Lansare de carte...

Astăzi, 12 martie, la Biblioteca Naţională a Moldovei a avut loc lansarea cărţii – „Biserica Ortodoxă din Basarabia şi Transnistria (1940-2010)”, scrisă de Preotul Veaceslav Ciorbă. Această iniţiativă este salutabilă din punct de vedere al cercetării istoriografice, mai ales în contextul în care a fost realizată nu de un laic ci de un preot, persoană cu o vastă pregătire nu doar istorică ci şi teologică ceea ce a permis realizarea unei cercetări cît mai avizate, căci un cercetător laic poate să facă confuzii între termenii de ordin teologic întîlnite în manuscrisele cercetate, pe cînd un teolog îmbină cunoştinţele teologice cu cele istorice şi le prezintă explicit publicului larg, de aceea este un deziderat ca de istoria Bisericii Ortodoxe să se ocupe mai ales preoţii şi teologii.
Cartea are la bază rezultatul studiilor de doctorat, completat şi dezvoltat ulterior, scrise sub îndrumarea Pr.Prof.Mircea Păcuraru, care a şi insistat, conform spuselor autorului, ca studiul să cuprindă perioada anilor 1940-2007, fiind ulterior completat cu perioada ultimilor ani.

Clement Alexandrinul – „Ce bogat se va mântui?”

În societatea contemporană se insistă asupra valorilor materiale şi se neagă cele spirituale, dezechelibrînd individul şi societatea per ansamblu. Ba se vehiculează asupra faptului că religia, creştinismul este învechit, este o piedică în calea bogăţii pentru că biserica spune că bogăţia este păcat, deci biserica spune că omul nu trebuie să fie bogat ci să fie sărac, astfel oamenii spun că biserica în îndoctrinează cu ideea de a fi sărac căci „bogăţia este păcat”. [singlepic id=127 w=320 h=240 float=left]Dacă biserica ar afirma acest lucru ar însemna că ea se luptă ca omenirea să fie în declin însă din toate timpurile anume biserica a fost acea instituţie care s-a luptat pentru bunăstarea societăţii, înţelegînd necesitatea echilibrului dintre valorile spirituale şi cele materiale, iar Hristos spune: „Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu iar toate celelalte se vor adăuga vouă”, vedeţi că Hristos nu spune „căutaţi numai împărăţia lui Dumnezeu” ci insistă şi asupra faptului că toate celelalte folositoare şi necesare se vor adăuga vouă. Deci răspunsul la aceste frămîntări răsună de peste veacuri de la Sf.Clement Alexandrinul care în lucrarea sa, „Ce bogat se va mîntui?” dă răspuns la frămîntările lumii da azi...

Cuvintele Domnului: „Vinde averile tale”. Ce înţeles au aceste cuvinte ?
Hristos nu-i porunceşte, aşa cum cu uşurinţă interpretează unii, să se lepede de averea pe care o avea, să se despartă de bani, ci să izgonească din sufletul său gîndurile lui despre avuţii, dragostea sa de-avuţii, excesiva sa poftă de bani, admiraţia şi boala lui după avuţii, grijile, spinii din viaţa de aici, care înăbuşă sămînţa vieţii veşnice. Dealtfel, nu-i mare lucru şi nici de rîvnit să fii lipsit de averi, dacă nu faci asta pentru viaţa veşnică— că aşa ar fi cei care nu au nimic, cei lipsiţi şi cei care cerşesc hrana cea de toate zilele, săracii aruncaţi pe-străzi, „care nu cunosc pe Dumnezeu şi dreptatea lui Dumnezeu”.(cap.11) (sărac şi gol de patimi nu de sărăcia materiala e vorba)

