Inima Europei - Elveţia

Nu, nu am fost în Elveţia din păcate... dar mi-ar plăcea să fac turul acestei ţări care este cunoscută pe plan internaţional pentru ciocolata sa, pentru ceasurile de o bună calitate şi pentru securitatea depozitelor bancare. De ce scriu despre această ţară?

Pentru că azi 1 august Confederaţia Elveţiană sărbătoreşte ziua Naţională (sărbătoarea creării Confederaţiei Elveţiene, 1291) şi am mai căutat pe internet ceva informaţie pentru a afla secretul acestei ţări...

Deci, întîi de toate m-a captivat faptul că cu toate că se află chiar în inima Europei, această ţară nu face parte din Uniunea Europeană, pentru că ţine foarte mult la statutul său de neutralitate, neutralitate recunoscută încă din anul 1815, astfel Elveţia nu a participat la nici unul din cele două Războaie Mondiale. Deasemenea Elveţia este un exemplu şi în ceea ce ţine de structura lingvistică a ţării, astfel în Elveţia sunt patru limbi oficiale. Un alt lucru interesant, este faptul că femeile nu au avut dreptul la vot pînă în anul 1971, cred că de asta a ajuns aşa de dezvoltată :) :) :) - sigur că glumesc, fără supărare, astfel Elveţia este ţara unde a fost acordat acest drept cel mai tîrziu faţă de alte ţări din Europa. Elveţia este organizată în cantoane, cum ar fi la noi judeţe sau raioane, adică unităţi administrative. Calitatea şi costul vieţii în Elveţia poate fi comparată pe bună dreptate cu înălţimea munţilor Alpi, care sunt o carte de vizită a ţării şi desigur o sursă de venit pentru turism. Capitala ţării este oraşul Bern.

Invitaţie în închisoare

„Cititorule, ai fost vreodată la închisoare? Nu...”

Cartea pe care am citit-o recent „Evadarea din închisoarea îngerilor căzuţi” (o citiţi în întregime pe dacă daţi click pe titlu, pe blogul autorului) prezintă realitatea vieţii unui om, scenariul căreia ar fi demn de un Oscar, căci intervievatul, cartea este realizată sub forma unui interviu, a fost în închisoare, a cunoscut cea mai mare cădere ca mai apoi să se ridice şi să se întoarcă la Dumnezeu asemeni fiului celui rătăcit. Personajul principal şi intervievatul în aceeaşi persoană este autorul blogului SACCSIV, acest nume neînţeles este alcătuit din iniţialele personelor apropiate autorului, iar interviul este realizat de către cunoscutul teolog Danion Vasile.

Închisoarea, ne spune Saccsiv „E o lume dură. Putem spune că e o imagine cât de cât apropiată a ceea ce a fost Sodoma şi Gomora, nu doar din punct de vedere al desfrâului...” realitatea prezentată în carte vis-a-vis de ceea ce e defapt închisoarea de după zidurile înalte te cutremură, şi pînă la urmă te înspăimîntă faptul că închisoarea nu încearcă să schimbe omul ci îl face şi mai crud, îl afundă şi mai mult în noroi pentru ca ieşirea să fie aproape imposibilă. Ieşirea din acest cerc vicios o oferă doar credinţa în Dumnezeu şi doar ortodoxia care e schimbătoare de vieţi, căci doar în ea lucrează duhul sfînt ce preschimbă sufletul. Evadarea din închisoare defapt

Cartea vie - "Arhiereul"

Că să nu treacă fără de folos timpul din vara aceasta, mă impun să mai citesc şi cîte o carte, că de... lenea-i mare cucoană. Recent am citit cartea „Arhiereul” de Ieromonah Tihon, în traducerea lui Mihai Costiş şi-n concepţia grafică şi note de subsol a Ieromonahului Savatie. Poate că ar trebui să mă opresc un pic asupra subiectului cărţii care recunosc mi-a plăcut...

