Iisus Hristos sau Isus Christos?

Mulţi îşi pun întrebarea referitor la numele Mîntuitorului, cum se scrie corect, nu că ar fi o problemă ce ţine de mîntuire dar curiozitatea intelectuală în acest domeniu al credinţei nu este ceva rău, mai ales că unii sfinţi părinţi spun că aceasta ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu. Întîi de toate, această diferenţă există în revistele şi bibliile sectare şi cele ortodoxe în limba română, lucru interesant de remarcant este faptul că în limba rusă nu este o asemenea problemă, catolicii şi protestanţii de limbă rusă nu au scos a doua litera, ci au lasat-o la locul ei.

Hristos sau Mesia nu este numele de familie a lui Iisus este doar un apelativ, astfel că „Mesia” provine de la ebraicul „Meşiah” – care înseamnă „unsul” adică alesul lui Dumnezeu, iar „Hristos” nu este altceva decît traducerea în greacă a ebraicului „Meşiah”, şi provine de la verbul „hrio” – a unge, iar „Hristos” – s-ar descifra ca „ulei pentru ungere”. Referitor la „Hristos sau Christos” aici ţine de limba din care s-a făcut traducerea bibliei, din greacă sau latină, pentru că în greacă se scrie „Ηριστος” şi respectiv se face transcrierea Hristos iar în latină se scrie Christos şi a fost deseori aşa şi scris în limba română, în cazul cînd se facea traducerea din latină, în prezent forma de Christos este tot mai rar folosită de sectanţi însă se utilizează în biserica romano-catolică pe cînd ortodocşii fiind purtătorii tradiţiei greceşti (avînd biblia tradusă din greacă) folosesc termenul de Hristos, adică transcrierea reucleniană a termenului grecesc.

Iar acum se ne referim nemjlocit la numele Mîntuitorului – Iisus sau Isus, cu un singur „i” sau doi... Există printre creştini o explicaţie care circulă chiar şi printre mulţi preoţi precum că

Bătălia pentru Chişinău

În municipiul Chişinău avem alegeri anticipate, între doi candidaţi care reprezintă cele două poluri politice: PCRM şi AIE, va fi, presimt eu, o luptă dură - pentru Chişinău, societatea deja e polarizată, se iscă scîntei... Ca să mai destind atmosfera, propun tuturor să-şi spună votul conştient pe 19 iunie iar pînă atunci să nu intre în discuţii polemico-politice şi vă propun o poziţie umoristă faţă de ceea ce va să se întîmple... am scris cîteva epigrame, care mai reuşite care nu, dar vă rog să veniţi cu completări. (Criticăm şi rîdem democrat de ambii candidaţi!)

iAR aLEGERI...
Iar alegeri noi avem
Şi la vot ne prezentăm
Dă-ie Domnul să alegem
Pe primarul şel mai bun!
De ales, nu mult avem!
La votare treb de mers!
Ca s' alegem noi primaru'
Pe Dorin sau pe Dodon.

Blog şi BlogoSferă

Putem doar privi cu invidie peste gardul vecinului, aşa cum de altfel îi stă bine unui moldovean, mă refer la situaţia din blogosfera moldovenească prin comparare cu cea românească, nu că aş cunoaşte evoluţia celor două în detalii dar la o analiză volens – nolens am observat stagnarea noastră, a moldovenilor, care o fi cauza, criza politică? Sau...

Am auzit despre Social Media Summit din România, am observat dezvoltarea platformei toateBlogurile.ro (la noutăţile căreia sunt abonat prin email) [P.S. Chiar aş vrea o dezvoltare similară a sitiului blogosfera.md, să se creeze o comunitate adevărată.], am auzit de festivaluri, întîlniri şi muuultă activitate în Blogosfera românească, într-un cuvînt progres şi dezvoltare. Spre deosebire de situaţia de la noi unde anul acesta nu s-a organizat nici Festivalul Blogovăţ după cum suntem informaţi de pe centrul blogosferic moldav: „Echipa de organizare a festivalului Blogovăț nu a fost formată, deci ne vedem în 2012. Succese, bloguiți cu spor.” Şi pe lîngă aceasta nici WebTop anul acesta nu a avut o ediţie nouă, ce se întîmplă? Lipsă de iniţiativă şi stagnare... sau poate totuşi blogerii autohtoni au un an mai prost? Cu toate că pînă la finele acestui an

Diavolul este politic corect

La aproape o lună de la lansarea la Chişinău a romanului „Diavolul este politic corect” vin şi eu să-mi expun părerea mea de cititor... o lectură bună şi captivantă, recomandată tuturor căci cartea „se citeşte mai uşor decît ai privi un film”.