Film şi carte: Eat, pray, love

M-a intrigat să citesc cartea, anume toată gălăgia care s-a făcut la lansarea filmului şi atunci am zis: „Ian dă să citesc şi eu cartea!”, plus la toate mai are şi un titlu interesant aşa că am citit-o dar într-un final am privit şi fimul şi ca să vă spun părerea mea referitor la film versus carte, aş spune că ambele sunt la fel de bune, cartea desigur că abordează şi descrie mai multe lucruri iar filmul e mai îngust din cauza limitării în timp, totuşi regizorii filmului s-au străduit să se ţină cît mai aproape în scenariul filmului de firul istorisirii din carte. Totuşi dacă ar fi să recomand o carte... nu cred că Eat, pray, love s-ar fi regăsit printre cele 10 dar e o lectură bună, aşa că dacă aveţi puţin timp la dispoziţie puteţi privi filmul şi în linii generale ve-ţi înţelege despre ce ne vorbeşte cartea, dar dacă totuşi după ce aţi privit filmul aţi rămas intrigat sau totuşi doriţi să citiţi cartea din curiozitate enciclopedică nu aveţi decît să o faceţi. Numai bine, şi citiţi oameni buni, chiar prinde bine!

Iubeşte în Indonezia sau Partea a III

[singlepic id=121 w=320 h=240 float=left] Dragostea... sentimentul cel mai pur uman şi divin în acelaşi timp, după părerea mea este denigrat în această carte, este revoluţionat spre deosebire de celelalte romane de dragoste, este înjosit pînă întratît încît e egalat cu cuvîntul sex. Sau poate adevărata dragoste manifestată în Indonezia, unde Elizabeth a ajuns pentru a împlini prorocia vraciului Ketut, cel care ia spus că ea va reveni în Indonezia şi că-l va învăţa engleza, a fost compasiunea manifestată faţă de vrăciutoarea Vaian, pentru care Liz iniţiază o adevărată campanie de ajutor, pentru colectarea banilor în vederea procurării unei locuinţe pentru aceasta. Dacă e să-mi exprim părerea mea subiectivă, din toate cele trei părţi aceasta mi-a părut cea mai proastă... dar e doar părerea mea. Elizabeth a ajuns în Indonezia, mai exact la Bali – o insulă cu şapte vulcani activi, deci locul unde oricine ar începe să se roage, aici, pe această insulă Liz se află în căutarea armoniei lăuntrice, armonie dintre suflet şi trup, armonie pe care accentuez că nu a atins-o prin practicile yoga. Aici cunoaşte oameni minunaţi printre care vrăciutorul Ketut, Vaian şi desigur pe cel cu care va petrece un sfîrşit de călătorie prin cei trei „I”, un sfîrşit amoros, pentru că sfîrşitul încununează opera, deci îl întîlneşte pe Felipe, un brazilian de vreo 52 de ani, cu care trăieşte o pasională şi fără de obligaţii relaţie de dragoste...

Roagăte în India sau Partea II

[singlepic id=121 w=320 h=240 float=right]Călătoria prin cei trei „I” continuă cu o ţară aflată în contrast cu Italia, o ţară săracă în Elizabeth va învăţa să fie în armonie cu Dumnezeu sau cu „Puterea supremă”. Nu-mi pot explica de ce India ar fi ţara cu destinaţie duhovnicească şi nu Israelul sau mai bine chiar oraşul Ierusalim, dar dat fiind faptul că Elizabeth a cunoscut practica yoga şi doreşte să o perfecţioneze a ales ţara de naştere a acestei practici. Sigur, dacă aş fi să comentez această căutare a autorului-personaj, aş spune că-i din start greşită pentru că ea pleacă să cunoască o practică descoperită recent de către ea, o practică care i-a părut interesantă şi nu neapărat una care revelează adevărul, dar nu mă voi abate în latura anlizei acestei practici, fie ea bună sau rea... Locul de staţionare pentru următoarele patru luni este un aşram, un fel de mănăstire yogină, unde Liz v-a cunoaşte practica yoga prin repetarea mantrelor şi practicării meditaţiei, chiar din primele zile Liz îşi punea întrebarea ce caută ea acolo, nu se putea concentra la rugăciune şi nu-i ieşea meditaţia, dar încerca din nou, pînă cînd într-o zi a reuşit să guste din cunoaşterea şi deschiderea pe care o oferă meditaţia yoga... atunci a putut să-şi tămăduiască rănile sufletului şi să-l ierte pe soţul ei cu care a divorţat, să se ierte singură pe sine şi să-şi regăsească pacea lăuntrică, astfel încît dintr-un coşmar meditaţiile să se tranforme într-o legătură cu divinul, într-o plăcere şi necesitate.