[singlepic id=121 w=320 h=240 float=right]Călătoria prin cei trei „I” continuă cu o ţară aflată în contrast cu Italia, o ţară săracă în Elizabeth va învăţa să fie în armonie cu Dumnezeu sau cu „Puterea supremă”. Nu-mi pot explica de ce India ar fi ţara cu destinaţie duhovnicească şi nu Israelul sau mai bine chiar oraşul Ierusalim, dar dat fiind faptul că Elizabeth a cunoscut practica yoga şi doreşte să o perfecţioneze a ales ţara de naştere a acestei practici. Sigur, dacă aş fi să comentez această căutare a autorului-personaj, aş spune că-i din start greşită pentru că ea pleacă să cunoască o practică descoperită recent de către ea, o practică care i-a părut interesantă şi nu neapărat una care revelează adevărul, dar nu mă voi abate în latura anlizei acestei practici, fie ea bună sau rea... Locul de staţionare pentru următoarele patru luni este un aşram, un fel de mănăstire yogină, unde Liz v-a cunoaşte practica yoga prin repetarea mantrelor şi practicării meditaţiei, chiar din primele zile Liz îşi punea întrebarea ce caută ea acolo, nu se putea concentra la rugăciune şi nu-i ieşea meditaţia, dar încerca din nou, pînă cînd într-o zi a reuşit să guste din cunoaşterea şi deschiderea pe care o oferă meditaţia yoga... atunci a putut să-şi tămăduiască rănile sufletului şi să-l ierte pe soţul ei cu care a divorţat, să se ierte singură pe sine şi să-şi regăsească pacea lăuntrică, astfel încît dintr-un coşmar meditaţiile să se tranforme într-o legătură cu divinul, într-o plăcere şi necesitate.
- „Yoga din sancrită însemnă unitate.”
- „Mantră – repetarea cuvintelor sfinte în limba sanscrită.”
- „Guru – cuvînt alcătuit din două silabe din limba sanscrită: primul însemnă întuneric, cel de-al doilea lumină.”
- „Rugăciunea – atunci cînd vorbeşti cu Dumnezeu, iar meditaţia – atunci cînd Îl asculţi pe Dumnezeu.”
- „Omul este singura fiinţă înzestrată cu darul (sau blestemul) conştientizării morţii.”
- „Credinţa este efortul care nu se remunerează nicicum.”
- „Dacă credinţa ar fi raţională, ea s-ar fi numit altfel. Credinţa – este convingerea a ceea ce nu poate fi văzut, priceput şi pipăit. A crede – înseamnă a merge în întîmpinarea întunericului cu paşi rapizi şi cu capul sus. Dacă toate răspunsurile ar fi cunoscute din start - sensul vieţii, natura lui Dumnezeu, soarta sufletelor noastre – religia nu ar fi un act al credinţei... ci doar o asigurare prealabilă.”
- „Rugăciunea este o relaţie reciprocă, jumătate din lucru trebuie să-l fac eu.”
- „Căsătoria este asemenea unei operaţii, cînd doi oameni sunt cusuţi împreună, iar divorţul este o amputare şi pentru tratament este necesar mult timp.”
- „Bogăţia omului, este desăvîrşirea spirituală care, este ascunsă înlăuntrul nostru.”
- „Все знают, что капля вливается в океан, но мало кто догадывается, что и океан сливается с каплей.” (Кабир)
- Parabolă: Un guru care a trăit în aşram avea o pisică, care încurca tuturor în timpul meditaţiei, de aceea înainte de începerea meditaţiei în cadrul unui ritual special se închidea pisica într-o cuşcă, pentru a nu deranja desfăşurarea meditaţiei. Iată că într-o zi pisica a murit şi atunci toţi cei din aşram nu mai ştiau ce să mai facă cu acel ritual, fără de care după părerea lor nu mai putea începe meditaţia. Astfel în concepţia ucenicilor din aşram pisica a devenit un mod de religiozitate, un mod de comunicare cu Dumnezeu şi fără de acest ritual nu putea începe meditaţia. Morala: Nu vă complaceţi în repetarea ritualurilor religioase doar cu scopul efectuării acestora.
- „Nu-ţi poţi alege credinţa la fel cum alegi fructele la piaţă.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu