infamie să taci atunci cînd biserica îţi este batjocorită de cei care ar trebui să pună umărul la prosperarea ei. Ierarhia de azi se apropie cu paşi grăbiţi de saducheii de pe vremea Mîntuitorului... actuale devin azi sentinţele: „Vai vouă...” Doamne iartă-ne... că suntem pierduţi. Atunci cînd un sectant îţi replică că uite preoţii voştri... taci şi rămîi umilit, nu mai ai răspuns, oare cînd se va înţelege că nu ne jucăm de-a preoţia, oare cînd se vor lua măsuri aspre la nivel înalt să nu rămînem în starea de decadenţă în care ne aflăm. Ori ierarhii timpurilor trecute duceau o evidenţă strictă a moralităţii şi vieţii clerului subordonat, ori acestor ierarhi multe li se vor ierta dar nu li se va ierta hirotoniile făcute fără cercetare şi simionia (obţinerea hirotoniei în urma mituirii), ori luxul i-a orbit... pe timpuri ierarhii mergeau printre oamenii simpli azi merg printre elite, pe timpuri mergeau pe jos azi în maşini luxoase... şi de-ar fi doar una... nu spun că ar trebui să rămînem la sapa de lemn dar „Toate îmi sunt îngăduite dar nu toate-mi sunt de folos” spune Apostolul. Poate că ca creştin nu ar trebui să scriu aceste lucruri dar tăcerea e o trădare, ori laşii nu pot fi sfinţi! Orice popor îşi merită conducerea... cred că după starea noastră spirituală ne merităm şi ierarhia, vina e totuşi în noi că nu avem

Discreditarea creştinismului

    Un video care vine să continuie lupta de denigrare a creştinimului, mai bine spus a lui Hristos, căci creştinismul este o religie hristocentrică. Acest video, făcut pe baza unor tîmpenii scrise de un oarecare Levaşov e plin de erori şi de manipulare cu informaţia pentru a prezenta ceea ce doreşte, negînd pe alocuri chiar şi adevărul istoric. Dar să analizăm, cîteva idei năstruşnice din acest video...

1.”Creştinismul este o religie adresată de către Hristos – iudeilor, Matei 15:24;”

Scoaterea unui verset şi argumentarea unei poziţii este un mod sectant de a lucra, ori nu se scoate din context ci se analizează textul extras în context, deci din urma lui Hristos strigă o femeie cananeeancă care roagă pentru fiica ei bolnavă, însă Hristos nu dă importanţă iar numai la rugămintea apostolilor de a o slobozi, Hristos spune că este trimis doar către „oile cele rătăcite ale casei lui Israel” prin aceasta

Evanghelia cuvintelor

Fiece se vrea poet

Unul scrie versuri,

Altul chiar poezii...

Evanghelia cuvintelor

La început a fost cuvîntul
Iară din ou, s-a născut pui
Dintr-o sămînţă o floare
Din infinit – finitul
Noi, oameni muritori
Ce din Cuvînt născutu-ne-am
Negăm cuvîntul propriei obîrşii
O viaţă! Ce din Cuvînt ai apărut
Dă nouă, să nu cunoaştem
Cuvîntul propriului apus.

„Mănîncă” în Italia sau Partea I

 „La 30 şi ceva de ani, Liz Gilbert are tot ce-şi poate dori o femeie ambiţioasă. Şi totuşi e asaltată de îmdoieli, suferă de panică şi instatisfacţii. Urmează divorţul, prăbuşirea în depresie, o relaţie catastrofală... Aşa că Liz abandonează totul şi pleacă în lume de una singură...”

Prima destinaţie... Italia, căci Liz îşi dorea de mult timp să o viziteze şi pe lîngă toate îşi dorea nespus să înveţe limba „italino” căci era împătimită de misterul sunetelor acestei limbi, ştiţi care a fost cuvîntul preferat din această limbă? „Attraversiamo” – care ar însemna să traversăm strada, ceea ce şi voi face. Nimeni nu o înţelegea pe Liz „de ce” Italia? Americanii pentru a face o alegere anumită trebuie să aibă un panou mare publicitar pe care să fie scris – „Meriţi să mergi în Italia” şi atunci nu mai trebui să motivezi nimic, Liz a trecut printr-un divorţ, moment foarte stresant, mai ales că soţul nu dorea să-i dea divorţul cu toate că Liz nu a cerut nimic din bogăţii, el o învinuia şi nu putea înţelege, iarăşi aceeaşi întrebare „De ce?”, s-a ajuns pînă aici, spera că poate se răzgîndi, dar Liz era în căutare de sine, se pierduse undeva în căsnicie şi nu se mai regăsea alături de persoana iubită şi pe lîngă aceasta se mai adăuga şi „problema copilului”, Liz nu se vedea mamă, ea era altfel, ea iubea să călătorească şi visurile ei ţineau de călătorii şi nu de copilul pe care şi-l dorea soţul. S-a rugat şi Dumnezeu a ajutat-o, căci „Dumnezeu nu-ţi trînteşte niciodată uşa în nas

