From Learners to Facilitators: Eight Days in Smolnik

From 5-12 November 2025 at Smolnik Youth Home in the Pohorje hills, thirty youth workers and educators gathered for an Erasmus-supported training led by Jošt Kozelj and Petra Jazbec, co-facilitators with nine years of experience across national and international events. Participants came from Bulgaria, Italy, Serbia, France, Germany, Spain, Romania, Slovenia, Croatia, and the Netherlands and returned home with clearer facilitation identities, practical tools, and accountability partners to keep the learning alive.

The programme opened with shared intentions, common agreements, and a guiding question that shaped the week: who am I as a facilitator, and who do I want to become? A midweek highlight, graphic facilitation, began with the invitation “we all know how to draw” and moved into simple visual languages: frames, readable text and basic shapes that make complex ideas easy to follow. Public speaking and presence work, the facilitation triangle of results, process and relationships, and embodied reflection practices from Authentic Movement to quiet walk-and-talks in the forest linked skill with self-awareness. Each day concluded with structured reflection so that insights could settle before the next step.

Ce soluții are un tânăr profesor pentru sistemul educațional din Moldova

În anul III de facultate a înțeles că locul lui este la catedră. Îi place să analizeze comportamentul elevilor și despică firul în patru odată cu fiecare reformă propusă de Ministerul Educației și Cercetării. Veaceslav Iordachescu este profesor de educație pentru societate la Liceul Teoretic „Spiru Haret” din capitală. Dânsul ne-a povestit despre experiența sa ca profesor tânăr, despre problemele cu care se confruntă și ce ar îmbunătăți la sistemul educațional din Moldova.

Veaceslav a absolvit Facultatea de Teologie, apoi „Pedagogie socială” la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”. Are două diplome de masterat – în „Consiliere educațională și spirituală” și în „Management și comunicare instituțională”. Acum urmează un doctorat în domeniul „Științe ale educației” la Universitatea de Stat din Moldova.

De pe băncile facultății – în fața elevilor

În anul III de facultate urma cursul „Didactica religiei” în cadrul căreia studenții erau pregătiți pentru a preda în sistemul de învățământ și urmau stagii de practică în școli. „Eu, din primul semestru, am început să fiu profesor de religie pentru clasele primare.”

Veaceslav povestește că era foarte entuziast încă de pe băncile facultății, pentru că, spune el, îndeplinea două misiuni importante: cea de profesor și cea de transmițător al unui mesaj religios. Tânărul profesor s-a regăsit în mediul educațional chiar din primele ore la școală.

Aveam o plăcere aparte de a preda claselor primare, fiindcă elevii erau foarte sinceri și deschiși. Am primit foarte multă susținere din partea administrației instituției, care m-a ajutat să mă încadrez rapid în colectivul profesoral.

Veaceslav Iordachescu

Primul său „botez pedagogic” a fost un seminar pe care l-a organizat cu tema „Metode inovative de predare”. „Pe atunci, prin 2012-2013, utilizam proiectorul, aplicații web – când încă nu erau atât de răspândite ca astăzi.”

Ultimul curs al profesorului – propria moarte

Viața este o facultate al cărui examen este moartea, nu în zadar cineva dintre poieți spunea: „Nu credeam să mă învăț a muri vreodată”. Moartea nu este un sfârșit, moartea este un nou început, iar a muri înseamnă a te pregăti pentru o nouă viață... cam în aceste scurte fraze s-ar putea de cuprins mesajul „Cărţii vieţii. Marțea împreună cu Morry” scrisă de elevul Mitchi Elbom, ascultătorul ultimului curs al profesorului său aflat pe moarte, din cauza unei boli incurabile, curs care cu toate că ne vorbește despre moarte ne învăță despre viață.
În elevul-narator se va regăsi multă lume din societatea actuală care aleargă după bunuri materiale, după lucruri aparent foarte necesare dar care ajunge într-o clipă să se oprească din această goană și să audieze ultimul curs al iubitului său profesor de facultate, care își trăiește ultimele clipe și de la care ar putea afla răspuns la întrebările care-l frământă de mai multă vreme, cum ar fi: moartea, frica, îmbătrânirea, lăcomia, căsătoria, familia, societatea, iertarea, sensul vieții...

