Un an de blogging – La taifas pe blog

Iată că timpul trece pe neobservate, mai ieri parcă scrisesem primul articol pe blog, iar azi scriu aproape al 100-lea articol şi am în spate experiența de un an în blogosferă. Iată aşa... sunt blogger. Ce s-a schimbat?

Multe, am început pe taifas.trei.ro, apoi m-am transferat prin noiembrie 2009 pe taifas.host56.com, mai apoi prin martie-aprilie anul curent mi-am schimbat designul la blog, nu mai este acel cu care am început cîndva. Am undeva peste 4000 de vizualizări pe blog timp de un an, peste 1000 de vizitatori unici timp de un an şi cred că vre-o 5-10 vizitatori permanenţi, am fost vizitat din peste 30 ţări din lume. Aşa dar, am un an de cînd sunt un blogger cu acte în regulă, mai bine spus un an are blogul la care eu muncesc şi pe care d-voastră chiar în aceste clipe îl citiţi, iar pentru aceasta eu vă mulţumesc!

Audienţă la un demon mut

O nouă zi, o nouă carte... cum se spune, nu citeşte doar acela, care se bazează pe propria experienţă. Orice carte e o nouă lume care captivează prin unicitatea sa... O carte recent citită, pe care o prezint de această dată este cartea Ieromonahului Savatie Baştovoi, „Audienţă la un demon mut”, după cum ne-o descrie autorul aceasta „este o carte perfectă pentru toţi cei pasionaţi de istoria ideilor, de polemicile purtate între marile religii, de uneltirile organizaţiilor oculte şi teoria conspiraţiei.” Cu toate că autorul prezintă romanul ca fiind unul istorico-fantastic şi ne avertizează că orice asemănare cu realitatea este doar o coincidenţă, totuşi cartea prezintă relitate, pentru acei care au ochi de văzut şi urechi de auzit...

Personajul principal al romanului este, Victor Rotaru, un profesor de fizică de la Chişinău care face studii în domeniul religiei, istoriei şi organizaţii secrete (masoni). Punctul de pornire a acţiunii romanului este plecarea la o şedinţă secretă de la Kremlin a personajului, şedinţă la care se ia hotărîrea de infiltrare a agenţilor KGB în rîndul clerului, pentru supravegherea acestuia şi pentru distrugerea bisericii pe dinăuntrul acesteia.

Inima Europei - Elveţia

Nu, nu am fost în Elveţia din păcate... dar mi-ar plăcea să fac turul acestei ţări care este cunoscută pe plan internaţional pentru ciocolata sa, pentru ceasurile de o bună calitate şi pentru securitatea depozitelor bancare. De ce scriu despre această ţară?

Pentru că azi 1 august Confederaţia Elveţiană sărbătoreşte ziua Naţională (sărbătoarea creării Confederaţiei Elveţiene, 1291) şi am mai căutat pe internet ceva informaţie pentru a afla secretul acestei ţări...

Deci, întîi de toate m-a captivat faptul că cu toate că se află chiar în inima Europei, această ţară nu face parte din Uniunea Europeană, pentru că ţine foarte mult la statutul său de neutralitate, neutralitate recunoscută încă din anul 1815, astfel Elveţia nu a participat la nici unul din cele două Războaie Mondiale. Deasemenea Elveţia este un exemplu şi în ceea ce ţine de structura lingvistică a ţării, astfel în Elveţia sunt patru limbi oficiale. Un alt lucru interesant, este faptul că femeile nu au avut dreptul la vot pînă în anul 1971, cred că de asta a ajuns aşa de dezvoltată :) :) :) - sigur că glumesc, fără supărare, astfel Elveţia este ţara unde a fost acordat acest drept cel mai tîrziu faţă de alte ţări din Europa. Elveţia este organizată în cantoane, cum ar fi la noi judeţe sau raioane, adică unităţi administrative. Calitatea şi costul vieţii în Elveţia poate fi comparată pe bună dreptate cu înălţimea munţilor Alpi, care sunt o carte de vizită a ţării şi desigur o sursă de venit pentru turism. Capitala ţării este oraşul Bern.

Invitaţie în închisoare

„Cititorule, ai fost vreodată la închisoare? Nu...”

