"Sufletul"
O frunză,
O frunză ruginită de vremi -
E sufletul meu,
Ce în bătaia păcatului
Se rupe de viţa - Hristos,
Şi cade pe lacul îngheţat - iadul,
"Sufletul"
O frunză,
O frunză ruginită de vremi -
E sufletul meu,
Ce în bătaia păcatului
Se rupe de viţa - Hristos,
Şi cade pe lacul îngheţat - iadul,
"Ei, zic că sunt fraţi cu noi. Eu nu sunt frate nici cu lupul, nici cu cîinele, nici cu porcii, nici cu lupii îmbrăcaţi în piei de oaie, nici cu leii, nici cu vulpile, eu sunt prieten numai cu oamenii, voi sectarii nu sunteţi oameni. Voi sunteţi draci fără de coarne, că voi căutaţi să distrugeţi Biserica şi să-i rupeţi pe oameni de la ea, ca să-i duceţi în iad." Părintele Cleopa
Cu nedumerire şi indignare am aflat că reprezentanţii cultului adventist din Republica Moldova organizează în perioada 19 februarie - 13 martie aşa zisul program biblic cu genericul „Tainele Împărăţiei lui Dumnezeu".
Scurte idei de la conferinţa ortodoxă din 8 februarie 2009, Chişinău.
Trăim într-o societate democrată sau demono-crată în care parcă fiecare ar trebui să-şi aibă dreptul de a-şi mărturisi credinţa, dar se decoperă că lucrurile nu stau chiar aşa şi atunci noi creştinii ortodocşi suntem acuzaţi ca suntem intoleranţi (vezi cazul din luna decembrie cu menora evreiască, din luna august cu festivalul bibliei organizat de protestanţi), dar oare dacă martirii şi sfinţii mărtirisitori ai credinţei ar fi toleranţi am mai fi avut noi astăzi adevărata credinţă, mulţi lupi răpitori ne învinuiesc că nu avem dragoste... O avem!!! Şi cea mai mare poruncă este să-L iubeşti pe Dumnezeu, dar noi punem dragostea faţă de oameni mai sus decît pe cea faţă de Dumnezeu, deci mai presus de dragoste este adevărul ori dragostea fără adevăr nu există. Nu poţi iubi minciunos, căci ai fi un Iuda, un trădător al credinţei. Lumina ce se pogară de învierea Domnului nostru Iisus Hristos în biserica Învierii din Ierusalim este dovada dată de Dumnezeu acestei lumi, care şi-a făcut zeu din toleranţa şi egalitatea religiilor şi a concepţiilor religioase, unde se află adevărul şi anume în Biserica Ortodoxă. Danion Vasile în cuvîntarea sa a spus că nouă creştinilor ortodocşi ni se cere să fim îngăduitori cu ceilalţi, dar noi ortodocşii nu suntem toleraţi de ceilalţi, de ce imaginile urîte de la TV, pe panouri sunt tolerate iar icoanele şi crucea nu sunt tolerate? Ori un exemplu demn de urmat în mărturisirea credinţei sunt sfinţii părinţi,
"Îţi mulţumim poete că ai ales timpul nostru pentru a poposi pe pămînt..."