Veaceslav Iordachescu: „Putem vedea rezultate frumoase în mai multe comunități”

 De trei decenii deja, de la declararea independenței republicii noastre, în școlile din țară a fost introdus, deocamdată ca disciplină opțională, un nou obiect de studiu – religia.

Potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Educației și Cercetării din Moldova, semnat de secretarul de stat Adriana Cazacu, la solicitarea redacției noastre, „ca și toate celelalte discipline opționale religia contribuie la formarea competențelor interpersonale, civice și morale în baza abordării inter- și trans-disciplinare. Elevii (părinții) sunt în drept să-și selecteze disciplinele opționale în funcție de interesele și necesitățile educaționale pentru traseul individual. De aceea evoluția acestei discipline opționale este în strânsă legătură cu oferta educațională a disciplinei și rolul valorilor culturale din societate”.

Conform datelor din Sistemul Informational de Management în Educație (SIME) în anul precedent de studii disciplina opțională ,,Religia” a fost solicitată de către 22 mii 386 elevi.

Redacția portalului TRADIȚIA a realizat un interviu cu Veaceslav Iordachescu, șef al Cabinetului metodic al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, profesor de religie, inspector la disciplina religie în cadrul Episcopiei de Chișinău, metodist la Sector I din Protopopiatul de Chișinău, care ne-a oferit mai multe detalii referitoare la predarea religiei în școală, disciplină atât de importantă în forjarea credinței și personalității copiilor noștri, la rezultatele obținute în acest domeniu, precum și la proiectele de viitor în acest domeniu. 

TRADIȚIA: Domnule Veaceslav Iordachescu, în Republica Moldova, potrivit datelor statistice ale Ministerului Educației și Cercetării, activează 291 de profesori de religie. Vă rugăm, în calitatea dumneavoastră de responsabil al Cabinetului metodic al Mitropoliei Moldovei, să ne spuneți cum apreciați rezultatele lucrului lor?

Veaceslav Iordachescu: Conform datelor deținute de către Cabinetul metodic al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, în anul școlar precedent 2021-2022 disciplina opțională „religia” s-a predat în 278 de instituții de învățământ, ceea ce reprezintă 22 % din totalul de instituții de învățământ. Procesul educațional la disciplină este asigurat în mare majoritate de preoți sau preotese, care au studii teologice și recalificare în pshio-pedagogie. O altă parte a profesorilor de religie o reprezintă laicii cu studii teologice sau profesorii de istorie, limbă română, profesori de clasele primare, care predau în școală având binecuvântarea și susținerea din partea preotului din localitate.

Iată vremea mântuirii s-a apropiat...

    E atâta gălăgie informațională în jur, atâtea certuri, scandaluri, jocuri politice, panică și incertitudine. Toți alergăm, citim, scriem, criticăm și vorbim... ne mișcăm ca într-un perpetuu mobile.

    Și iată vremea potrivită pentru a ne opri - postul; iată fundamentul certitudinii - Hristos, iată știrea care ar trebui să ne preocupe pe toți - „Hristos a fost răstignit pe cruce pentru păcatele noastre”. Iată „pacea care covârșește orice minte” (Filipeni 4:7) și iată îndemnul cel de două mii de ani: „Veniți la Mine toți...” (Matei 11:28).

    Ați spune că propun o inactivitate totală, un lock-down al vieții, dar nu este așa, propun doar să ne redescoperim umanitatea și să ne lăsăm răgaz pentru a ne trage sufletul în brațele lui Hristos. Așadar să privim la problemele vieții de pe crucea lui Hristos și să trăim momentul hic et nunc (de aici și acum) astfel încât să gustăm din fericirea de a FI - „Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri...” (Matei 5:12). 

Duminica a XXXIV-a după Cincizecime, Odovania Praznicului Botezului Domnului.

14/27 ianuarie: Duminica a XXXIV, după Cincizecime, gl. 1. Odovania Praznicului Botezului Domnului. Sfînta întocmai cu Apostolii Nina. Cuvioşii Părinţi ucişi în Sinai şi Rait.

 

La Vecernie:

                La Doamne strigat-am: Se pun stihirile pe 10: 4 stihiri ale Învierii din Octoih şi 3 stihiri ale Praznicului din Mineu (luate din ziua Praznicului). Slavă... a Praznicului din Mineu. Şi acum... dogmatica gl. 1-lea.