No money on Blogmoney

Ca şi orice om, care are libertatea de a visa... mi-am închipuit şi eu că poate e posibil, să faci bani pe blog... rătăcind printre bloguri, am văzut un banner care ducea spre sitiul blogmoney.com, m-am înregistrat cu gîndul la munţi de bani... sigur că introducerea la acest articol are puţin umor, să nu mă credeţi chiar aşa de naiv... Deci am vrut să văd ce-mi oferă această sistemă cu numele simplu – blog şi money, cred că oricine cunoaşte minunatul cuvînt englez money chiar şi cei care nu ştiu o boaghe în limbi străine şi pe lîngă toate, acest cuvînt aduce multe vizite de la google, toată lumea în ziua de azi caută bani şi de dorit să fie „easy” adică uşor de făcut, mai pe scurt ar fi de dorit să nu faci nimic şi să ai bani... acum închideţi ochii şi visaţi puţin, după care reveniţi la realitate şi puneţi mintea în mişcare pentru a inventa o astfel de schemă şi dacă o ştiţi, mi-o scrieţi într-un comentariu, drept răsplată vă spun cum să cheltuiţi banii. Dar să lăsăm la o parte această digresiune şi să vedem pentru ce se dau bani pe blogmoney... se plătesc articolele comandate, adică scrii un articol pe o temă cerută de „cineva” şi mai inserezi în acesta puţină publicitate, iată deci că lecţiile de limbă română la care eram pus să scriu esee (accentuez că nu eram plătit pentru că le scriam, eventual primeam o notă) îmi vor aduce bani...

Iisus Hristos sau Isus Christos?

Mulţi îşi pun întrebarea referitor la numele Mîntuitorului, cum se scrie corect, nu că ar fi o problemă ce ţine de mîntuire dar curiozitatea intelectuală în acest domeniu al credinţei nu este ceva rău, mai ales că unii sfinţi părinţi spun că aceasta ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu. Întîi de toate, această diferenţă există în revistele şi bibliile sectare şi cele ortodoxe în limba română, lucru interesant de remarcant este faptul că în limba rusă nu este o asemenea problemă, catolicii şi protestanţii de limbă rusă nu au scos a doua litera, ci au lasat-o la locul ei.

Hristos sau Mesia nu este numele de familie a lui Iisus este doar un apelativ, astfel că „Mesia” provine de la ebraicul „Meşiah” – care înseamnă „unsul” adică alesul lui Dumnezeu, iar „Hristos” nu este altceva decît traducerea în greacă a ebraicului „Meşiah”, şi provine de la verbul „hrio” – a unge, iar „Hristos” – s-ar descifra ca „ulei pentru ungere”. Referitor la „Hristos sau Christos” aici ţine de limba din care s-a făcut traducerea bibliei, din greacă sau latină, pentru că în greacă se scrie „Ηριστος” şi respectiv se face transcrierea Hristos iar în latină se scrie Christos şi a fost deseori aşa şi scris în limba română, în cazul cînd se facea traducerea din latină, în prezent forma de Christos este tot mai rar folosită de sectanţi însă se utilizează în biserica romano-catolică pe cînd ortodocşii fiind purtătorii tradiţiei greceşti (avînd biblia tradusă din greacă) folosesc termenul de Hristos, adică transcrierea reucleniană a termenului grecesc.

