Biserica în contextul contemporan

„Pe vremea apostolilor, casele erau biserici; acum biserica a ajuns casă; pe atunci nimic lumesc nu se grăia în casă; acum nimic duhovnicesc nu se grăieşte în biserică; chiar aici, în biserică aţi adus piaţa. Dumnezeu vă grăieşte, dar voi, în loc să ascultaţi în tăcere cele spuse, aţi schimbat lucrurile şi vorbiţi de cu totul altceva.” Sf.Ioan Gură de Aur

Biserica este o instituţie divino-umană, în care omul se împacă cu creatorul, cu Dumnezeu, este locul unde omul trebuie să fie şi atunci cînd are o bucurie nu numai atunci cînd are un necaz. Mulţi consideră că a se duce la biserică, este de a da pomelnice, transformînd biserica într-un fel de SRL, care prestează servicii, aici este vina oamenilor care mai apoi şi critică biserica pentru ca are diverse taxe, ori acei care critică sunt acei care nu-i calcă pragul, aşa că ei nu sunt în drept să critice ceea ce nu cunosc. Banul desacralizează biserica dar să fim oneşti nimeni nu te impune să dai bisericii, biserica din totdeauna a existat din acei doi bani ai văduvei.

Vreau să mă opresc mai pe larg asupra „pomelnicului” mulţi considerîndu-l un mijloc magic de a ajunge la Dumnezeu, şi astfel omul în duminici şi sărbători în loc să se axeze la biserică pe rugăciunea personală pentru el şi pentru cei apropiaţi, pune această sarcină exclusiv pe umerii preotului, ori noi fiecare suntem datori să ne rugăm unul pentru altul, ba chiar şi pentru duşmanii noştri. Nu vreau să şterg nici din necesitatea acelui pomelnic, dar atitudinea faţă de el nu trebuie să fie ca faţă de un element magic, mulţi urmăresc cu mare atenţie faptul dacă va citi preotul toate numele încrise în pomelnic sau nu, de parcă dacă preotul nu va citi cu voce acele nume Dumnezeu nu-i va şti... Trebuie să ne schimbăm viaţa, să trăim creştineşte să trecem pe pomelnic şi pe duşmanii noştri, să ne rugăm

Limbajul trupului

Capitolul cinci, este cel mai captivant pentru că prezintă elemente din Limbajul trupului, pentru mulţi care am urmărit serialul “Lie to me”, acest capitol ne va fi şi mai interesant, pentru că coinştentizăm faptul că e posibil să citim atitudinea cuiva din comportamentul lui sau al ei. 60%-80% din impactul mesajului tău poate fi citit prin analiza acestui limbaj al trupului. Prima regulă este CITIREA ANSAMBLULUI, adică să nu descifrăm gesturi aparte ci să le anlizăm în complex de altfel riscăm să judecăm greşit asupra persoanei, regula nr.2 ne pune să luăm în considerare CONTEXTUL în care o persoană face un gest sau altul şi regula nr.3 ne spune să luăm în considerare şi DIFERENŢELE CULTURALE, spre exemplu, de toţi ştiutul semn american OK, la americani înseamnă totul e bine, la francezi “zero”, iar la japonezi “bani”, unele gesturi însă au însemnătate universală, cum ar fi zîmbetul (fericire) sau datul din cap (da, afirmativ). La nivelul exteriorizării şi citirii limbajului trupului, femeile sunt mai deschise, pe cînd un bărbat mai rar îşi exteriorizeză sentimentele, aceasta fiind dictat de statutul acestuia. Pentru a învăţa şi a citi gesturile altor oameni, stai deoparte un sfert de oră pe zi şi analizează gesturile celorlalţi. În cele ce urmează voi prezenta cîteva din descifrările limbajului trupului:

Întrebările sunt, de fapt, răspunsuri II

Capitolul trei, ne prezintă Şase strategii pentru o prezentare convingătoare, prima stategie este “Construirea de punţi” ea presupune o tehnică de a menţine activă conversaţia, şi de a evita situaţia în care tu să vorbeşti mai mult decît clientul tău, construirea de punţi se obţine prin folosirea enunţurilor: “Adică...?”, “De exemplu...?”, “Şi atunci...?”, “Prin urmare...?”, “Atunci tu...?”, “Asta însemnă că...?” fiecare punte trebuie urmată de tăcere din partea ta, şi atunci cînd foloseşti o punte lungeşte ultima silabă a întrebării, apleacăte puţin înainte, ţinînd palma orientată în sus, în poziţie orizontală, după care lasă-te pe spate şi rămîi tăcut.

Strategia a doua, “Tehnica aprobării cu capul” aceasta are ca scop menţinerea coversaţiei şi încurajează pe ceilalţi să vorbească.

Strategia a treia, “Micile încurajări” cum sunt spre exemplu cuvintele: “înţeleg...”, “Aha...”, “întradevăr?”, “Mai spune-mi...”.

Strategia a patra, presupune menţinerea controlului asupra ochilor, căci 87% din informaţie, persoana le primeşte prin ochi.

Strategia a cincea, “Oglindirea” presupune sincronizarea unul cu altul, la nivelul poziţiei corpului, acest comportament spune: “Sunt la fel ca tine şi sunt de acord cu tine şi atitudinea ta.” Oglindirea este un instrument puternic de construire a unei legături, însă aceasta nu trebuie aplicată prea devreme. Un fapt curios arătat de cercetări, este că atunci cînd un bărbat se oglindeşte, emoţiile unei femei îl va descrie ca fiind mul mai inteligent, interesant şi atractiv.

