Şantaj European

S-a discutat, aş spune eu, chiar destul şi de rămas, ieri în presă spusele şefului delegației Uniunii Europene, Dirk Schubel, care a declarat că luna de miere dintre Moldova și UE s-a încheiat. "Luna de miere s-a terminat în 2011, acum am devenit cuplu real și a venit timpul să lucrăm împreună și să trăim împreună, și să venim cu aceleași mesaje și cel mai important cu aceleași fapte", a menționat Schuebel. UE este un soţ musulman, luînd în consideraţie cîte soţii are, UE ne vrea ca şi noi să avem părearea noastră, el ne impune asemenea unui soţ autoritar părerea. UE vrea să spună că „Бесплатный сыр бывает только в мышеловке”. UE începe să-şi descopere adevărata faţă şi printr-un zîmbet ne arată colţii.

Dirk Schubel a mai subliniat faptul că Uniunea Europeană nu va susține Moldova, dacă aceasta nu va demonstra că merită. "Trebuie să vedem care va fi progresul Moldovei pe parcurs. În cazul în care implementarea strategiilor de reforme va eșua, UE nu va acorda suport financiar", a explicat Schubel. Păi dacă noi am progresa cu adevărat în urma reformelor impuse de UE, oare am mai avea noi nevoie de suportul ei financiar, poate mai degrabă UE vrea să ne facă dependenţi de finanţele ei? Poate?

Diavolul este politic corect

[singlepic id=113 w=320 h=240 float=left]

La aproape o lună de la lansarea la Chişinău a romanului „Diavolul este politic corect” vin şi eu să-mi expun părerea mea de cititor... o lectură bună şi captivantă, recomandată tuturor căci cartea „se citeşte mai uşor decît ai privi un film”.
„Diavolul este politic corect” este un roman de tipul SF, dar care porneşte de la o realitate care a existat – Uniunea Sovietică, şi o altă realitate care există – Uniunea Europeană, cartea atenţionează asupra faptului că democraţia este corectă doar politic nu şi moral, adică are o acoperire legislativă care îi dă corectitudine, iar diavolul se simte în largul său şi ba chiar şi-a însuşit modul de a acţiona conform legii, deci – diavolul este politic corect. Dacă în Vechiul Testament, în statul teocratic Dumnezeu era cel care dădea norme legislativ-divine, în societatea contemporană diavolul este cel care îşi ia masca legii.

Apa - izvorul vieţii

Fara hrana, omul poate sa reziste cateva saptamani,
dar fara apa, are zile numarate.

[singlepic id=37 w=320 h=240 float=right]Aceasta expresie isi are obirsia in credintele vechi care sustineau ca universul a fost creat din elementul acvatic, deasemenea se sustinea faptul ca zeii sunt nascuti din apa. Spre exemplu vechii filosofi greci socoteau apa ca element primordial (ca si Biblia de altfel), originator al vietii, necesar cresterii, fiind deci element hranitor. La vechi europeni apa se afla pe acelasi plan cu cerul, cerul generind apa, apele fiind o despãrtire a cerului in apele de sus si cele de jos; viata vine din apa dar si din cer in acelasi timp.
Despre proprietatile curative ale apei oamenii au stiut inca din vremuri indepartate. Numeroase desene rupestre demonstreaza ca omul preistoric stia sa vindece rani grave si malformatii cu ajutorul apei. In toate religiile antice apa era simbolul purificarii. In Egipt, China, India, Grecia antica, se prescria folosirea terapeutica a apei. Chiar si in Vechiul si Noul Testament abunda textele cu puterea curativa a apei, Iisus implinind diverse minuni cu ajutorul ei.
Este stiut de catre toata lumea ca apa este sursa vietii. Apa este o parte constituienta fundamentala a oricarei celule, tesut, organ, proces organic. Cunoastem ca planeta noastra este formata in proportie de 70% apa. Daca procentul respectiv s-ar modifica, viata de pe Pamint ori ar disparea, ori ar suferi anumite mutatii care ar schimba pentru totdeauna planeta. La fel cunoastem ca organismul uman adult este si el format tot din 70% apa, fiind in proportie de 80% in sange, 90% din creier… Din corelarea celor doua informatii intelegem ca oamenii, pentru a se pastra sanatosi, trebuie sa pastreze in corpul uman, ca intr-un rezervor, cel putin 70% apa.