Iar acum se ne referim nemjlocit la numele Mîntuitorului – Iisus sau Isus, cu un singur „i” sau doi... Există printre creştini o explicaţie care circulă chiar şi printre mulţi preoţi precum că

Bătălia pentru Chişinău

În municipiul Chişinău avem alegeri anticipate, între doi candidaţi care reprezintă cele două poluri politice: PCRM şi AIE, va fi, presimt eu, o luptă dură - pentru Chişinău, societatea deja e polarizată, se iscă scîntei... Ca să mai destind atmosfera, propun tuturor să-şi spună votul conştient pe 19 iunie iar pînă atunci să nu intre în discuţii polemico-politice şi vă propun o poziţie umoristă faţă de ceea ce va să se întîmple... am scris cîteva epigrame, care mai reuşite care nu, dar vă rog să veniţi cu completări. (Criticăm şi rîdem democrat de ambii candidaţi!)

iAR aLEGERI...
Iar alegeri noi avem
Şi la vot ne prezentăm
Dă-ie Domnul să alegem
Pe primarul şel mai bun!
De ales, nu mult avem!
La votare treb de mers!
Ca s' alegem noi primaru'
Pe Dorin sau pe Dodon.

Blog şi BlogoSferă

Putem doar privi cu invidie peste gardul vecinului, aşa cum de altfel îi stă bine unui moldovean, mă refer la situaţia din blogosfera moldovenească prin comparare cu cea românească, nu că aş cunoaşte evoluţia celor două în detalii dar la o analiză volens – nolens am observat stagnarea noastră, a moldovenilor, care o fi cauza, criza politică? Sau...

Am auzit despre Social Media Summit din România, am observat dezvoltarea platformei toateBlogurile.ro (la noutăţile căreia sunt abonat prin email) [P.S. Chiar aş vrea o dezvoltare similară a sitiului blogosfera.md, să se creeze o comunitate adevărată.], am auzit de festivaluri, întîlniri şi muuultă activitate în Blogosfera românească, într-un cuvînt progres şi dezvoltare. Spre deosebire de situaţia de la noi unde anul acesta nu s-a organizat nici Festivalul Blogovăţ după cum suntem informaţi de pe centrul blogosferic moldav: „Echipa de organizare a festivalului Blogovăț nu a fost formată, deci ne vedem în 2012. Succese, bloguiți cu spor.” Şi pe lîngă aceasta nici WebTop anul acesta nu a avut o ediţie nouă, ce se întîmplă? Lipsă de iniţiativă şi stagnare... sau poate totuşi blogerii autohtoni au un an mai prost? Cu toate că pînă la finele acestui an

Diavolul este politic corect

La aproape o lună de la lansarea la Chişinău a romanului „Diavolul este politic corect” vin şi eu să-mi expun părerea mea de cititor... o lectură bună şi captivantă, recomandată tuturor căci cartea „se citeşte mai uşor decît ai privi un film”.

„Diavolul este politic corect” este un roman de tipul SF, dar care porneşte de la o realitate care a existat – Uniunea Sovietică, şi o altă realitate care există – Uniunea Europeană, cartea atenţionează asupra faptului că democraţia este corectă doar politic nu şi moral, adică are o acoperire legislativă care îi dă corectitudine, iar diavolul se simte în largul său şi ba chiar şi-a însuşit modul de a acţiona conform legii, deci – diavolul este politic corect. Dacă în Vechiul Testament, în statul teocratic Dumnezeu era cel care dădea norme legislativ-divine, în societatea contemporană diavolul este cel care îşi ia masca legii.

Drept explicaţie, voi aduce exemplul propus de păr. Savatie Baştovoi la lansarea cărţii: dacă Biserica spune că femeia trebuie să fie cu capul acoperit în biserică, se iscă polemică, societatea civilă este categoric împotrivă, se face apel la drepturi şi libertăţi, iar atunci cînd spre exemplu o persoană la lucru este impusă să poarte o uniformă, nu se mai face gălăgie, nu se face apel la drepturi şi libertăţi, ci se acceptă tăcit realitatea, iar practica uniformelor este una fffoarte răspîndită în mai toate marile firme. Eu aş spune că democraţia s-a îmbolnăvit, dacă vrei să fii protejat atunci trebuie să faci parte dintr-o oarecare minoritate, căci „majoritatea” nu are drepturi iar orice „minoritate” este apărată prin lege, despre ce egalitate poate fi vorba atunci cînd orice minoritate are privilegii faţă de acea „majoritate”. Dacă într-o ţară majoritar ortodoxă, această majoritate cere ceva, cererea ei este incorectă politic, iar orice cerere a minorităţii ţine de apărarea acesteia, deci este mai mult decît necesară.

Apa - izvorul vieţii

Fara hrana, omul poate sa reziste cateva saptamani,

dar fara apa, are zile numarate.

