Diavolul este politic corect

[singlepic id=113 w=320 h=240 float=left]

La aproape o lună de la lansarea la Chişinău a romanului „Diavolul este politic corect” vin şi eu să-mi expun părerea mea de cititor... o lectură bună şi captivantă, recomandată tuturor căci cartea „se citeşte mai uşor decît ai privi un film”.
„Diavolul este politic corect” este un roman de tipul SF, dar care porneşte de la o realitate care a existat – Uniunea Sovietică, şi o altă realitate care există – Uniunea Europeană, cartea atenţionează asupra faptului că democraţia este corectă doar politic nu şi moral, adică are o acoperire legislativă care îi dă corectitudine, iar diavolul se simte în largul său şi ba chiar şi-a însuşit modul de a acţiona conform legii, deci – diavolul este politic corect. Dacă în Vechiul Testament, în statul teocratic Dumnezeu era cel care dădea norme legislativ-divine, în societatea contemporană diavolul este cel care îşi ia masca legii. Drept explicaţie, voi aduce exemplul propus de păr. Savatie Baştovoi la lansarea cărţii: dacă Biserica spune că femeia trebuie să fie cu capul acoperit în biserică, se iscă polemică, societatea civilă este categoric împotrivă, se face apel la drepturi şi libertăţi, iar atunci cînd spre exemplu o persoană la lucru este impusă să poarte o uniformă, nu se mai face gălăgie, nu se face apel la drepturi şi libertăţi, ci se acceptă tăcit realitatea, iar practica uniformelor este una fffoarte răspîndită în mai toate marile firme. Eu aş spune că democraţia s-a îmbolnăvit, dacă vrei să fii protejat atunci trebuie să faci parte dintr-o oarecare minoritate, căci „majoritatea” nu are drepturi iar orice „minoritate” este apărată prin lege, despre ce egalitate poate fi vorba atunci cînd orice minoritate are privilegii faţă de acea „majoritate”. Dacă într-o ţară majoritar ortodoxă, această majoritate cere ceva, cererea ei este incorectă politic, iar orice cerere a minorităţii ţine de apărarea acesteia, deci este mai mult decît necesară.
Care-i legătura pe care am sesizat-o în legătură cu cele două „Uniuni”? Romanul prezintă un sistem mondial, pe care l-am comparat cu Uniunea Europeană, care încercă asemenea vechii „Uniuni” să creeze un gen de om nou, ceea ce-i reuşeşte prin creare „copilului societăţii”, copil educat de stat, îmbrăcat într-o uniformă albastră cu cravate albastre, analogice cu cele roşii purtate de octombrei. Dar problema esenţială pe care o atinge romanul este Eutanasia persoanelor care au atins vîrsta de 65 de ani, pe motiv că nu mai sunt utile societăţii, pornind de la această realitate careia toţi se împotrivesc doar verbal şi nu au avut curajul să îşi exprime punctul de vedere atunci cînd aceasta era supusă votului, iar acum toţi îi acceptă tăcit consecinţele, se iscă întreaga acţiune a romanului. Dar şi aceasta rămîne o problemă secundară pe parcursul romanului deoarece locul ei o ia problema izolării omului contemporan în lumea virtuală şi dependenţa acestuia de „lumea internetului”.
Dar ca să nu spun multe, spun că romanul a fost apreciat de către Radio France International ca avînd tendinţe: „anti-ecumenice... clerical-exclusiviste, îndreptate împotriva liberalismului, împotriva sistemului democratic pluralist şi împotriva lumii moderne, romanul abuzează de libertatea gîndirii, garantată tocmai de sistemul pe care-l combate”. Cu cît adevăr aceste cuvinte critice la adresa romanului aduc întărire celor spuse în roman, că gîndirea corectă este doar cea impusă de politic (iar critica acestuia ca sistem este in-corectă), căci după cum bine ştiţi „diavolul este politic corect”.

[singlepic id=114 w=320 h=240 float=center]