Vhod. Prochimenul zilei. Ectenia Întreită. Învredniceşte-ne Doamne. Ectenia cererilor.

         La Stihoavnă: a Învierii din Octoih. Slavă... Şi acum... a Praznicului din Mineu gl.6.

La Acum slobozeşte: Născătoarea de Dumnezeu (de 2 ori), apoi Troparul Praznicului gl.1 (o dată).

 

La Utrenie:

         La Dumnezeu este Domnul: Troparul Învierii, gl. 1-lea (de 2 ori), Slavă... Şi acum... Troparul Praznicului, gl. 1-îi (o dată).

Catismele 2 şi 3. Sedelnele Învierii.

Incinerarea între DA sau NU

La început de an, societatea românească a fost bulversată de moartea regizorului Sergiu Nicolaescu, dar și mai mult a stîrnit discuția modul în care răposatul a cerut să fie înmormîntat – prin incinerare. Prima care s-a împotrivit acestui lucru a fost Patriarhia Română, căci conform deciziei din 1928 Sfîntul Sinod a hotărît:

1) preoții să-i prevină pe credincioși că, dacă cineva este incinerat, Biserica îi refuză orice serviciu religios;

2) înainte de a oficia slujba înmormîntării, preoții îi vor întreba pe membrii familiei în care cimitir va fi înmormîntat defunctul;

3) celor care au fost incinerați sau urmează să fie incinerați li se va refuza slujba înmormîntării.

Această poziţie a Bisericii Ortodoxe Române a fost promovată şi printr-o Pastorală a Sfîntului Sinod din 1933 şi reactualizată în anul 1989 în cazul judecării unor preoţi care faceau servicii divine celor care urmau să fie incineraţi şi cea mai recentă actualizare din 5 iulie 2012 în care sinodul a confirmat cele spuse anterior.

Drept argument al faptului că această practică nu este corectă se aduce versetul de la Facere 3:19 „... căci pămînt eşti şi în pămînt te vei întoarce”  de unde ar rezulta că practica corectă este cea a îngropării celui decedat şi pe lîngă acest argument scripturistic care pînă la urmă nu interzice incinerarea (căci cenuşa celui decedat deasemenea poate fi îngropată sau „reîntoarsă” pămîntului); iar Apostolul Pavel vorbeşte despre trup ca „templu al Duhului Sfînt” şi deci cum poate fi acest templu supus distrugerii prin foc, astfel nu am mai putea avea folosul şi minunea atîtor moaşte în biserica ortodoxă. Se mai aduce şi argumentul istoric care arată că practica obişnuită a Bisericii a fost îngroparea celor decedaţi, biserica primelor veacuri luptînd cu practica păgână de incinerare întîlnită la greco-romani şi deasemenea se mai aduce şi un argument de ordin dogmatic, precum că omul este trup şi suflet şi respectiv creştinii poartă de grijă în timpul vieţii şi de trup şi de suflet şi la fel corect şi creştineşte ar fi ca şi după moarte această grijă să continue. Un alt argument în defavoarea incinerării ar fi însuşi exemplul lui Iisus Hristos, care a fost îngropat într-un mormânt conform tradiţiei iudaice, de unde de fapt creştinismul şi a preluat regula sau tradiţia îngropării. Din punct de vedere al simbolismului trupul celui răposat este pus în pămînt la fel cum un bob de grîu este pus în pământ pentru a muri iar ulterior a învia, ba unii mai fac şi asemănarea că precum omul se află în pîntecele mamei la fel el se reîntoarce în „pîntecele” pămîntului. Din punct de vedere al moralei creştine este o datorie de a îngropa pe cei morţi, cuprinsă în datoriile creştinului faţă de aproapele.

