Nu, nu am fost în Elveţia din păcate... dar mi-ar plăcea să fac turul acestei ţări care este cunoscută pe plan internaţional pentru ciocolata sa, pentru ceasurile de o bună calitate şi pentru securitatea depozitelor bancare. De ce scriu despre această ţară?
Pentru că azi 1 august Confederaţia Elveţiană sărbătoreşte ziua Naţională (sărbătoarea creării Confederaţiei Elveţiene, 1291) şi am mai căutat pe internet ceva informaţie pentru a afla secretul acestei ţări...
Deci, întîi de toate m-a captivat faptul că cu toate că se află chiar în inima Europei, această ţară nu face parte din Uniunea Europeană, pentru că ţine foarte mult la statutul său de neutralitate, neutralitate recunoscută încă din anul 1815, astfel Elveţia nu a participat la nici unul din cele două Războaie Mondiale. Deasemenea Elveţia este un exemplu şi în ceea ce ţine de structura lingvistică a ţării, astfel în Elveţia sunt patru limbi oficiale. Un alt lucru interesant, este faptul că femeile nu au avut dreptul la vot pînă în anul 1971, cred că de asta a ajuns aşa de dezvoltată :) :) :) - sigur că glumesc, fără supărare, astfel Elveţia este ţara unde a fost acordat acest drept cel mai tîrziu faţă de alte ţări din Europa. Elveţia este organizată în cantoane, cum ar fi la noi judeţe sau raioane, adică unităţi administrative. Calitatea şi costul vieţii în Elveţia poate fi comparată pe bună dreptate cu înălţimea munţilor Alpi, care sunt o carte de vizită a ţării şi desigur o sursă de venit pentru turism. Capitala ţării este oraşul Bern.
Pe parcursul istoriei, Elveţia a fost un punct de atracţie, deoarece este o zonă a neutralităţii. Astfel Lenin a fost în Elveţia în anul 1907, apoi în septembrie 1914, mai tîrziu a participat la conferinţele socialiştilor împotriva războiului din anii 1915, 1916. Deasemenea necătînd la conservatorismul elveţienilor, aici ia naştere curentul dadaist în oraşul Zurich, unul din cele mai mari din Elveţia. Oraşul Bern spre exemplu a fost vizitat de o altă personalitate şi anume de Albert Einstein. Jean Calvin, reformator religios, deasemenea a vizitat Elveţia, mai bine spus aici el a început să-şi propovăduiască concepţiile. Alte personalităţi notorii care au vizitat Elveţia sunt: Chearlie Cheplin, Benito Mussolini, Vladimir Nabucov etc.
Deci, Elveţia este o ţara a visurilor, care nu are nevoie de UE, după două referenduri în care cetăţenii şi-au spus punctul de vedere vis-a-vis de integrarea Europeană, oare e normal ca RM să cerşescă integrarea europeană, oare UE este soluţia... nu prea cred...?
Si care sunt argumentele ca nu prea crezi? In primul rind nimeni nu cerseste nimic, ci avem doar o optiune clara europeana. Ist das klar?
RăspundețiȘtergereNu cred că intergrarea Europeana ne va rezolva toate probleme, aşa cum crede majoritatea oamenilor, noi trebuie întîi de toate să ne rezolvăm problemele şi apoi să ne gîndim la integrare, căci odată ce vom fi integraţi în UE va trebui să alocăm sume de bani în bugetul european, nu vor mai veni atîtea ajutoare... sunt sigur de asta. Nu... noi cerşim integraream sau mai bine spus dorim să fim lipsiţi de libertate, ori atunci cînd faci parte din UE toate directivele care vin trebuiesc implimentate fie că ne place sau nu. Şi oare noi care am cunoscut un trecut de Uniune Sovietică mai avem nevoie de un viitor în altă Uniune, numită acum Europeană.
RăspundețiȘtergereP.S. Şi am vrut să accentuez faptul că cetăţenii Elveţiei trăiesc bine şi fără UE, deci trai decent nu înseamnă nepărat UE, aşa cum se crede la noi, marea majoritate vor în UE doar pentru a pleca peste hotarele ţării mai uşor, iar apoi UE să-şi bată joc şi să ne critece ca ţară şi să critice cetăţenii, la fel cum procedează cu românii, că sunt ţigani, că sunt hoţi, că nu lucrează…etc…