Strategia a şasea, “A păşi în ritm” înseamnă sincronizarea intonaţiei, inflexiunea vocii şi viteza de vorbire, studiile au arătat că ceilalţi se simt “presaţi” atunci cînd cineva vorbeşte mai repede decît ei, iar viteza de vorbire a unei persoane relevează viteza cu care creierul ei poate anliza în mod conştient informaţia.

Capitolul patru, ne prezintă şase tehnici pentru a lăsa o impresie pozitivă, căci după cum ştiţi prima impresie este foarte importantă şi aceasta se formează în mai puţin de patru minute. Există patru zone asupra cărora tu poţi deţine

Întrebările sunt, de fapt, răspunsuri I

Cele cinci reguli de aur ale succesului în afacerile cu vânzări sunt:

1.Vezi mai mulţi oameni (Vorbeşte cu oricine va sta destul timp să te asculte)

2.Vezi mai mulţi oameni (Continuă să chemi oameni)

3. Vezi mai mulţi oameni (Mulţi conideră că nu au succes din cauza oamenilor care nu au acceptat să intre în reţea, de fapt aceasta nu e adevărat – este din cauza clienţilor potenţiali pe care nu i-au întîlnit, vorbeşte anul acesta cu clienţii anului viitor, fii organizat, ne sfătuieşte Allan Pease)

4. Foloseşte legea probabilităţii (Legea probabilităţii guvernează succesul oricărei activităţi din viaţă. Dacă spre exemplu vorbeşti cu zece oameni şi le propui să între în afacere, din ei cu 5 ai mai stabilit o întîlnire, din aceştia 3 vor veni şi într-un final doar unul singur va intra în afacere, şi din aceasta tu vei cîştiga 300$, astfel conform legii probabilităţii 10:5:3:1, vorbind cu fiecare din acei oameni tu, cîştigi cîte 30$ stabilind întîlnirea cu 1 singură persoană mai cîştigi cîte 60$, din aceştia doar 3 au venit, pentru fiecare din ei tu cîştigi cîte 100$ şi nu te dezămăgeşti pentru acei 2 care nu au venit, şi într-un final cîştigi 300$ pentru acea persoană care a aceptat să intre în reţea, deci orice ai face tu eşti în cîştig)

5. Îmbunătăţeşte-ţi media (Aceasta însemnă că în pofida faptul că dacă cineva nu intră în reţea tu oricum cîştigi, tu trebuie să te depăşeşti: să fii mai convingător, să fii mai organizat ca să te întîlneşti cu cît ma mulţi oameni cît mai curînd)

Într-un următor capitol, autorul ne învaţă cum să obţinem un “DA” de la un potenţial client, şi ne oferă

Atitudinea ortodoxă faţă de animale

Această problemă mă preocupă de mai mult timp, deoarece conform canoanelor consumarea cărnii de către creştini nu este interzisă, iar eu văd o cruzime în a omorî animalele, dar în acelaşi timp consum carne de animale, deci de ce creştinii nu sunt vegetarieni? Apare un lucru interesant chiar în Biblie, oamenii Vechiului Testament consumau carne, Iisus a consumat peşte, deci nu există temei pentru ca creştinii să fie vegetarieni, căci Dumnezeu ne dă poruncă să stăpînim peste toate şi toate le-a creat pentru om, nu pentru consumul său egoist ci pentru satisfacerea necesităţilor vitale, adică „mîncăm ca să trăim”. Un extras din scrierile Sf. Ignatie Monahul ne ilustrează foarte frumos atitudinea pe care ar trebui să o aibă omul faţă de animale:

„Dragostea pentru animale trebuie să fie cu măsură. Nu este permis ca această dragoste să o eclipseze pe cea faţă de oameni, iar animalele să fie transformate în idoli”

Atitudinea creştinului ortodox faţă de animale trebuie să fie ca la un dar primit de la Dumnezeu, adică să iubească întreaga creaţie şi să compătimească cu întreaga făptură. Sfîntul Siluan spune foarte frumos că orice vătămare făcută vre-o unei făpturi fără o nevoie oarecare e o nepreţuire a darului Dumnezeesc: „Ai văzut în pom o frunză verde şi ai smuls-o fără să fie nevoie. Chiar dacă aceasta nu e un păcat, totuşi mi-e milă şi pentru frunză, căci inimii care a învăţat să iubească îi este milă pentru orice făptură”. Acelaşi sfînt însă considera că nu trebuie să vorbim cu animalele, „căci astfel ne coborîm la treapta lor de necuvîntătoare”. Există o pleiadă mare de sfinţi care au avut o atitudine de mare dragoste faţă de animale, dar şi acestea la rîndul lor arătau o mare supunere faţă de aceşti sfinţi care erau despătimiţi, cunoaştem că Sf. Proroc Ilie, Sf. Teodora de la Sihla, Sf. Serafim de la Sarov care au fost hrăniţi fie de păsări sau urşi, alt sfînt mucenic Modest se ruga pentru tămăduirea animalelor domestice, însă făcea acesta nu pentru salvarea animalelor ci pentru necesitatea oamenilor săraci a căror existenţă era legată de acele animale. Deseori în rugăciune omul este spune că am păcătuit mai mult decît dobitoacele, de ce? Oare animalele au păcate, atîta timp cît nu au suflet nemuritor – ele nu au păcate, şi oameni buni nu există nici un paradis al cînilor sau pisicilor, deci animalele acţionează din instinct, iar omul care are raţiune face lucruri mai grozave decît animalul, de exemplu: fură, ucide, desfrînează... Cel mai cunoscut caz poate este cel cu leul Sf. Gherasim pe care sfîntul l-a îngrijit, a scos un spin din picior şi i-a legat rana, iar acest leu i-a rămas să-i slujească toată viaţa şi cînd sfîntul a murit, leul s-a dus la mormînt şi a murit deasupra mormîntului.