Şi totuşi poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române pare a fi prea tranşantă şi prea severă, în acest sens

Apologetica Relativismului

Ieri, 4 ianuarie 2013 un grup de preoţi şi credincioşi din partea de nord a ţării, reprezentând Eparhia de Bălţi, fiind purtătorii de cuvânt a Episcopului Marchel, au venit cu declaraţii acuzatoare la adresa lui Dorin Chirtoacă şi Mihai Ghimpu (care a spus că trebuie să scăpăm de „mantaua sovietică”, referindu-se la sărbătorirea pe 25/7 ianuarie), care ca să vezi le-au lezat sentimentele religioase deoarece sărbătoresc Crăciunul pe stil nou şi nu pe vechi cum ar fi vrut ei... despre adevărul acuzărilor se poate de vorbit... dar scopul acestui articol e să redea frumuseţea spuselor purtătorilor de cuvînt, care dau dovadă de cunoştinţe profund teologice, fiind porniţi cu un fel de „cruciadă” împotriva celor care ţin pe stil nou... ba şi mai mult s-a recurs la aducerea aminte de anumite blesteme ale Patriarhului Chiril a V-lea, rostite în anul 1756.
Dacă e să pornim în ordine logică, păi atunci ar trebui să ne întrebăm, la fel cum au făcut-o şi jurnaliştii prezenţi, cu binecuvîntarea cui organizează ei conferinţe de presă? Şi dacă au auzit de hotărîrea Mitropoliei despre difuzarea informaţiei şi prezentarea poziţiei oficiale a Bisericii?
Din cele relatate am înţeles că vorbesc din numele eparhiei de nord şi au binecuvîntarea Ep.Marchel, dar să cităm din hotărîrea sinodului: „Episcopiilor şi Protopopiatelor li se recomandă să difuzeze informaţii strict din cuprinsul unităţii administrative, neimplicîndu-se în dezbateri sau polemici ce vizează competenţa Sinodului...” astfel în respectarea acestei hotărîri ei vin cu un comunicat de la adunarea eparhială... dar oricum fac un atac şi la persoana Mitropolitului şi a celorlalţi Episcopi, care nu au luat măsuri în privinţa aprobării legii antidiscriminare şi cele luate au fost prea îngăduitoare, acuzînd pe mitropolit pentru faptul că merge mînă în mînă cu autorităţile.
Dar să trecem la partea cea mai interesantă a conferinţei, pe care puteţi să o urmăriţi mai jos...

Realitatea?.!

   Uneori ni se pare că trăim într-o viaţă logică şi plină de sens, defapt acesta ne pare a fi realitatea şi totuşi fiecare-şi are propria realitate, uneori aceasta e creată de cineva alteori ne-o creăm noi singuri. Desigur că cineva ar putea explica de ce facem noi acest lucru, însă nu cred că noi am accepta astfel de explicaţii căci în aşa mod am rămîne singuri în faţa unei realităţi goale şi lipsite de conţinut. Ce e realitatea care ne-o crează altcineva şi cum o face? Pînă la urmă cineva ne creează o realitate pentru că într-un mod sa altul noi cerem să o facă, omul încă din copilărie iubeşte şi este crescut într-o lume a poveştilor, a imaginaţiei şi atunci prin intermediul influenţei, informaţiei şi autorităţii nu lăsăm influenţaţi de cei din jur, de vorbe şi imagini, ca într-un final să afirmăm că suntem liber în a gîndi, fără a sesiza faptul că defapt avem un sac cu valori sau idei în cap inoculate încă pe parcursul vieţii, unele acceptate de noi altele nu, desigur că apare un moment în care putem să nu fim de acord cu ceea ce e în creierul nostru ca valoare, aceasta se poate întîmpla în urma aflării unei informaţii care răstoarnă întreg carul de valori, care ne face să ne regîndim asupra a ceea ce avem şi asupra a ceea ce permitem să introducem în codul creierului nostru. Şi totuşi să revenim la oile noastre... realitatea e ceva prea amplu pentru a fi cuprins, realitatea nostră proprie nu e decît un fragment dintr-o relitate amplă şi complexă, la fel cum am privi o poză, noi vedem în ea un om fericit, care pare că zîmbeşte însă dacă am avea un video al acelui eveniment am vedea o altă realitate, pentru că am vedea mai multe poze în mişcare care ne-ar explica de ce

24/06 ianuarie 2013 - Duminica a 31 după Cincizecime – gl.6; a Sfinţilor Părinţi, Ajunul Naşterii Domnului

 Vecernia: La Doamne strigat-am... stihurile pe 10: a Sfinţilor Părinţi gl.1 – 6 (fiecare dublîndu-se), a Înainteprăznuirii gl.4  – 4 (prima dublîndu-se) [vezi pag.247-248], Slavă... a Sfinţilor Părinţi, gl.2: „Daniel, bărbatul doririlor...”; Şi acum... al Înainteprăznuirii gl.6 „Peşteră. pregăteşte-te...”

