Internetul şi reţelele sociale din perspectivă ortodoxă

„...dacă vom ajunge să ne cunoaştem, să ne iubim, să ne urâm, să ne căsătorim, să ne înmormântăm doar prin internet, atunci într-adevăr ne vom înstrăina cu desăvîrşire unii de alţii...”
Mitr. Bartolomeu Anania

   Internetul este supranumită invenţia secolului XX, şi pe drept cuvânt internetul a revoluţionat mult gîndirea şi societatea, îndemnînd-o spre progres. În anul 1971 are loc transmiterea primului email electronic, în 1989 Tim Berners, a pus la punct o metodă de organizare a informaţiilor care s-a numit World Wide Web (www), tot el în anul 1990 a scris primul browser web, în anul 1993 apare primul ziar online, în 1995 se lansează e-bay, în septembrie 1998 are loc lansarea motorului de căutare google, iar în 2003 se lansează Facebook. Şi dacă pe timpuri accesul la internet şi tehnologiile informaţionale era un privilegiu, astăzi este mai mult decît necesitate, dacă în 1995 se făceau primii paşi a comerţului electronic astăzi fiecare al 10-lea om de pe globul pămîntesc a efectuat o cumpărătură online. Deci accesul la internet este în societatea actuală un lucru vital şi necesar progresului.

Răspunsul Bisericii Ruse la atacuri...

„Dacă vă urăşte pe voi lumea,

să ştiţi că pe Mine mai înainte decît pe voi

M-a urît.” (Ioan 15:18)

    În perioada Sfîntului şi Marelui Post asupra Bisericii Ruse au avut loc mai multe atacuri, dintre care cel mai mediatizat a fost cel al activistelor, aşa numitul „tedeumul pank”, apoi a urmat scandalul legat de ceasul patriarhului, prin aceasta urmărindu-se defăimarea acestuia, la fel şi alte atacuri de ponegrire a lucrurilor şi locurile sfinte pentru creştinii ortodocşi.

Crîmpee de la conferinţa invitaţilor greci...

„Trebuie să privim tot timpul spre Hristos” căci dacă privim şi la Hristos şi la lume cu un ochi, riscăm să ameţim, să ne pierdem echilibru şi să cădem...

Scopul creştinului este curăţirea de patimi!

Noi înlocuim pe Sfinţii Părinţi cu alţi Sfinţi contemporani, uitînd că Sfinţi Părinţi sunt cei ce au trăit în primele VIII secole...

La o întrebare privind calendarul... Nici un calendar nu poate fi corect 100% !!! Iar acceptarea noului calendar nu înseamnă trădarea ortodoxiei, altceva e faptul că problema de fapt nu constă în calendar ci în ecumenism... un pas s-a făcut în 1920 cînd printr-o enciclică s-au numit mai multe culte ca fiind „biserici” pe cînd noi mărturism o singură Biserică... iar dialogul ecumenic are o limită – împărtăşirea dintr-un singur potir!

Hirotonia o face Hristos şi nu depinde de vrednicia ierarhului, la fel cum prefacerea pâinii şi a vinului nu depinde de vrednicia preotului, pentru că iarăşi toate le face Hristos.

Aprecierile bucură :)

La finele anului 2011 am participat la un Concurs de poezie ortodoxă, organizat de Ierod. Serafim Pantea, pe blogul acestuia - www.serafimpantea.ro.

Rezultatele s-au lăsat aşteptate pînă în luna martie a anul 2012, nu am luat nici un premiu însă mă bucur că din cele peste 100 de pagini A4 de poezii participante la concurs a fost apreciată şi poezia mea - Evanghelia cuvintelor, fiind apreciată pe poziţia 9 de Editura Doxologia şi pe poziţia 5 de Revista OrthoGraffiti.

Mulţumesc organizatorilor!

Rupturile din Biserica creştină (conferinţă)

La invitaţia Institutului Cultural Român, în data de 14 martie, în Sala Senatului a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, a conferinţiat teologul, bizantinologul şi jurnalistul Michel Kubler, tema abordată a fost: „Rupturile din biserica creştină din sec. V, XI, XVI”.
După prezentările de rigoare, d-ul Michel Kubler a purces la abordarea temei, chiar de la începuturile creştinismului, făcînd referire la cămaşa lui Hristos, care nu a fost împărţită între ostaşii ce l-au răstignit, ci pentru ea s-au tras sorţi (Ioan 19:23-24) – această cămaşă conform Sfintei Tradiţii simbolizează Biserica lui Hristos care nu se va dezbina, şi va fi după cum ulterior s-a mărturisit şi în Crez: „...UNA sfîntă, sobornicească şi apostolească...”. Însă această unitate a Bisericii a cunoscut din punct de vedere al organizării sale dezbinări, căci Hristos nu