Acţiunea romanului este centrată pe venirea unui arhiereu într-o oarecare localitate, acesta uimeşte chiar din prima zi prin originalitatea păstoririi, căci în loc să vină cu mare fast, intră umil în altar unde mai mulţi preoţi care aşteptau venirea oficială a arhiereului nici nu-l observă, ba din contra mai spun şi bancuri în altar, atunci arhiereul îi mustră şi le spune: „Cît de des ne depărtăm privirile de la Arhiereul ceresc şi le aţintim spre arhiereul pămîntesc” deasemenea adăugînd nişte cuvinte foarte actuale şi astăzi cu toate că cartea se presupune a fi scrisă la începutul secolului XX, citez: „... a venit timpul cînd arhiereii trebuie să-şi scoată mitrele aurite – semnul slavei lui Hristos, şi să-şi bună cununi cu spini, căci mai mult se huleşte astăzi în popor numele Domnului decît se slăveşte.” Ori foarte greu cuvînt însă plin de adevăr se conţine în fraza rostită de personajul principal, numele căruia nu se spune, fiind numit simplu – arhiereul. După cîteva zile de la venirea oficială a arhiereului acesta hotărăşte să facă vizite prin toate bisericile aflate în jurisdicţia sa, merge el merge de la biserică în bisercă, pînă ajunge la biserica părintelui Gherasim, acesta era deosebit de toţi ceilaţi preoţi fiind considerat ciudat, păr.Gherasim îşi ducea cruces slujirii preoţeşti printre azilanţi, persone fără adăpost, sărace şi care o cam dădeau cu băutura. La începutul numirii sale, părintele tot ţinea predici şi îndemna pe oameni să se întoarcă de la patimi şi păcate, într-o zi întră în crîşmă unde începe să propovăduiască, dînd drept exemplu negativ un beţiv care aparent dormea în propria vomă, la sfîrşitul cuvîntării toţi din crîşmă au început a rîde, păr.Gherasim nu a înţeles de ce, atunci o persoană i-a spus că beţivul pe care îl dă drept exemplu este mort, atunci părintele a văzut marea plagă a omenirii.

Bani pe internet

   În trecutul meu internautic, a existat o perioadă în care încercam să folosesc timpul pe care-l petreceam pe internet cu folos financiar, adică încercam să găsesc căi de a face bani pe internet. De ce am ales să scriu pe această temă? Deoarece ieri, chiar pe neașteptate s-a adresat la mine o persoană, precum că eu undeva pe un forum am scris că pot ajuta cu sfaturi privind „banii pe internet”, am rămas chiar uimit luând în considerație că mai bine de doi ani nu mă mai ocup cu acest tip de activitate... a rămas în trecut.

   Ei, dar pînă la urmă, la insistenţele celui care m-a contactat printr-un email, m-a făcut să-mi reamintesc cîteva adrese şi cîteva sfaturi pe care i le-am dat. Acum nemijlocit la acel trecut misterios, ce ţine de banii pe internet. Totul a început cu un mesaj de tip spam primit în căsuţa electronică, era vorba despre o afacere piramidală, cumperi o programă, o vinzi la alţii doi, apoi cumperi următorul nivel şi tot aşa... dar nu a fost să fie, mi-am făcut cont pentru bani electronici – WebMoney, am pus bani în cont am cumpărat programa, deh... minte, eu credeam că totul e foarte simplu – minte de copil, dar am încercat să vînd programa am trimis sute de mesaje spam pretutindeni însă fără nici un rezultat, peste un timp mi-am dat seama că am pierdut banii din economiile personale, atunci mi-am pus drept scop să-mi reîntorc banii. Am început să citesc pe internet, să caut şi m-am pus pe clikuri, pe surfing(vizualizare situri) şi citire de scrisori publicitare - că oricum internetul era nelimitat, am stat la această etapă o perioadă destul de lungă, în care făceam şi unele statistici,

Religia în şcoală? Da ori Ba?

„Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.” Sf. Ev. Marcu 12, 17

După ce mi-am expus pe larg poziţia vis-a-vis de introducerea religiei în şcoală într-o serie de articole, trei la număr, revin la acest subiect pentru a pune punct discuţiilor şi pentru a lua în calcul şi unele acţiuni mai recente care nu au intrat în analiza celor trei articole la temă.

Așa deci, după înregistrarea procesului de colectare a semnăturilor pentru inițierea unui referendum național în vederea introducerii religiei în programa şcolară ca obiect obligatoriu, Pasat face o declaraţie pentru presă, pentru unii neaşteptată, pentru mine, după cum am relevat şi în articolele precedente – chiar aşteptată, deoarece era clar de la bun început că un politician rămîne a fi politician pe viaţă, căci a fi politician nu e o profesie ci e un mod de a trăi, aşa dar Pasat spune că se implică în politică şi doreşte să-şi creeze un partid propriu, după cîteva zile Mitropolia Moldovei vine cu un comunicat din partea sinodului acesteia conform căruia, Mitropolia îşi rezervă dreptul de a se implica în politică pentru anumite scopuri. Deci indirect Mitropolia Moldovei suţine proiectul politic a lui Pasat, pentru ca mai tîrziu să-l suţină chiar şi-n mod direct. Peste noapte, într-o zi de iunie, tot Chişinăul se vede îmbodobit cu panouri publicitare care-l înfăţişesză pe Mitropolit alături de Pasat, care susţine că în Chişinău au fost amplasate în jur de 100 de panouri publicitare iar alte 100 au fost amplasate în întreaga republică, acestea se suţine, au fost, plătite din buzunarul lui Pasat. O oarecare televiziune a făcut un calcul şi a ajuns la suma de 15 mii de Euro... bun buzunar are Pasat :) :) :)