Vohod; Prochimenul zilei; Paremii – 3.

La Stihoavna Vecerniei: Stihoavna din Minei a Înainteprăznuirii, gl.2 cu stihurile lor (vezi la pag.250 din Meneiul pe decembrie 1991); Slavă...a Sfinţilor Părinţi gl.2: „Bucuraţi-vă, prooroci cinstiţi...”; Şi acum... a Născătoarei de la Înainteprănuire gl.2: „Iată s-a apropiat vremea...”

După Sfinte Dumnezeule – Troparul Sf.Părinţi gl.2: „Mari sunt minunile credinţei...” (de 2 ori), şi troparul Înaninteprăznuirii gl.4 – „Scrisu-s-a oarecînd, cu bătrînul Iosif...”

Utrenia: La Dumnezeu este Domnul – Troparul Învierii gl.6 (de 2 ori); Slavă... Troparul Sf.Părinţi gl.2: „Mari sunt minunile credinţei...”  Şi acum... troparul Înaninteprăznuirii gl.4 – „Scrisu-s-a oarecînd, cu bătrînul Iosif...”;

Catismele 2 şi 3. Ectenia mică. Sedelenele Sf.Părinţi.

Lăudaţi...; Binecuvântările Învierii. Sedelna Sf.Părinţi gl.8: „ Prăznuirea Părinţilor celor...”; Antifonul gl.6; Prochimenul gl.6; Evanghelia a 9 a Învierii; Învierea lui Hristos.... Slavă... Pentru rugăciunile apostolilor; Şi acum... Pentru rugăciunile Născătoarei... Miluieşte-mă Dumnezeule... Stihira Învierii gl.6 „Înviind Iisus...”.

Un nou an, un nou început?

Mă întreb şi vă întreb – ce sărbătorim cu aşa mare fast de anul nou, schimbarea unei date în calendar, a unei cifre? Sau poate touşi un nou început? Dar oare acest început nu-l putem face cînd vrem noi? Şi pînă la urmă nu este fiecare zi un nou început, căci totul începe cu un nou răsărit de soare... dar aşa ajungem să ne bucurăm ca nişte nebuni la bătaia ceasornicului la miezul nopţii? Ne tot felicităm cu urarea: „La mulţi ani!” dar nu timpul trăit contează ci modul în care-l trăim, îmi aduc aminte de indignarea unuia care spunea că pe piatra de mormînt se indică sec data naşterii şi data morţii iar între ele o simplă cratimă „-” care într-un mod sau altul ilustrează toată viaţa acelui om, ori ar fi păcat ca viaţa noastră să fie doar o simplă trecere de la naştere la moarte, la fel cum ar fi păcat ca trecerea de la un an la altul să fie trăită doar cu bucurii exterioare și fără de nici un folos sufletesc.
Patriarhul Kiril în cuvîntul de felicitare înanintea noului an civil, spunea că data serbării este pînă la urmă una convețională, astfel în Rusia pînă la Petru I anul nou a fost serbat pe 1 septembrie, cînd defapt este începutului noului an bisericesc și slujba din acea zi este una cu totul specială, avînd un tropar și un condac care ar fi foarte potrivite cu ziua de 1 ianuarie civil cînd toată lumea marchează începutul noului an.

Seminarul metodic pentru profesorii de religie din Municipiul Chişinău

[singlepic id=179 w=500 h=700 float=center]

Vineri, 23 noiembrie, în incinta Gimnaziului Nr.31 din Chişinău a avut loc seminarul metodic pentru profesorii de religie din Municipiul Chişinău. Seminarul a demarat cu o prezentare a instituţiei realizată de către d-na Nina Pînzaru, directoarea instituţiei gazdă care a vorbit despre frumoasa conlucrare ce există între şcoală şi biserică deja de mai bine de 10 ani,  şi despre construcţia capelei de pe teritoriul Gimnaziului, demarată în anul 2011.