Aceasta expresie își are obârsia in credintele vechi care sustineau ca universul a fost creat din elementul acvatic, deasemenea se sustinea faptul ca zeii sunt nascuti din apa. Spre exemplu vechii filosofi greci socoteau apa ca element primordial (ca si Biblia de altfel), originator al vietii, necesar cresterii, fiind deci element hranitor. La vechi europeni apa se afla pe acelasi plan cu cerul, cerul generind apa, apele fiind o despãrtire a cerului in apele de sus si cele de jos; viata vine din apa dar si din cer in acelasi timp.

Despre proprietatile curative ale apei oamenii au stiut inca din vremuri indepartate. Numeroase desene rupestre demonstreaza ca omul preistoric stia sa vindece rani grave si malformatii cu ajutorul apei. In toate religiile antice apa era simbolul purificarii. In Egipt, China, India, Grecia antica, se prescria folosirea terapeutica a apei. Chiar si in Vechiul si Noul Testament abunda textele cu puterea curativa a apei, Iisus implinind diverse minuni cu ajutorul ei.

Este stiut de catre toata lumea ca apa este sursa vietii. Apa este o parte constituienta fundamentala a oricarei celule, tesut, organ, proces organic. Cunoastem ca planeta noastra este formata in proportie de 70% apa. Daca procentul respectiv s-ar modifica, viata de pe Pamint ori ar disparea, ori ar suferi anumite mutatii care ar schimba pentru totdeauna planeta. La fel cunoastem ca organismul uman adult este si el format tot din 70% apa, fiind in proportie de 80% in sange, 90% din creier… Din corelarea celor doua informatii intelegem ca oamenii, pentru a se pastra sanatosi, trebuie sa pastreze in corpul uman, ca intr-un rezervor, cel putin 70% apa.

Sărbători de care vrei...

Noi, cei din R.Moldova suntem în dileme continue, avem sărbători de care doreşti putem sărbători şi româneşte şi ruseşte şi creştineşte mai pe scurt cum îţi doreşte sufletul. Dacă după părerea mea 14 februarie este o sărbătoare comercială al cărui scop nici de cum nu este omagierea sentimentului de dragoste sinceră ci a unei iubiri pasionale, necreştine, nici de cum pe 14 februarie nu avem nici un sfânt Valentin, nici după calendarul romano-catolic nici după cel ortodox, tutuşi ce se sărbătoreşte... Pe 15 februarie, greco-romanii aveam sărbătoarea în cinstea zeului păgân Pan, în 496 papa Romei a interzis orice fel de sărbători în cinstea acestui zeu păgân, aşa că nu se ştie ce fel de Sf. Valentin sărbătoresc tinerii de astăzi, prin aşa desfrânări şi plăceri lumeşti, căci nici unui sfânt nu i-ar fi plăcut o asemenea omagiere. Prin căsătoriile de o zi şi prin nu ştiu ce fel de drîcovenii tinerilor li se impune desfrînarea, oare pot nişte tineri care au o atitudine faţă de căsătorie, asemenea cum le este imputată pe 14 februarie - "de o zi" să poată avea o familie sănătoasă, NU căci el nu mai consideră căsătoria un lucru important ce implică obligaţii ci ca pe ceva ce poate fi rupt la prima dorinţă, şi apoi ne mai mirăm de numărul mare de divorţuri.

Pe 24 februarie avem o altă sărbătoare care vine să înlocuiască ruşinosul Valentine's day - sărbătoarea de Dragobete, dar şi aceasta pe lîngă specificul naţional nu e cu nimic mai bună decît prima...

O altă sărbătoare, de astă dată moştenită de la sovietici, este 23 februarie - ziua soldatului (bărbatului) armatei sovietice, "aceasta a fost instituită într-o zi ruşinoasă chiar şi pentru Rusia sovietica, care la 23 februarie 1918 printr-o decizie a semnat capitularea în primul Război Mondial"(citat care deseori se aduce împotriva acestei sărbători dar care este pînă la urmă greşit) căci tratatul Brest-Litovsk despre care se face referire a fost semnat la 3 martie 1918, după părearea mea această sărbătoare nu are un viitor, căci ziua soldatului în RM este serbată pe 3 septembrie, iar pînă la urmă nu toţi au făcut armata şi consider că este nevoie de urmat exemplul Franţei în acest sens care şi-a instituit o sărbătoare a mamelor şi una a taţilor dar şi aici apar probleme căci nu toţi sunt mame şi taţi dar... tinerii au o sărbătoare a lor - ziua tinerilor - 12 noiembrie - "Ziua naţională a tineretului" şi deasemenea 17 noiembrie - "Ziua studentului". Pînă la urmă fiecare alege ce, cum şi cînd să sărbătorească, pînă la urmă poate fi vorba chiar şi de o tradiţie specială a fiecărei familii, astfel că dezbateri la acest capitol pot fi multe dar fiecare decide pentru sine- ce e bine şi ce e rău- că doar avem voinţă liberă.