Cartea pe care am citit-o recent „Evadarea din închisoarea îngerilor căzuţi” (o citiţi în întregime pe dacă daţi click pe titlu, pe blogul autorului) prezintă realitatea vieţii unui om, scenariul căreia ar fi demn de un Oscar, căci intervievatul, cartea este realizată sub forma unui interviu, a fost în închisoare, a cunoscut cea mai mare cădere ca mai apoi să se ridice şi să se întoarcă la Dumnezeu asemeni fiului celui rătăcit. Personajul principal şi intervievatul în aceeaşi persoană este autorul blogului SACCSIV, acest nume neînţeles este alcătuit din iniţialele personelor apropiate autorului, iar interviul este realizat de către cunoscutul teolog Danion Vasile.

Închisoarea, ne spune Saccsiv „E o lume dură. Putem spune că e o imagine cât de cât apropiată a ceea ce a fost Sodoma şi Gomora, nu doar din punct de vedere al desfrâului...” realitatea prezentată în carte vis-a-vis de ceea ce e defapt închisoarea de după zidurile înalte te cutremură, şi pînă la urmă te înspăimîntă faptul că închisoarea nu încearcă să schimbe omul ci îl face şi mai crud, îl afundă şi mai mult în noroi pentru ca ieşirea să fie aproape imposibilă. Ieşirea din acest cerc vicios o oferă doar credinţa în Dumnezeu şi doar ortodoxia care e schimbătoare de vieţi, căci doar în ea lucrează duhul sfînt ce preschimbă sufletul. Evadarea din închisoare defapt

Cartea vie - "Arhiereul"

Că să nu treacă fără de folos timpul din vara aceasta, mă impun să mai citesc şi cîte o carte, că de... lenea-i mare cucoană. Recent am citit cartea „Arhiereul” de Ieromonah Tihon, în traducerea lui Mihai Costiş şi-n concepţia grafică şi note de subsol a Ieromonahului Savatie. Poate că ar trebui să mă opresc un pic asupra subiectului cărţii care recunosc mi-a plăcut...

Acţiunea romanului este centrată pe venirea unui arhiereu într-o oarecare localitate, acesta uimeşte chiar din prima zi prin originalitatea păstoririi, căci în loc să vină cu mare fast, intră umil în altar unde mai mulţi preoţi care aşteptau venirea oficială a arhiereului nici nu-l observă, ba din contra mai spun şi bancuri în altar, atunci arhiereul îi mustră şi le spune: „Cît de des ne depărtăm privirile de la Arhiereul ceresc şi le aţintim spre arhiereul pămîntesc” deasemenea adăugînd nişte cuvinte foarte actuale şi astăzi cu toate că cartea se presupune a fi scrisă la începutul secolului XX, citez: „... a venit timpul cînd arhiereii trebuie să-şi scoată mitrele aurite – semnul slavei lui Hristos, şi să-şi bună cununi cu spini, căci mai mult se huleşte astăzi în popor numele Domnului decît se slăveşte.” Ori foarte greu cuvînt însă plin de adevăr se conţine în fraza rostită de personajul principal, numele căruia nu se spune, fiind numit simplu – arhiereul. După cîteva zile de la venirea oficială a arhiereului acesta hotărăşte să facă vizite prin toate bisericile aflate în jurisdicţia sa, merge el merge de la biserică în bisercă, pînă ajunge la biserica părintelui Gherasim, acesta era deosebit de toţi ceilaţi preoţi fiind considerat ciudat, păr.Gherasim îşi ducea cruces slujirii preoţeşti printre azilanţi, persone fără adăpost, sărace şi care o cam dădeau cu băutura. La începutul numirii sale, părintele tot ţinea predici şi îndemna pe oameni să se întoarcă de la patimi şi păcate, într-o zi întră în crîşmă unde începe să propovăduiască, dînd drept exemplu negativ un beţiv care aparent dormea în propria vomă, la sfîrşitul cuvîntării toţi din crîşmă au început a rîde, păr.Gherasim nu a înţeles de ce, atunci o persoană i-a spus că beţivul pe care îl dă drept exemplu este mort, atunci părintele a văzut marea plagă a omenirii.