Realitate eclessială

Stau uneori şi mă gîndesc... oare la cîtă orbire sufletească trebuie să ajungi ca fiind oprit din slujirea de preot să-ţi schimbi mitropolia sau chiar ţara şi mitropolia pentru a fi hirotonit din nou... sau şi mai şi... să-ţi înfiinţezi propria mitropolie, să te auto-hirotoneşti în episcop, cîtă frică de Dumnezeu au oare aceşti oameni? Au oare scopul lor este mîntuirea oamenilor sau propria avuţie? Se spune să nu judecăm clerul, dar oare se mai poate de tăcut, oare nu tăcînd ne facem părtaşi la nelegiurea lor... sigur că un creştin ortodox trebuie să se vadă pe sine cel mai păcătos şi să nu judece aproapele, să ierte pentru ca să fie iertat, dar oare nu tot în ortodoxie există şi termenul de anatemizare, de excomunicare... e o infamie să taci atunci cînd biserica îţi este batjocorită de cei care ar trebui să pună umărul la prosperarea ei. Ierarhia de azi se apropie cu paşi grăbiţi de saducheii de pe vremea Mîntuitorului... actuale devin azi sentinţele: „Vai vouă...” Doamne iartă-ne... că suntem pierduţi. Atunci cînd un sectant îţi replică că uite preoţii voştri... taci şi rămîi umilit, nu mai ai răspuns, oare cînd se va înţelege că nu ne jucăm de-a preoţia, oare cînd se vor lua măsuri aspre la nivel înalt să nu rămînem în starea de decadenţă în care ne aflăm. Ori ierarhii timpurilor trecute duceau o evidenţă strictă a moralităţii şi vieţii clerului subordonat, ori acestor ierarhi multe li se vor ierta dar nu li se va ierta hirotoniile făcute fără cercetare şi simionia (obţinerea hirotoniei în urma mituirii), ori luxul i-a orbit... pe timpuri ierarhii mergeau printre oamenii simpli azi merg printre elite, pe timpuri mergeau pe jos azi în maşini luxoase... şi de-ar fi doar una... nu spun că ar trebui să rămînem la sapa de lemn dar „Toate îmi sunt îngăduite dar nu toate-mi sunt de folos” spune Apostolul. Poate că ca creştin nu ar trebui să scriu aceste lucruri dar tăcerea e o trădare, ori laşii nu pot fi sfinţi! Orice popor îşi merită conducerea... cred că după starea noastră spirituală ne merităm şi ierarhia, vina e totuşi în noi că nu avem

Discreditarea creştinismului

    Un video care vine să continuie lupta de denigrare a creştinimului, mai bine spus a lui Hristos, căci creştinismul este o religie hristocentrică. Acest video, făcut pe baza unor tîmpenii scrise de un oarecare Levaşov e plin de erori şi de manipulare cu informaţia pentru a prezenta ceea ce doreşte, negînd pe alocuri chiar şi adevărul istoric. Dar să analizăm, cîteva idei năstruşnice din acest video...

1.”Creştinismul este o religie adresată de către Hristos – iudeilor, Matei 15:24;”

Scoaterea unui verset şi argumentarea unei poziţii este un mod sectant de a lucra, ori nu se scoate din context ci se analizează textul extras în context, deci din urma lui Hristos strigă o femeie cananeeancă care roagă pentru fiica ei bolnavă, însă Hristos nu dă importanţă iar numai la rugămintea apostolilor de a o slobozi, Hristos spune că este trimis doar către „oile cele rătăcite ale casei lui Israel” prin aceasta

Evanghelia cuvintelor

Fiece se vrea poet

Unul scrie versuri,

Altul chiar poezii...

Evanghelia cuvintelor

La început a fost cuvîntul
Iară din ou, s-a născut pui
Dintr-o sămînţă o floare
Din infinit – finitul
Noi, oameni muritori
Ce din Cuvînt născutu-ne-am
Negăm cuvîntul propriei obîrşii
O viaţă! Ce din Cuvînt ai apărut
Dă nouă, să nu cunoaştem
Cuvîntul propriului apus.

„Mănîncă” în Italia sau Partea I

 „La 30 şi ceva de ani, Liz Gilbert are tot ce-şi poate dori o femeie ambiţioasă. Şi totuşi e asaltată de îmdoieli, suferă de panică şi instatisfacţii. Urmează divorţul, prăbuşirea în depresie, o relaţie catastrofală... Aşa că Liz abandonează totul şi pleacă în lume de una singură...”

Prima destinaţie... Italia, căci Liz îşi dorea de mult timp să o viziteze şi pe lîngă toate îşi dorea nespus să înveţe limba „italino” căci era împătimită de misterul sunetelor acestei limbi, ştiţi care a fost cuvîntul preferat din această limbă? „Attraversiamo” – care ar însemna să traversăm strada, ceea ce şi voi face. Nimeni nu o înţelegea pe Liz „de ce” Italia? Americanii pentru a face o alegere anumită trebuie să aibă un panou mare publicitar pe care să fie scris – „Meriţi să mergi în Italia” şi atunci nu mai trebui să motivezi nimic, Liz a trecut printr-un divorţ, moment foarte stresant, mai ales că soţul nu dorea să-i dea divorţul cu toate că Liz nu a cerut nimic din bogăţii, el o învinuia şi nu putea înţelege, iarăşi aceeaşi întrebare „De ce?”, s-a ajuns pînă aici, spera că poate se răzgîndi, dar Liz era în căutare de sine, se pierduse undeva în căsnicie şi nu se mai regăsea alături de persoana iubită şi pe lîngă aceasta se mai adăuga şi „problema copilului”, Liz nu se vedea mamă, ea era altfel, ea iubea să călătorească şi visurile ei ţineau de călătorii şi nu de copilul pe care şi-l dorea soţul. S-a rugat şi Dumnezeu a ajutat-o, căci „Dumnezeu nu-ţi trînteşte niciodată uşa în nas

No money on Blogmoney

Ca şi orice om, care are libertatea de a visa... mi-am închipuit şi eu că poate e posibil, să faci bani pe blog... rătăcind printre bloguri, am văzut un banner care ducea spre sitiul blogmoney.com, m-am înregistrat cu gîndul la munţi de bani... sigur că introducerea la acest articol are puţin umor, să nu mă credeţi chiar aşa de naiv... Deci am vrut să văd ce-mi oferă această sistemă cu numele simplu – blog şi money, cred că oricine cunoaşte minunatul cuvînt englez money chiar şi cei care nu ştiu o boaghe în limbi străine şi pe lîngă toate, acest cuvînt aduce multe vizite de la google, toată lumea în ziua de azi caută bani şi de dorit să fie „easy” adică uşor de făcut, mai pe scurt ar fi de dorit să nu faci nimic şi să ai bani... acum închideţi ochii şi visaţi puţin, după care reveniţi la realitate şi puneţi mintea în mişcare pentru a inventa o astfel de schemă şi dacă o ştiţi, mi-o scrieţi într-un comentariu, drept răsplată vă spun cum să cheltuiţi banii. Dar să lăsăm la o parte această digresiune şi să vedem pentru ce se dau bani pe blogmoney... se plătesc articolele comandate, adică scrii un articol pe o temă cerută de „cineva” şi mai inserezi în acesta puţină publicitate, iată deci că lecţiile de limbă română la care eram pus să scriu esee (accentuez că nu eram plătit pentru că le scriam, eventual primeam o notă) îmi vor aduce bani...