Avem sărbători decretate prin legi, de către istorie, de către persoane, multe şi foarte multe, totul e să ştim la sigur ce sărbătorim noi şi pentru ce o facem, de ce o facem pe această dată şi nu pe altă dată din calendar. Sărbători vechi se uită, apar noi care vin să le înlocuiască, apoi şi acestea dispar, deci totul se schimbă şi războiul datelor continuă.

Mărturisiri din mlaştina disperării

    În această carte scrisă de legionarul Dumitru Bordeianu, este prezentată ura, minciuna şi bestialitatea de care a fost în stare o ideologie – ideologia comunistă – “provenită nu de la oameni, ci de la diavolul”. Comunismul, ne spune autorul: “este prezenţa Satanei pe pămînt. Comuniştii au făcut din ideologia lor o religie, care, în opoziţie cu cea creştină, este religia urii, a minciunii şi a crimei ridicate la rangul de virtuţi; şi nu se răspîndeşte decît prin minciună, neîncredere, teroare şi frică.”

Cu toate că autorul insistă ca drama pe care a trăit-o el şi alţi tineri, să fie atribuită tineretului legionar, îmi permit să nu văd drama unei mişcări (consider că nu apartenenţa la mişcarea legionară i-a făcut pe tineri să mărturisească şi să primească moartea, ci descoperirea şi trăirea individuală a relaţiei lor cu Dumnezeu), ci a sute de oameni care au suferit chinuri groaznice, fie pentru credinţă, fie pentru asumarea doctrinei legionare, fie pentru concepţia politică “incorectă”, dar într-un final drama unor eroi, căci toţi cei ce au trecut prin chinurile închisorilor comuniste, cu toate căderile lor dar neapărat şi ridicările lor, sunt eroi, un laş, nu poate fi sfînt iar un neam dăinuie prin eroi şi sfinţi.

Nu ştiu, dacă aş putea reda pe scurt cele citite dar un lucru impresionează şi captivează şi anume dialogul autorului cu cititorul, pe care-l îndeamnă să trăiască doar pentru o clipă chinurile închisorii, cum ar fi condiţiile groaznice

Cum să-mi aleg imprimanta?

   O imprimantă pentru casă nu mai este demult un lux ci o necesitate pentru majoritatea dintre noi. Dacă avem copiii care fac studii sau suntem studenți, imprimanta ne va fi de mare folos pentru lecţii, nu mai trebuie să alergi pe la centre specializate să-ţi tipărești lucrarea, şi-n general poți să-ţi tipăreşti lucrarea în ultima clipă şi la orice oră doreşti, cînd ai terminat-o, fie ora unu sau două noaptea. Sau poate eşti pasionat de fotografiat, sau ai multe fotografii care s-au adunat în calculator şi doreşti să le ai pe suport de hârtie, nu mai trebuie să mergi la centrul specializat, o poţi face chiar acasă, în doi timpi şi trei mişcări. Deci ne-am convins de necesitatea unei imprimante, dar intervine întrebarea cum şi ce model de imprimantă să ne alegem. Voi încerca să răspund în cele ce urmează...

În principiu, utilizarea oricărei imprimante presupune cheltuieli mai mari decît însăşi procurarea acesteia, cheltuieli care încep cu hârtia şi sfîrşesc cu cerneala. Mulţi dintre producători ademenesc cu preţuri mici la imprimante dar după masca acestui mic preţ se ascund cheltuieli mari pentru consumabilile pe care le procuri de la acelaşi producător, deci tu eşti în pierdere. Ce-i de făcut? Ideal ar fi procurarea unei imprimante laser, dar costurile acesteia sunt mai ridicate cu mult decît ale celor inkjet, în acest caz trebuie să alegem o imprimantă care este compatibilă cu sistemul CISS (continuous ink supply system), care presupune alimentarea cu cerneală un tip special de cartuş permanent, printr-un sistem de capilare (furtunaşe) conectate la rezervoare externe. În acest caz cartuşele nu se usucă niciodată, iar alimentarea se face mult mai uşor în condiţii casnice, ceea ce presupune mai puţine cheltuieli, căci procurarea unui nou cartuş ori de cîte ori acesta se termină este nerentabilă.

