Ultimul curs al profesorului – propria moarte

Viața este o facultate al cărui examen este moartea, nu în zadar cineva dintre poieți spunea: „Nu credeam să mă învăț a muri vreodată”. Moartea nu este un sfârșit, moartea este un nou început, iar a muri înseamnă a te pregăti pentru o nouă viață... cam în aceste scurte fraze s-ar putea de cuprins mesajul „Cărţii vieţii. Marțea împreună cu Morry” scrisă de elevul Mitchi Elbom, ascultătorul ultimului curs al profesorului său aflat pe moarte, din cauza unei boli incurabile, curs care cu toate că ne vorbește despre moarte ne învăță despre viață.
În elevul-narator se va regăsi multă lume din societatea actuală care aleargă după bunuri materiale, după lucruri aparent foarte necesare dar care ajunge într-o clipă să se oprească din această goană și să audieze ultimul curs al iubitului său profesor de facultate, care își trăiește ultimele clipe și de la care ar putea afla răspuns la întrebările care-l frământă de mai multă vreme, cum ar fi: moartea, frica, îmbătrânirea, lăcomia, căsătoria, familia, societatea, iertarea, sensul vieții...

Veaceslav Iordachescu: „Putem vedea rezultate frumoase în mai multe comunități”

 De trei decenii deja, de la declararea independenței republicii noastre, în școlile din țară a fost introdus, deocamdată ca disciplină opțională, un nou obiect de studiu – religia.

Potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Educației și Cercetării din Moldova, semnat de secretarul de stat Adriana Cazacu, la solicitarea redacției noastre, „ca și toate celelalte discipline opționale religia contribuie la formarea competențelor interpersonale, civice și morale în baza abordării inter- și trans-disciplinare. Elevii (părinții) sunt în drept să-și selecteze disciplinele opționale în funcție de interesele și necesitățile educaționale pentru traseul individual. De aceea evoluția acestei discipline opționale este în strânsă legătură cu oferta educațională a disciplinei și rolul valorilor culturale din societate”.

Conform datelor din Sistemul Informational de Management în Educație (SIME) în anul precedent de studii disciplina opțională ,,Religia” a fost solicitată de către 22 mii 386 elevi.

Redacția portalului TRADIȚIA a realizat un interviu cu Veaceslav Iordachescu, șef al Cabinetului metodic al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, profesor de religie, inspector la disciplina religie în cadrul Episcopiei de Chișinău, metodist la Sector I din Protopopiatul de Chișinău, care ne-a oferit mai multe detalii referitoare la predarea religiei în școală, disciplină atât de importantă în forjarea credinței și personalității copiilor noștri, la rezultatele obținute în acest domeniu, precum și la proiectele de viitor în acest domeniu. 

TRADIȚIA: Domnule Veaceslav Iordachescu, în Republica Moldova, potrivit datelor statistice ale Ministerului Educației și Cercetării, activează 291 de profesori de religie. Vă rugăm, în calitatea dumneavoastră de responsabil al Cabinetului metodic al Mitropoliei Moldovei, să ne spuneți cum apreciați rezultatele lucrului lor?

Veaceslav Iordachescu: Conform datelor deținute de către Cabinetul metodic al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, în anul școlar precedent 2021-2022 disciplina opțională „religia” s-a predat în 278 de instituții de învățământ, ceea ce reprezintă 22 % din totalul de instituții de învățământ. Procesul educațional la disciplină este asigurat în mare majoritate de preoți sau preotese, care au studii teologice și recalificare în pshio-pedagogie. O altă parte a profesorilor de religie o reprezintă laicii cu studii teologice sau profesorii de istorie, limbă română, profesori de clasele primare, care predau în școală având binecuvântarea și susținerea din partea preotului din localitate.

Iată vremea mântuirii s-a apropiat...

    E atâta gălăgie informațională în jur, atâtea certuri, scandaluri, jocuri politice, panică și incertitudine. Toți alergăm, citim, scriem, criticăm și vorbim... ne mișcăm ca într-un perpetuu mobile.

    Și iată vremea potrivită pentru a ne opri - postul; iată fundamentul certitudinii - Hristos, iată știrea care ar trebui să ne preocupe pe toți - „Hristos a fost răstignit pe cruce pentru păcatele noastre”. Iată „pacea care covârșește orice minte” (Filipeni 4:7) și iată îndemnul cel de două mii de ani: „Veniți la Mine toți...” (Matei 11:28).

    Ați spune că propun o inactivitate totală, un lock-down al vieții, dar nu este așa, propun doar să ne redescoperim umanitatea și să ne lăsăm răgaz pentru a ne trage sufletul în brațele lui Hristos. Așadar să privim la problemele vieții de pe crucea lui Hristos și să trăim momentul hic et nunc (de aici și acum) astfel încât să gustăm din fericirea de a FI - „Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri...” (Matei 5:12). 