„Diavolul este politic corect” este un roman de tipul SF, dar care porneşte de la o realitate care a existat – Uniunea Sovietică, şi o altă realitate care există – Uniunea Europeană, cartea atenţionează asupra faptului că democraţia este corectă doar politic nu şi moral, adică are o acoperire legislativă care îi dă corectitudine, iar diavolul se simte în largul său şi ba chiar şi-a însuşit modul de a acţiona conform legii, deci – diavolul este politic corect. Dacă în Vechiul Testament, în statul teocratic Dumnezeu era cel care dădea norme legislativ-divine, în societatea contemporană diavolul este cel care îşi ia masca legii.

Drept explicaţie, voi aduce exemplul propus de păr. Savatie Baştovoi la lansarea cărţii: dacă Biserica spune că femeia trebuie să fie cu capul acoperit în biserică, se iscă polemică, societatea civilă este categoric împotrivă, se face apel la drepturi şi libertăţi, iar atunci cînd spre exemplu o persoană la lucru este impusă să poarte o uniformă, nu se mai face gălăgie, nu se face apel la drepturi şi libertăţi, ci se acceptă tăcit realitatea, iar practica uniformelor este una fffoarte răspîndită în mai toate marile firme. Eu aş spune că democraţia s-a îmbolnăvit, dacă vrei să fii protejat atunci trebuie să faci parte dintr-o oarecare minoritate, căci „majoritatea” nu are drepturi iar orice „minoritate” este apărată prin lege, despre ce egalitate poate fi vorba atunci cînd orice minoritate are privilegii faţă de acea „majoritate”. Dacă într-o ţară majoritar ortodoxă, această majoritate cere ceva, cererea ei este incorectă politic, iar orice cerere a minorităţii ţine de apărarea acesteia, deci este mai mult decît necesară.

Apa - izvorul vieţii

Fara hrana, omul poate sa reziste cateva saptamani,

dar fara apa, are zile numarate.

Aceasta expresie își are obârsia in credintele vechi care sustineau ca universul a fost creat din elementul acvatic, deasemenea se sustinea faptul ca zeii sunt nascuti din apa. Spre exemplu vechii filosofi greci socoteau apa ca element primordial (ca si Biblia de altfel), originator al vietii, necesar cresterii, fiind deci element hranitor. La vechi europeni apa se afla pe acelasi plan cu cerul, cerul generind apa, apele fiind o despãrtire a cerului in apele de sus si cele de jos; viata vine din apa dar si din cer in acelasi timp.

Despre proprietatile curative ale apei oamenii au stiut inca din vremuri indepartate. Numeroase desene rupestre demonstreaza ca omul preistoric stia sa vindece rani grave si malformatii cu ajutorul apei. In toate religiile antice apa era simbolul purificarii. In Egipt, China, India, Grecia antica, se prescria folosirea terapeutica a apei. Chiar si in Vechiul si Noul Testament abunda textele cu puterea curativa a apei, Iisus implinind diverse minuni cu ajutorul ei.

Este stiut de catre toata lumea ca apa este sursa vietii. Apa este o parte constituienta fundamentala a oricarei celule, tesut, organ, proces organic. Cunoastem ca planeta noastra este formata in proportie de 70% apa. Daca procentul respectiv s-ar modifica, viata de pe Pamint ori ar disparea, ori ar suferi anumite mutatii care ar schimba pentru totdeauna planeta. La fel cunoastem ca organismul uman adult este si el format tot din 70% apa, fiind in proportie de 80% in sange, 90% din creier… Din corelarea celor doua informatii intelegem ca oamenii, pentru a se pastra sanatosi, trebuie sa pastreze in corpul uman, ca intr-un rezervor, cel putin 70% apa.