Iar e iarnă-n calendar

"Iar e iarnă-n calendar,

Iar e frig şi rece.

Fulgii mari încet zburînd,

Acoperă pămîntul..."

Iarna... se asociază din tot timpul cu un anotimp al sărbătorilor şi al tradiţiilor. Un anotimp îndrăgit de copiii pentru zăpada sa şi pentru peizajele minunate: copaci înnmărmuriţi, păduri şi dealuri acoperite cu un val lung şi nesfîrşit de zăpadă. Cad fulgii... o nouă poveste se începe iar. Cad fulgii şi iarăşi iarna rece ne farmecă cu frumuseţea podoabei cu care acoperă totul jur-împrejur. Ziua e un ocean de ninsoare, iar noaptea este ca o vrăjitoare ce adoarme totul în jur.

Ce e iarna? Poate ea este un înger cu aripi de gheaţă, ce se pogoară o dată pe an, un înger ce vine împreună cu o pleiadă întreagă de mici ajutori - fulgii care-i ţes necontenit un

covor de culoare albă-argintie, pentru marele arhanghel de gheaţă. Afară e iarnă, e o zi rece de iarnă. Printre ninsoarea abundentă se vădeşte măreţul înger cu suflare de gheaţă - iarna. O! Cît e de minunat acest înger, ochii lui sunt ca două diamante sclipitoare-n soare, obrajii lui sunt ca doi bujori abia desfăcuţi. Fruntea lui este un cer senin cu raze de soare iernatice. Pletele lui sunt asemeni copacilor zgribuliţi de viforul năprasnic. Respiraţia lui e vijelia de pe stradă, iar gîndul lui e flacăra ce arde în cămin. Lacrimile lui sunt asemeni unor ţurţuri îngheţaţi la suflarea crivăţului.