A urmat o parte practică a seminarului şi anume prezentarea unei ore deschise de către profesorul de religie din gimnaziu – Iordachescu Veaceslav, care le-a predat elevilor clasei a IV-a „A” tema: „Sfînta Liturghie”. Lecţia s-a desfăşurat interactiv, fiind utilizate slide-showuri, iconografie şi imagini video. Elevii au demonstrat că au însuşit tema de acasă, rezolvând integrame digitale. Ei au lucrat şi în grup, rezolvând jocuri, iar la final au scris un eseu de concluzie. Profesorii de religie, care au dat curs invitaţiei de a participa la lecţie, precizează că ora le-a fost utilă şi vor prelua mai multe metode inedite pentru a le implementa în şcolile unde activează.

După o analiză a lecţie, a urmat prezentarea metodelor de predare-învăţare activă ce pot fi utilizate la ora de religie, realizată de către Prot.Lect. Dumitru Tolico, mai apoi d-na preoteasă şi autoarea manualelor de religie

Pomenirea Sf.Mc.Dimitrie - 26 octombrie / 8 noiembrie 2012

26 octombrie / 08 noiembrie 2012 – Sf.Mc.Dimitrie

 La Vecernia mare: Fericit bărbatul... (starea întîi)

La Doamne strigat-am... stihurile pe 8: a sfîntului gl.8 – 8 (1-a şi a 2-a se dublează) Slavă... gl.6 „Astăzi ne adună...”, Şi acum... a Născătoarei dogmatica gl.6: „Cine nu te va ferici...”

Vohod; Prochimenul zilei; Paremiile sărbătorii – 3;

Litie: Stihira sărbătorii gl.1;

La Stihoavna Vecerniei: Stihoavna sărbătorii, gl.2 şi gl.6 (cu stihurile sale); Slavă..., gl.8 „Are preadumnezeiescul...” Şi acum... a Născătoarei: „Fecioară care nu ştii...”

După Sfinte Dumnezeule – Troparele - sfîntului gl.3 (de 2 ori) şi „Născătoare de Dumnezeu...” (1 dată)

 

Utrenia: La Dumnezeu este Domnul gl.3– Troparul sfîntului gl.3 (de 2 ori); Slavă..., Şi acum... al Născătoarei-Învierii gl.3.

Catismele 13 şi 14. Ectenia mică. Sedelenele mucenicului.

Pomenirea morţilor în sîmbăta Sf.Mc.Dumitru (tipic)

Pomenirea morţilor în sîmbăta Sf.Dumitru, 03/11/12, pomenirea Sf.Cuv. Ilarion cel Mare

Vecernia: Psalmul de rînd; Catisma a 18-a;

 La Doamne strigat-am... stihurile pe 6: din Octoih gl.4 – 3, a Cuviosului gl.4 – 3; Slavă... a Cuviosului, gl.4:„Din tinereţile tale...”;  Şi acum... dogmatica gl.4 „Proorocul David...”.

Vohod nu este (Lumină lină... se cîntă);

Prochimenul zilei gl.7;

Învredniceşte-ne Doamne... (se citeşte)

La Stihoavna Vecerniei: Stihoavna din Octoih, gl.4 (Cel ce ai primit...) – se cîntă, iar a morţilor se repetă de 2 ori cu stihurile din slujba de sîmbăta a gl.5: 1.„Fericiţi sunt cei pe are i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.” Şi 2. „Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui, şi seminţia lor va moşteni pămîntul.”[1]; Slavă...a Cuviosului gl.8: „Fiind plin de Duhul Sfînt...”;  Şi acum... a Născătoarei din Minei „Eu sunt pomul...”

După Sfinte Dumnezeule – Troparul gl.2: „Apostolilor, mucenicilor şi proorocilor...”; Slavă... „Pomeneşte Doamne...”; Şi acum... „Maică sfântă...”.

Ectenia întreită.

Utrenia: În loc de „Dumnezeu este Domnul” se zice: „Aliluia”gl.2 (cu stihurile speciale) – Troparul gl.2: „Apostolilor, mucenicilor şi proorocilor...” (de 2 ori); Slavă... „Pomeneşte Doamne...”; Şi acum... „Maică sfântă...”.

Tipicul slujbei - Naşterea Maicii Domnului - 8/21 septembrie 2012

8/21 septembrie 2012 – Naşterea Maicii Domnului – se dezleagă la mîncări din peşte

 

La Vecernia mare: Fericit bărbatul...

La Doamne strigat-am... stihurile pe 8: a sărbătorii gl.6 – 8 (a 3-a şi a 4-a se dublează) Slavă..., Şi acum... gl.6 „Astăzi Dumnezeu...”

