Introducerea religiei între „da” şi „nu” II

Aşa dar se întrevede şi o oarecare conotaţie politică a evenimentului, luînd în considerare temporalietatea evenimentelor din R.M. şi Rusia, privind introducerea disciplinei „Ortodoxia” în şcoli.

Am lăsat problema politicului la sfîrşit pentru că are mai multe aspecte ce trebuiesc analizate. Pe de o parte mari dubii trezeşte faptul că iniţiativa aparţine d-lui V.Pasat, după cum afirmă şi Savatie Baştovoi[1], „o persoană laică, fără experienţă pedagocică şi cu atît mai mult teologică”, fostul şef al Serviciului de Informaţie şi Securitate al Moldovei, acest aspect al trecutului d-lui Pasat a trezit presupunerea unor jurnalişti precum că acesta ar avea acte compromiţătoare la adresa mitropolitului.[2] Deasemenea pe blogul părintelui Savatie [1] se face atenţionarea că actuala „campanie de la Chişinău se suprapune cu campania care se face acum în Federaţia Rusă pentru introducerea ca obiect de studiu a disciplinei zisă:”Bazele culturii Ortodoxe”.” Diaconul Andrei Kuraev care este autorul manualului „Bazele culturii Ortodoxe” spune că: „cursul nostru este o încercare disperată a Rusiei de a se salva pe sine.” Astfel părintele Savtie se întreabă dacă „ne angajăm şi noi în lupta disperată pentru salvarea Rusiei? Sau începem o lupta pentru propria salvare, pentru cunoaşterea adevărului istoric despre soarta Bisericii în acest ţinut în care ne-a lăsat Dumnezeu să trăim?” [1]

Introducerea religiei între „da” şi „nu” I

Poate că ca un creştin-ortodox ar trebui să văd doar plusurile introducerii în programa de învăţămînt a obiectului de studiu: „Bazele Ortodoxiei”. Însă sunt unele minusuri pe care voi încerca să le ilustrez în articol, în acelaşi timp găsind şi argumente în favoarea introducerii religiei în şcoli.

Cred că voi porni, analizînd subiectul din punctul de vedere al unui elev, pe de o parte sunt elevi interesaţi de subiect, cum am fost şi eu, iar studiul individual este mai anevoios, pe de altă parte sunt elevi indiferenţi faţă de capitolul religiei, dar în această categorie, cu riscul de a părea nedrept, i-aş include pe acei elevi care sunt indiferenţi şi faţă de alte discipline şcolare şi acei care consideră că au prea multe de învăţat. Din punctul de vedere al unui elev îi înţeleg prea bine, căci şi eu eram contra multitudinii de obiecte dar pînă la urmă am coinştentizat importanţa fiecăruia, sigur că o problemă majoră o constituie metoda de predare (poate fi una interactivă şi captivantă sau viciversa) şi chiar profesorul.

Aşa deci, am atins o altă problemă, cea a cadrelor didactice

Vreau părinţii acasă!

Nu mai este demult o noutate că fenomenul migraţiei a marcat profund societatea noastră, astfel încît dacă nu fiecare om atunci fiecare al doilea are o rudă plecată peste hotare.

Fenomenul migraţiei a lovit nemijlocit în celula societăţii, în familie. Scopul nobil al multor părinţi, de a asigura copiilor un viitor mai bun, de a le face un viitor acordîndu-le studii a ajuns de la caz la caz într-o altă extremă. În multe cazuri „prezenţa” sau mai bine spus existenţa unor părinţi s-a redus pentru copii doar la un transfer bănesc. Mulţi din aceşti tineri văd în părinţi doar nişte sponsori, e clar că aceasta este rezulatul unei traume psihologice a copilului care a rămas fără părinţi alături, în cel mai fericit caz fiind lăsat în grija unei rude. Prin aceasta copilul este privat de dragoste, de susţinerea părintelui care ar trebui să fie cel mai bun dintre prieteni.

