Mă întreb şi vă întreb – ce sărbătorim cu aşa mare fast de anul nou, schimbarea unei date în calendar, a unei cifre? Sau poate touşi un nou început? Dar oare acest început nu-l putem face cînd vrem noi? Şi pînă la urmă nu este fiecare zi un nou început, căci totul începe cu un nou răsărit de soare... dar aşa ajungem să ne bucurăm ca nişte nebuni la bătaia ceasornicului la miezul nopţii? Ne tot felicităm cu urarea: „La mulţi ani!” dar nu timpul trăit contează ci modul în care-l trăim, îmi aduc aminte de indignarea unuia care spunea că pe piatra de mormînt se indică sec data naşterii şi data morţii iar între ele o simplă cratimă „-” care într-un mod sau altul ilustrează toată viaţa acelui om, ori ar fi păcat ca viaţa noastră să fie doar o simplă trecere de la naştere la moarte, la fel cum ar fi păcat ca trecerea de la un an la altul să fie trăită doar cu bucurii exterioare și fără de nici un folos sufletesc.
Patriarhul Kiril în cuvîntul de felicitare înanintea noului an civil, spunea că data serbării este pînă la urmă una convețională, astfel în Rusia pînă la Petru I anul nou a fost serbat pe 1 septembrie, cînd defapt este începutului noului an bisericesc și slujba din acea zi este una cu totul specială, avînd un tropar și un condac care ar fi foarte potrivite cu ziua de 1 ianuarie civil cînd toată lumea marchează începutul noului an.
Troparul Indicționului, gl.2: „A toată făptura, Ziditorule, Cel ce vremile şi anii ai pus întru puterea Ta, bincuvintează cununa anului bunătăţii Tale, Doamne, păzind în pace poporul şi ţara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ne mântuieşte pe noi.”
Condacul Indicţionului, gl.2: „Cel ce locuiești întru cei de sus. Hristoase Împărate, Făcătorul tuturor celor văzute și celor nevăzute și Ziditorule, Cel ce zilele și nopțile, timpurile și ANII ai făcut, binecuintează acum cununa anului, ferește și păzește în pace pe cei binecredincioși, țara aceasta și pe poporul Tău Mult-îndurate.”
Desigur de timp sau cronologie avem nevoie noi oamenii pentru căderea noastră, căci Dumnezeu ne-a făcut în afara timpului și pentru veșnicie, dar pentru a putea ordona evenimentele este nevoie de o numărătoare a anilor și a zilelor, de altfel ea începe și din zilele creației unde se vorbește despre „ziua întîia”, ”ziua a doua”... deci creaţia este în timp iar Creatorul este în afara timpului, în veşnicie. Poate în aceste momente de trecere între ani, de scurgere a timpului, poate singura dată în an cînd omul numără secundele care-l apropie de sfîrşit ar trebui să se trezească în acel timp şi să mulţumească Bunului Dumnezeu pentru încă cîteva clipe şi să ceară mila lui Dumnezeu, oare ce poate fi mai frumos decît ca în clipele dintre ani să nu cădem pradă superstiţiilor ci să fim cu rugăciunea în minte.
Iar înainte de aceste momente să folosim prilejul anului nou pentru a ne pune cîteva întrebări existenţiale, să nu ne oprim doar la lucrurile de suprafaţă precum ce am reuşit să fac? Ce realizări financiare am? Profesionale... Ci să ne îndreptăm spre suflet, întrebîndu-ne:
Unde mergem?
Noi devenim mai buni?
Dacă vom medita asupra acestor întrebări şi vom răspunde sincer ne vom da seama de necesitatea schimbării lăuntrice, dacă vom conchide că trebuie să ne depărtăm de păcat atunci noi cu mare folos vom trece dintr-un an în altul. Şi în cazul „înnoirii anului” după cum spune Pluguşorul, ne vom înnoi şi noi, iar această înnoire poate fi obţinută doar în Biserică prin sfintele Taine, căci doar acestea înnoiesc şi preschimbă omul cel vechi, în omul cel nou, în omul virtuţii şi al sfinţeniei.
O altă latură asupa căreia trebuie să atragem atenţia este faptul că anii se numără de la Hristos, adică avem 2013 ani de la Hristos, Hristos fiind cel care împarte timpul în două. Şi dacă cei 2013 ani se numără de la Hristos, atunci fiecare an este a lui Hristos şi nu a fel de fel de animale diocheate, iar dacă Hristos spune că este „începutul şi sfîrşitul” atunci şi noi să ne regăsim a trăi în Hristos ca să trăim veşnic lîngă Cel ce este în afara timpului.
La mulţi ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu