Gr.Vieru lacrima românilor din Basarabia după mai mult de jumate de an de la moarte nu este scris în eternitatea Chişinaului, pe cît de mult se vorbea despre denumirea unei străzi în cinstea marelui poet, despre un monument pe aleea clasicilor, despre înveşnicirea numelui acestui EROU al neamului, păcat că vorbele sunt aruncate în van...
Ne plîngem că suntem săraci, că nu avem bani, că avem criză politică, ştim doar să ne plîngem de milă, nu avem acea putere a cuvîntului pe care a avut-o nenea Grig. Îmi plînge sufletul că refacem monumentele ocupanţilor, păstrăm în inima ţarii monumente ruşinoase, căci cum poţi să te simţi stăpîn la tine acasă cînd pe străzile capitalei sunt înălţate monumente "eliberatorilor" ruşi, de cine ne-au eliberat nu se ştie... cert este faptul că noi în loc să înlocuim aceste monumente
care într-un fel sau altul glorifică alt popor, noi le introducem în patrimoniul naţional. 
Da, ştiu ve-ţi spune că vinovată este guvernarea comunistă, sunt de acord cu acest lucru dar mai ştiu că avem un nou parlament pe agenda căruia în primul rînd trebuie să fie înlăturarea acestei greşeli, sper că numele lui Gr.Vieru îşi va găsi loc de înveşnicire în numele unei străzi. Pînă şi românii nu sunt indiferenţi faţă de poetul nemului Gr.Vieru şi au lansat o serie de concerte pentru colectarea de fonduri pentru construcţia unui monument, dar noi ştim doar să ne plîngem de milă, îmi aduc aminte despre istoria monumentului din parcul central al scriitorului Puşkin, care a fost făcut pe banii colectaţi de la cetăţenii Chişinăului, fiecare donînd în măsura posibilităţilor, iar acum noi ne plîngem de milă... ştiu că romanticii vor spune că nu e important în sine acest monument, principalul sunt cărţile şi opera sa care nu trebuie uitate, dar totuşi, e imposibil ca un poet al neamului să nu aibă un monumet. Noi nu suntem săraci material ci suntem săraci duhovniceşte. Iartă-ne Grigore!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu