Răspunsul Bisericii Ruse la atacuri...

„Dacă vă urăşte pe voi lumea,

să ştiţi că pe Mine mai înainte decît pe voi

M-a urît.” (Ioan 15:18)

    În perioada Sfîntului şi Marelui Post asupra Bisericii Ruse au avut loc mai multe atacuri, dintre care cel mai mediatizat a fost cel al activistelor, aşa numitul „tedeumul pank”, apoi a urmat scandalul legat de ceasul patriarhului, prin aceasta urmărindu-se defăimarea acestuia, la fel şi alte atacuri de ponegrire a lucrurilor şi locurile sfinte pentru creştinii ortodocşi.

La toate aceste calomnii Biserica Ortodoxă Rusă a răspuns printr-o manifestaţie sub formă de rugăciune, organizată în Duminca Tomei în faţa bisericii „Hristos Mîntuitorul”, la care au participat circa 65 de mii de oameni, care au răspuns apelului Întîstătătorului Bisericii Ruse – Patriarhului Kiril.
Cu această ocazie Patriarhul Kiril a venit cu un cuvînt de învăţătură şi un răspuns la toate acuzaţiile aduse, spunînd printre altele că Hristos a început să fie prigonit încă după primele Sale predici, căci se găseau din cei care spuneau: „că El e un minciunos”, iar atunci cînd făcea minuni spuneau: „nu se ştie cu ce putere face acestea”, iar atunci cînd l-a înviat pe Lazăr şi a fost întîmpinat cu osanale la Ierusalim, şi lumea nu mai putea fi convinsă prin cuvinte că „totul e o minciună” au hotărît că „mai bine este să moară unul pentru popor, decît toţi din cauza unuia” şi astfel l-au judecat şi condamnat pe nedrept la moarte pe Cruce, iar atunci cînd a Înviat au spus că „Ucenicii l-au furat”, dar oare puteau acei Ucenici care s-au ascuns de frica iudeilor să vină la mormântul păzit cu strajă şi să-l fure? Dar au lansat această minciună şi calomnie asupra lui Hristos şi a Apostolilor.
De atunci şi pe parcursul întregii istorii răsună cuvintele Sf.Ap. şi Evanghelist Ioan: „Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu , şi crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.” (Ioan 20:31) Şi nimic nu se întîmplă pe parcursul acestor 2000 de ani, aceeaşi minciună şi calomnie, aceeaşi mobilizare a forţelor politice, aceeaşi mobilizare, dacă este nevoie, a instrumentelor de prigoană şi tortură, şi toată istoria Bisericii este – istoria muceniciei şi a propovăduirii.

Într-un fel cu totul aparte această prigoană asupra Bisericii a decurs în sec.XX, cînd pentru a distruge orice amintire despre Dumnezeu erau ucişi preoţi, călugări, maici şi simpli creştini, distrugeau biserici şi cine poate să demonstreze că toate acestea se fac în lupta contra unui MIT? Nu este acesta un mit – este firul roşu care trece prin toată istoria omenirii.
Cu cîtă receptivitate a primit poporul libertatea credinţei? Cu cîtă bucurie s-a început reconstrucţia bisericilor, a mănăstirilor, chiar această biserică a fost reconstruită în timpul crizei economice şi se găseau din acele voci care pe timpuri spuneau: „Ucenicii l-au furat” – să spună: „De ce este nevoie ca această biserică să fie reconstruită, iar banii se pot folosi pentru alte lucruri...” dar noi am reconstruit-o ca simbol al renaşterii credinţei, speranţei, ca semn al credinţei în cuvintele Ap. şi Ev. Ioan rostite astăzi.

Pentru ce ne-am adunat noi astăzi aici, în acest număr impunător de oameni? Noi cu d-voastră nu am venit la un miting de protest – Biserica nu face mitinguri de protest, noi nu avem bannere, noi purtăm icoane şi steaguri bisericeşti, noi am venit aici pentru a ne ruga, pentru ţara noastră, pentru poporul ei şi pentru ca niciodată să nu mai fie aruncată în aer biserica „Hristos Mîntuitorul”, să nu mai fie batjocorite lucrurile sfinte... Noi, nu demostrăm nimănui puterea noastră, căci „puterea Mea se desăvîrşeşte în slăbiciune” (II Cor. 12:9) Noi ne vom ruga pentru ţara noastră, pentru tot poporul ei, pentru tinerii noştri ca Dumnezeu să-i ferească de ispitele lumii acesteia...
În încheire Patriarhul i-a îndemnat pe toţi ca „în smerenia sufletului şi cu inimă curată să înalţe rugăciuni pentru ţara noastră, poporul nostru, Biserica noastră, pentru ca Dumnezeu să-şi îndrepte mila Sa şi să ne dea nouă tuturor vederea Împărăţiei Lui, care începe de aici, de pe pămînt, nu se termină cu viaţa pămîntească, ci continuă în veşnicie. Amin.”

Traducerea îmi aparţine, mai multe poze aici, iar video aici.