[singlepic id=121 w=320 h=240 float=left] „La 30 şi ceva de ani, Liz Gilbert are tot ce-şi poate dori o femeie ambiţioasă. Şi totuşi e asaltată de îmdoieli, suferă de panică şi instatisfacţii. Urmează divorţul, prăbuşirea în depresie, o relaţie catastrofală... Aşa că Liz abandonează totul şi pleacă în lume de una singură...”
Prima destinaţie... Italia, căci Liz îşi dorea de mult timp să o viziteze şi pe lîngă toate îşi dorea nespus să înveţe limba „italino” căci era împătimită de misterul sunetelor acestei limbi, ştiţi care a fost cuvîntul preferat din această limbă? „Attraversiamo” – care ar însemna să traversăm strada, ceea ce şi voi face. Nimeni nu o înţelegea pe Liz „de ce” Italia? Americanii pentru a face o alegere anumită trebuie să aibă un panou mare publicitar pe care să fie scris – „Meriţi să mergi în Italia” şi atunci nu mai trebui să motivezi nimic, Liz a trecut printr-un divorţ, moment foarte stresant, mai ales că soţul nu dorea să-i dea divorţul cu toate că Liz nu a cerut nimic din bogăţii, el o învinuia şi nu putea înţelege, iarăşi aceeaşi întrebare „De ce?”, s-a ajuns pînă aici, spera că poate se răzgîndi, dar Liz era în căutare de sine, se pierduse undeva în căsnicie şi nu se mai regăsea alături de persoana iubită şi pe lîngă aceasta se mai adăuga şi „problema copilului”, Liz nu se vedea mamă, ea era altfel, ea iubea să călătorească şi visurile ei ţineau de călătorii şi nu de copilul pe care şi-l dorea soţul. S-a rugat şi Dumnezeu a ajutat-o, căci „Dumnezeu nu-ţi trînteşte niciodată uşa în nas