Promovarea Facebook

Unul din operatorii de telefonie mobilă din Moldova se promovează intensiv pe Facebook, folosind sitiul twiends, care este o platformă de "colectare" a cît mai multe "like" în schimbul unor credite. E bine sau rău?

[singlepic id=112 w=320 h=240 float=center]

Apropo, încerc să găsesc un plugin care să lucreze cu facebook pentru blogul meu şi nu-mi reuşeşte, orcare plugin pun, îmi dă eroare atunci cînd fac sharing la orice articol de pe blog, am înţeles că problema nu este în plugin ci în facebook care vede conţinutul blogului meu "periculos"?

Sărbători de care vrei...

[singlepic id=33 w=320 h=240 float=right]Noi, cei din R.Moldova suntem în dileme continue, avem sărbători de care doreşti putem sărbători şi româneşte şi ruseşte şi creştineşte mai pe scurt cum îţi doreşte sufletul. Dacă după părerea mea 14 februarie este o sărbătoare comercială al cărui scop nici de cum nu este omagierea sentimentului de dragoste sinceră ci a unei iubiri pasionale, necreştine, nici de cum pe 14 februarie nu avem nici un sfânt Valentin, nici după calendarul romano-catolic nici după cel ortodox, tutuşi ce se sărbătoreşte... Pe 15 februarie, greco-romanii aveam sărbătoarea în cinstea zeului păgîn Pan, în 496 papa Romei a interzis orice fel de sărbători în cinstea acestui zeu păgîn, aşa că nu se ştie ce fel de Sf.Valentin sărbătoresc tinerii de astăzi, prin aşa desfrînări şi plăceri lumeşti, căci nici unui sfânt nu i-ar fi plăcut o asemenea omagiere. Prin căsătoriile de o zi şi prin nu ştiu ce fel de drîcovenii tinerilor li se impune desfrînarea, oare pot nişte tineri care au o atitudine faţă de căsătorie, asemenea cum le este imputată pe 14 februarie - "de o zi" să poată avea o familie sănătoasă, NU căci el nu mai consideră căsătoria un lucru important ce implică obligaţii ci ca pe ceva ce poate fi rupt la prima dorinţă, şi apoi ne mai mirăm de numărul mare de divorţuri.
Pe 24 februarie avem o altă sărbătoare care vine să înlocuiască ruşinosul Valentine's day - sărbătoarea de Dragobete, dar şi aceasta pe lîngă specificul naţional nu e cu nimic mai bună decît prima...
O altă sărbătoare, de astă dată moştenită de la sovietici, este 23 februarie - ziua soldatului (bărbatului) armatei sovietice, "aceasta a fost instituită într-o zi ruşinoasă chiar şi pentru Rusia sovietica, care la 23 februarie 1918 printr-o decizie a semnat capitularea în primul Război Mondial"(citat care deseori se aduce împotriva acestei sărbători dar care este pînă la urmă greşit) căci tratatul Brest-Litovsk despre care se face referire a fost semnat la 3 martie 1918, după părearea mea această sărbătoare nu are un viitor, căci ziua soldatului în RM este serbată pe 3 septembrie, iar pînă la urmă nu toţi au făcut armata şi consider că este nevoie de urmat exemplul Franţei în acest sens care şi-a instituit o sărbătoare a mamelor şi una a taţilor dar şi aici apar probleme căci nu toţi sunt mame şi taţi dar... tinerii au o sărbătoare a lor - ziua tinerilor - 12 noiembrie - "Ziua naţională a tineretului" şi deasemenea 17 noiembrie - "Ziua studentului". Pînă la urmă fiecare alege ce, cum şi cînd să sărbătorească, pînă la urmă poate fi vorba chiar şi de o tradiţie specială a fiecărei familii, astfel că dezbateri la acest capitol pot fi multe dar fiecare decide pentru sine- ce e bine şi ce e rău- că doar avem voinţă liberă.
Avem sărbători decretate prin legi, de către istorie, de către persoane, multe şi foarte multe, totul e să ştim la sigur ce sărbătorim noi şi pentru ce o facem, de ce o facem pe această dată şi nu pe altă dată din calendar. Sărbători vechi se uită, apar noi care vin să le înlocuiască, apoi şi acestea dispar, deci totul se schimbă şi războiul datelor continuă.