Vohod; Prochimenul zilei; Paremiile sărbătorii – 3;

Litie: Stihira sărbătorii gl.1;

La Stihoavna Vecerniei: Stihoavna sărbătorii, gl.4 (cu stihurile sale); Slavă...,Şi acum... a sărbătorii gl.8: „Veniţi toţi credincioşii...”

După Sfinte Dumnezeule – „Troparul sărbătorii gl.4” (de 3 ori);

 

Utrenia: La Dumnezeu este Domnul gl.4 – Troparul sărbătorii gl.4 (de 2 ori); Slavă..., Şi acum... acelaşi tropar.

Catismele 19 şi 20. Ectenia mică. Sedelenele sărbătorii.

„Convertirea mea la ortodoxie” de P.S.Pavel de Nazianz (citate)

„Nu vreau să aud ce spui tu şi ce spun eu, ci amîndoi să ascultăm ce spune Domnul. Fără îndoială există Sfintele Scripturi a căror autenticitate o respectăm amîndoi şi căreia ne plecăm. În aceste scrieri deci, să încercăm să găsim adevărata Biserică şi doar pe aceasta să ne întemeiem discuţia.”(Fer.Augustin – „Epistola adversas Donatum” III, 5)

Sinodul din 1870 i-a acordat „infailibilitate” papei (Papa este „de jure divino”).

„Avînd Sfintele Scripturi este lipsit de minte să cerem alţi învăţători în afară de acestea.” (Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilia IX la Epistola către Coloseni” 79, 3)

„Cel care se conformează celor scrise în Sfintele Scripturi acela este creştin. Cel care luptă împotriva lor merge în afara canonului. Şi dacă vine şi vă spune că Sfînta Scriptură învaţă ceea ce crede el, atunci spuneţi-mi, voi nu aveţi minte şi judecată.” (Sf.Ioan Gură de Aur)

„Orice învăţătură care se opune adevărului pe care l-au învăţat Biserica, Apostolii, Hristos şi Dumnezeu Tatăl trebuie să fie judecată ca greşită.” Tertulian „De Prascriptionibus Hareticorum” cap.21

Dumnezeu sub semnul întrebării

Din tot timpul Dumnezeu a fost pus sub semnul întrebării, dubii au avut mulţi, unii au afirmat că Dumnezeu nu există alţii au afirmat contrariul, desigur nu pretind în a da un răspuns, dar voi încerca să-l caut prin cele scrise mai jos.

Credinţa în Dumnezeu apare de obicei în copilărie, ca educaţie din partea părinţilor sau bunicilor, apoi devine un act mistic interesant pentru copil, o lume aparte, cum şi este defapt lumea credinţei, însă cu timpul copilul se maturizează, capătă experienţă şi cunoştinţe, toate acestea îi nasc în minte anumite întrebări şi deci apare îndoiala... Acesta este momentul unei lupte între credinţa infantilă a copilului din noi şi raţiunea omului matur care are mai multe semne de întrebare în privinţa credinţei. Desigur că un astfel de moment este uşor rezolvabil în cazul cînd persoana a avut un act de trăire personală a lui Dumnezeu, o trăire greu de exprimat, una asemenea celei pe care a avut-o Sf.Apostol Pavel în drum spre Damasc, un asemenea moment de trăire a divinului spulberă orice semn de întrebare, căci acel moment face parte din experienţa proprie care nu poate fi contestată de nici un argument din lume. În lipsa unui astfel de moment credinţa noastră se bazează pe experienţa altora, într-un fel sau altul credinţa noastră e luată cu împrumut, e cam la fel cum credem faptul că există Japonia sau girafa cu toată că nu am văzut ţara dată sau animalul dat, nouă ni se prezintă argumente din cărţi, ni se vorbeşte despre ele dar... oricum, noi nu am avut experienţa proprie de a vedea ţara sau animalul dat şi atunci împrumutăm credinţa, certitudinea că există.

