"Sufletul"
O frunză,
O frunză ruginită de vremi -
E sufletul meu,
Ce în bătaia păcatului
Se rupe de viţa - Hristos,
Şi cade pe lacul îngheţat - iadul,
Mi-i frig şi mă dor amintirile unui păcat,
Mă macină taina unui infinit - moartea
Mai vreau să trăiesc, şi zbor...
Ca o pasăre ce se înalţă spre cer
Şi cade dusă de vînt
Sunt obosit,
Şi cad în genunchi...
Mă rog şi tac.
Amin.
Autor: I.Veaceslav
Doamne, fă ca dragostea să răsară în inima mea!
Să se topească gheţarul indiferenţei şi inima mea de-a pururea să te slăvească!
Sfărîmă inima mea de piatră şi fă-mă rob al iubirii!
[...] Sursa » Sufletul…(poezie) [...]
RăspundețiȘtergereFrumoasa poezie
RăspundețiȘtergere