Duminica a XXXIV-a după Cincizecime, Odovania Praznicului Botezului Domnului.

14/27 ianuarie: Duminica a XXXIV, după Cincizecime, gl. 1. Odovania Praznicului Botezului Domnului. Sfînta întocmai cu Apostolii Nina. Cuvioşii Părinţi ucişi în Sinai şi Rait.

 

La Vecernie:

                La Doamne strigat-am: Se pun stihirile pe 10: 4 stihiri ale Învierii din Octoih şi 3 stihiri ale Praznicului din Mineu (luate din ziua Praznicului). Slavă... a Praznicului din Mineu. Şi acum... dogmatica gl. 1-lea.

Vhod. Prochimenul zilei. Ectenia Întreită. Învredniceşte-ne Doamne. Ectenia cererilor.

         La Stihoavnă: a Învierii din Octoih. Slavă... Şi acum... a Praznicului din Mineu gl.6.

La Acum slobozeşte: Născătoarea de Dumnezeu (de 2 ori), apoi Troparul Praznicului gl.1 (o dată).

 

La Utrenie:

         La Dumnezeu este Domnul: Troparul Învierii, gl. 1-lea (de 2 ori), Slavă... Şi acum... Troparul Praznicului, gl. 1-îi (o dată).

Catismele 2 şi 3. Sedelnele Învierii.

Incinerarea între DA sau NU

La început de an, societatea românească a fost bulversată de moartea regizorului Sergiu Nicolaescu, dar și mai mult a stîrnit discuția modul în care răposatul a cerut să fie înmormîntat – prin incinerare. Prima care s-a împotrivit acestui lucru a fost Patriarhia Română, căci conform deciziei din 1928 Sfîntul Sinod a hotărît:

1) preoții să-i prevină pe credincioși că, dacă cineva este incinerat, Biserica îi refuză orice serviciu religios;

2) înainte de a oficia slujba înmormîntării, preoții îi vor întreba pe membrii familiei în care cimitir va fi înmormîntat defunctul;

3) celor care au fost incinerați sau urmează să fie incinerați li se va refuza slujba înmormîntării.

Această poziţie a Bisericii Ortodoxe Române a fost promovată şi printr-o Pastorală a Sfîntului Sinod din 1933 şi reactualizată în anul 1989 în cazul judecării unor preoţi care faceau servicii divine celor care urmau să fie incineraţi şi cea mai recentă actualizare din 5 iulie 2012 în care sinodul a confirmat cele spuse anterior.

Drept argument al faptului că această practică nu este corectă se aduce versetul de la Facere 3:19 „... căci pămînt eşti şi în pămînt te vei întoarce”  de unde ar rezulta că practica corectă este cea a îngropării celui decedat şi pe lîngă acest argument scripturistic care pînă la urmă nu interzice incinerarea (căci cenuşa celui decedat deasemenea poate fi îngropată sau „reîntoarsă” pămîntului); iar Apostolul Pavel vorbeşte despre trup ca „templu al Duhului Sfînt” şi deci cum poate fi acest templu supus distrugerii prin foc, astfel nu am mai putea avea folosul şi minunea atîtor moaşte în biserica ortodoxă. Se mai aduce şi argumentul istoric care arată că practica obişnuită a Bisericii a fost îngroparea celor decedaţi, biserica primelor veacuri luptînd cu practica păgână de incinerare întîlnită la greco-romani şi deasemenea se mai aduce şi un argument de ordin dogmatic, precum că omul este trup şi suflet şi respectiv creştinii poartă de grijă în timpul vieţii şi de trup şi de suflet şi la fel corect şi creştineşte ar fi ca şi după moarte această grijă să continue. Un alt argument în defavoarea incinerării ar fi însuşi exemplul lui Iisus Hristos, care a fost îngropat într-un mormânt conform tradiţiei iudaice, de unde de fapt creştinismul şi a preluat regula sau tradiţia îngropării. Din punct de vedere al simbolismului trupul celui răposat este pus în pămînt la fel cum un bob de grîu este pus în pământ pentru a muri iar ulterior a învia, ba unii mai fac şi asemănarea că precum omul se află în pîntecele mamei la fel el se reîntoarce în „pîntecele” pămîntului. Din punct de vedere al moralei creştine este o datorie de a îngropa pe cei morţi, cuprinsă în datoriile creştinului faţă de aproapele.

Şi totuşi poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române pare a fi prea tranşantă şi prea severă, în acest sens