Creştinul îşi face mari griji în privinţa faptului de a pune existenţa lui Dumnezeu sub semnul întrebării, dar nu este nimic rău în aceasta, căci la fel se întîmplă şi în domeniul ştiinţei

Tipicul Duminicii a 15-a după Cincizecime, gl.6-lea

3/16 septembrie 2012 - Duminica a 15 după Cincizecime – gl.6; Sf.Mc.Antim şi Cuv.Teoctist

Vecernia: La Doamne strigat-am... stihurile pe 10: a Învierii gl.6 – 4, a Mucenicului gl.1 – 3, a Cuviosului gl.1 – 3; Slavă... a mucenicului, gl.6: „Preot după lege...”; Şi acum... dogmatica gl.6 „Cine nu te va ferici...”;

Vohod; Prochimenul zilei;

La Stihoavna Vecerniei: Stihoavna din Octoih, gl.6; Slavă...a Cuviosului gl.6: „Cuvioase părinte...”; Şi acum... a Născătoarei-Învierii gl.6 „Făcătorul şi Izbăvitorul...”;

După Sfinte Dumnezeule – „Născătoare de Dumnezeu...” (de 3 ori);

 

Utrenia: La Dumnezeu este Domnul – Troparul Învierii gl.6 (o dată); Troparul Mucenicului gl.4 (o dată); Slavă... Troparul Cuviosului, gl.8, Şi acum... a Născătoarei-Învierii gl.8;

Catismele 2 şi 3. Ectenia mică. Sedelenele Învierii.

Tipicul slujbei - Tăierea capului Sf.Prooroc Ioan Botezătorul, 11 septembrie 2012

Tăierea capului Sf.Ioan Botezătorul - 11 septembrie 2012 – zi de post

Vecernia:

La Doamne strigat-am stihurile pe 8: a Înaintemergătorului gl.6 – 8, toate se dublează; Slavă...gl.6 din Minei „Sărbătorindu-se ziua naşterii...”; Şi acum... dogmatica gl.6 „Cine nu te va ferici...”;

Vohod; Prochimenul zilei; Paremii -3;

La Litie – Stihira gl.1;

La Stihoavna Vecerniei: Stihoavna cu stihuri din minei a Înaintemergătorului; Slavă... Înaintemergătorului gl.8; Şi acum... a Născătoarei gl.8 „Fecioară nenuntită...”.

După Sfinte Dumnezeule – Troparul Sfîntului gl.2 (de două ori) şi „Născătoare de Dumnezeu” (o dată).

 

Utrenia

Chirică schiopu

[singlepic id=119 w=320 h=240 float=center]

Astăzi, ba chiar şi de ieri se tot vorbea în tîrg... e sărbătoare - Chirică Schiopu. Mă uit în calendar nu e cu roşu, e cu negru şi asta mai mult din cauza că astăzi avem trecut în calendar pe Sf. Împ. Vladimir care a încreştinat Rusia, şi aceasta este o sărbătoare cu ecou în Rusia, fiind serbată cu fast, pentru că de aici se trage defapt creştinismul în Rusia Kieveană... dar acum să vedem ce ne mai spune calendarul. În sinaxarul zilei vedem scris - Sf. Mucenici Chiriac şi Iulita, deci cred că despre acest Chiriac se face vorbă în popor... bun, să văd de ce este numit în popor „schiopu”, citesc sinaxarul zilei, şi aflu că Sf.Iulita era mama Sf.Chiriac, aceştia au trăit prin jurul anul 300 în timpul prigoanei lui Diocliţian şi mărturisindu-şi credinţa în Hristos au fost aduşi în faţa judecătorului Alexandru, unde iarăşi mărturisind cu tărie credinţa în Hristos a fost bătută cu bicile, toate acestea văzînd fiul ei plîngea şi vroia să se apropie de maică sa, vicleanul judecător Alexandru a încercat să-l atragă la închinarea idolească pe acesta, dar Sf.Chiriac a mărturisit credinţa în Hristos pentru aceasta mîniindu-se judecătorul l-a împins pe scări şi acesta lovindu-se a murit, văzînd aceasta maica sa Sf.Iulita s-a bucurat pentru mărturisirea fiului ei, iar ulterior drept pedeapsă pentru că nu se lepăda de credinţa în Hristos ia fost tăiat capul. Nicăieri în sinaxar nu am întîlnit explicaţia de ce în popor Chiriac se numeşte „schiopu”... e vorba de e o explicaţie populară bineînţeles pe care am primit-o de la buneii mei cu cîţiva ani în urmă... se face vorba că în această zi