Privind diverse cazuri prezentate la PROtv, în cadrul campaniei: „Vreau părinţii acasă!”, am înţeles drama unei societăţi în care familia este abandonată şi nu este protejată. Ne dorim o societate prosperă însă fără o familie prosperă, această societate nu poate exista.

În cazul unei familii cu mai mulţi copii, m-a mirat dragostea cu care cei mai mari se îngrijeau de cei mai mici, grija unuia faţă de altul şi responsabilitatea, pe care uneori nu o întîlneşti nici la un om matur. Viaţa i-a făcut să se maturizeze precoce, i-a pus faţă în faţă cu problemele pe care în mod normal ar trebui un adult să le rezolve, protejînd copilul.

Cine mai crede în prezicatori???

Încep cu analiza unei foi volante primite în strada, textul căreia chiar îmi pare haios, nu ştiu cum lumea poate lua în serios aşa tîmpenie...

Doamna Ecaterina

Venită de curînd din ţări străine  (mai clar spus a fost la zarabotkă) cu ajutorul lui Dumnezeu (mai bine spus a satanei şi-a dat seama că se pot face bani buni prin minciună şi nu mai este necesar să lucrezi peste hotare) desface (tot ea şi le face) farmecele, blestemele, cununiile legate, aduce persoana iubită înapoi, împacă familiile, descîntă problema de beţie :) amorţirile de mîini şi de picioare, dureri de cap (oamenii în mod normal iau o pastilă în aşa cazuri dar...).

Cu rugăciuni puternice (şi oare sunt rugăciuni ne-puternice, de ce doar ea poate face aşa rugăciuni cu speţ-efecte) vă aduce spor în casă (dap' atunci de ce cere bani de la clienţi) şi plecări peste hotare (cred că a instituit vre-o reţea de trafic de persona, trebuie verificată de organele abilitate) în 24 de ore. (da rapid mai lucrează... dar dacă n-am paşaport...)

Spune trecutul, prezentul (dar oare care este prezentul dacă te afli la o vrăjitoare?) şi viitorul.

(Şi  toate acestea) garantat 100%

Din întrebările tinerilor dinainte de căsătorie

Ce hram al casei să-mi aleg?

La acest capitol nu sunt norme canonice, pentru că alegerea în căsătorie a unui hram al casei, ca ocrotitor un sfînt sau a Maicii Domnului nu este un lucru instituit canonic, fiind izvorît din tradiţionalism. În general poate fi ales orice sfînt sau orice sărbătoare închinată Maicii Domnului, s-ar putea să fie aleasă ziua în care tinerii s-au întîlnit sau o sărbătoare apropiată acelei dăţi din calendar. Mulţi caută un sfînt oarecare ajutător în căsnicie, alţii caută nu ştiu ce sfînt care să-i ajute în afaceri, păi ce facem oameni buni cu harul divin? Este el doar pentru o anumită problemă, ne raportăm la sfinţi ca la nişte tablete, „iau pe” (mă rog la) Sf. Ioan Botezătorul că mă doare capul, la Sf.Pantelimon pentru boli, ori oare odată ajunşi sfinţi aceştia nu sunt cu specializare, la fel ca la facultăţi, ei sunt rugători pentru noi în orice situaţie şi dacă te vei ruga la Sf.Pantelimon cu credinţă el va mijloci Tatălui Ceresc pentru tine, indiferent de problema ta. (Trebuie să înţelegem că un sfînt ne este ca un prieten şi el ne ajută la orice împrejurare, că doar nu avem prieteni cu care vorbim doar de boli şi prieteni cu care vorbim doar de problemele financiare.) Deasemenea ca hram poate fi ales un sfînt la care tinerii au mai multă pietate, ar fi deasemenea bine că tinerii să citească şi să cunoască viaţa acelui sfînt şi să-i urmeze drumul spre mîntuire, luîndu-l drept exemplu. Deasemenea ziua în care cade hramul nu trebuie să fie doar o zi în care bem şi mîncăm, trebuie să fie ziua în care tinerii se îndreaptă spre biserică, poate se şi împărtăşesc dacă s-au pregătit pentru împărtăşanie, se roagă şi aduc mulţumire Domnului pentru toate binefacerile.