Ce mai face Lenin?

Lenin e viu oricând, se spunea într-un cântec, dar realitatea e alta, acest lider al revoluției zace mort, în mauzoleu. Din anul 1924 şi pînă în prezent trupul acestuia este păstrat mumificat în zidul Kremlinului în Moscova. Pe parcursul păstrării, acesta a fost huiduit şi defăimat, au fost cazuri cînd s-a aruncat cu pietre în sarcofag pentru a fi stricat, în anul 1973 a fost schimbată sticla, pe una de siguranţă maximă, care nu permite nici unui glonte să o strice. Şi stă Lenin, vine lumea se uită la el... acum normele pentru vizitarea mauzoleului sunt mai stricte, se trece prin detectorul de metale. Ultimul caz în care s-a încercat profanarea rămăşiţilor a avut loc chiar în martie 2010, cînd o persoană, Sergiu Crapeţov, s-a urcat pe tribuna mauzoleului şi a început să strige îndemnuri la înmormîntarea trupului lui Lenin şi demolarea mauzoleului. Problema demontării sarcofagului şi închiderii mauzoleului a fost pusă de mai multe ori, însă actuala guvernare rusă, în frunte cu Putin consideră că demonatrea acestuia va leza idealurile în care multă lume a crezut şi pentru care a luptat, aşa că pînă cînd Lenin rămîne în vizorul vizitatorilor, ce-i drept în incinta mauzoleului se interzice să se fotografieze...

Deci, ce face Lenin? Lenin doarme, urmași de-ai lui lucrează... noi ce facem?

P.S. Pe 21 ianuarie 1924 moare Lenin.

Traduceri, translate, traduction

   Istoria arată că au existat perioade când traducătorul de lângă șeful statului a fost cea mai importantă persoană. După toate, un cuvânt înțeles greșit ar putea provoca războaie și decese. Treptat a intervenit schimbarea, dar nevoia de a traduce ceva dintr-o limbă în alta a rămas neschimbat: lucrări nemuritoare de literatură au devenit o comoara a lumii, oameni din diferite ţări pot comunica unul cu altul, să dezvolte relaţiile comerciale şi diplomatice.

   Cu toate acestea, în epoca contemporană situația s-a schimbat: Internetul a devenit disponibil pe scară largă, mulți au afirmat că necesitatea traducerilor s-a epuizat, deoarece internetul este plin de traducători automatizați, cum ar fi google translate, dar această afirmație este una falsă, deoarece aceste traduceri automate pot stârni doar nedumeriri şi haz. Iar în cazul unor traduceri de documente aceste traduceri nicidecum nu pot fi folosite, să ne imaginăm că avem de tradus un document din domeniul medicinii, unde de exactitatea traducerii depinde viața unui om, cred că în acest caz folosirea unei traduceri automate nu este la locul ei. De aceea există necesitatea de a apela la aceiași persoană - traducătorul, care posedând cunoștințele lingvistice şi teoretice va putea efectua o traducere profesionistă de care aveți nevoie.

   Trăim într-o lume fără bariere, ceea ce oferă fiecăruia şansa de a se afirma nu doar pe plan naţional ci şi internaţional, dar una dintre barierile în calea unei cariere de succes

Imnul noii alianţe(AIE)

Pe 30 decembrie, după lungi negocieri şi discuţii pe principii şi valori, s-a re-constituit Alianţa de guvernare, formată din 3 partide : PLDM, PDM, şi PL. Şi cum orice alianţă are nevoie de un imn...

Ghimpu, Filat şi Lupu

Într-o zi s-au apucat
Alianţă să constituie.
Şi la aceasta toţi au purces:
Trag, întind, dar iau de samă
Că alianţa stă neclintită,
Căci se trăgea neunit.
Ghimpu înapoi se da,
Filat tot în sus sălta,
Lupu foarte se izbea
Şi nimic nu se isprăvea.
Nu ştiu cine a cedat;
Însă, pe cât am aflat,
Alianţa s-a format.

Doar că morala lui Donici, s-a adeverit a nu fi actuală pentru clasa noastră politică, cu toate că niciodată nu se ştie...