Copacul copilăriei

    Nu sunt sigur, dar sper s-o confirmaţi scumpi cititori că fiecare din voi aveţi sau a-ţi avut un copac al copilăriei, acel copac în ramurile căruia vă plăcea să vă legănaţi, să închideţi ochii şi să visaţi sau să priviţi îndelung spre cer dînd frîu liber imaginaţiei de copil, admirînd fiecare nouraş, făcînd planuri de viaţă... gînduri de copil. Atunci cînd urcaţi în el uitaţi de noţiunea timpului... vă simţiţi atotputernic... admiraţi natura, priviţi o pasăre ce stă pe ram, sau ascultaţi una ce cîntă, îndulcindu-vă somnul. Dacă americanii îşi fac case în copaci, la noi copacul în sine este o casă, o casă verde, una de vis... Trăiaţi împreună cu copacul bucuriile şi tristeţile, vă întristaţi atunci cînd îi cădeau frunzele şi vă bucuraţi atunci cînd înnmugurea. Aţi trăit în fiecare primăvară bucuria revenirii în casa din copac, iar copacul vă primea cu ramurile deschise ca pe un fiu rătăcitor. Probabil este vorba de legătura sacră dintre om şi natură ce se relevă mai cu seamă în inocenţa copilului. E un vis frumos, o amintire vie,  readusă-n suflet de  buturuga  din copacul copilăriei. Sunt trist... :( copacul copilăriei mele nu mai este, de fapt nici copil nu mai sunt şi acum mă întreb, parafrazîndu-l pe Eminescu: "Unde eşti copilărie cu copacul meu, cu tot???" E greu, ba chiar nici nu este necesar să ne debarasăm de copilăria din noi, să lăsăm copilul din noi să trăiască...

Nucul - copacul amintirilor

Copilăriei dulci
Din ramuri tremurînde
Îi povesteşti trecutul
Ce-n seva ta e viu mereu.
Copilăria mea
Nu-o uiţi nici cînd
Şi-mi aminteşti mereu
C-am fost şi eu cîndva copil...
Azi, nu mai eşti...
Dar rădăcina ta,
Îmi va aminti mereu
C-am fost şi sunt copil.

Înţelgînd profunda legătură dintre natură şi copil, Shel Silverstein - scriitor american, a scris o fenominală relatare despre un copil şi un copac, despre  prietenie, o parabolă de viaţă din care fiecare avem ce învăţa - cum să fim prieteni adevăraţi. Parabola este cu mult actuală în societatea de astăzi unde doar interesele proprii prevalează, prietenul îţi este necesar doar la nevoie, e o realitate dureroasă... ferice de cei ce au un prieten adevărat, unul care nu te va trăda şi fericiţi sunt acei ce sunt prieteni adevăraţi.

Download: "Arborele care dăruieşte" – de Shel Silverstein, tarducere de Octavian Curpaş. (O povestire mică de 2 pag. cu un înţeles profund)