[singlepic id=121 w=320 h=240 float=left] „La 30 şi ceva de ani, Liz Gilbert are tot ce-şi poate dori o femeie ambiţioasă. Şi totuşi e asaltată de îmdoieli, suferă de panică şi instatisfacţii. Urmează divorţul, prăbuşirea în depresie, o relaţie catastrofală... Aşa că Liz abandonează totul şi pleacă în lume de una singură...”
Prima destinaţie... Italia, căci Liz îşi dorea de mult timp să o viziteze şi pe lîngă toate îşi dorea nespus să înveţe limba „italino” căci era împătimită de misterul sunetelor acestei limbi, ştiţi care a fost cuvîntul preferat din această limbă? „Attraversiamo” – care ar însemna să traversăm strada, ceea ce şi voi face. Nimeni nu o înţelegea pe Liz „de ce” Italia? Americanii pentru a face o alegere anumită trebuie să aibă un panou mare publicitar pe care să fie scris – „Meriţi să mergi în Italia” şi atunci nu mai trebui să motivezi nimic, Liz a trecut printr-un divorţ, moment foarte stresant, mai ales că soţul nu dorea să-i dea divorţul cu toate că Liz nu a cerut nimic din bogăţii, el o învinuia şi nu putea înţelege, iarăşi aceeaşi întrebare „De ce?”, s-a ajuns pînă aici, spera că poate se răzgîndi, dar Liz era în căutare de sine, se pierduse undeva în căsnicie şi nu se mai regăsea alături de persoana iubită şi pe lîngă aceasta se mai adăuga şi „problema copilului”, Liz nu se vedea mamă, ea era altfel, ea iubea să călătorească şi visurile ei ţineau de călătorii şi nu de copilul pe care şi-l dorea soţul. S-a rugat şi Dumnezeu a ajutat-o, căci „Dumnezeu nu-ţi trînteşte niciodată uşa în nas fără să-ţi deschidă o fereastră.” Cu greu a obţinut divorţul, a avut noroc şi a primit banii în avans de la editură pentru cartea pe care trebuia să o scrie, cartea trebuia să fie despre această călătorie prin cei trei „I”: Italia, India şi Indonezia. Attraversiamo, în Italia nu a început ca un turist ordonat să bată pragurile tuturor muzeelor şi vestigiilor ci a căutat să se pătrundă cu anturajul italian, să înveţe limba italiană şi să guste din ţara, prin mîncările tradiţionale... aşa că a mers prin pizării şi tratorii unde a mîncat pizza şi desigur spaghetti, şi-a găsit prieteni defapt pe unul din ei îl chema haios – Luca Spaghetti şi s-a înscris la şcoala pentru studiul limbii italiene, dar depresia şi singurătatea au găsit-o şi aici la Roma, într-o seară depresia s-a culcat în patul ei dar spre norocul ei dimineaţa nu mai era. A vizitat Neapolli pentru a mînca o pizza delicioso, Veneţia pentru a vedea oraşul pe apă, Sicilia pentru a vedea o altfel de Italie... dar peste tot a gustat din Italia aşa cum este ea, cu o bucătărie extraordinară, unde mîncarea este o artă spre deosebire de America...
Italia - „Într-o lume a haosului, catastrofelor şi minciunii poţi crede doar în frumos. Arta absolută nu se vinde. Plăcerea nu poate fi licitată. Şi uneori, mîncarea, devine singura monedă de schimb.”
„La Roma, un alt motiv pentru citirea zilnică a ziarului e aflarea stării de sănătate a papei. Sănătatea papei apare în ziar la fel ca informaţiile meteo sau programul TV. Astăzi, papa este obosit. Ieri, papa a fost mai obosit decît azi. Mîine, se aşteaptă ca papa să nu fie la fel de obosit pe cît a fost astăzi.”
„Folosesc jurnalul ca să vorbesc cu mine însămi.” „Scriu în jurnal că mă simt slabă şi că mi-e frică.”
„Americanii cheltuie miliarde de dolari pe distracţii de toate felurile, de la pronografie pînă la parcuri de distracţii şi războie, dar asta nu înseamnă că sunt în stare să se bucure pur şi simplu în linişte de ceva.”
„Să nu uit: în italiană, suporter se spune tifoso. Derivat din cuvîntul tifos. Cu alte cuvinte – cineva care are febră foarte mare.”
„Deci tristeţea e un loc?”
Download cartea de aici. (Cartea e în rusă)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu