Am scris aceste articole despre acest drum al crucii, pentru al face cunoscut, căci presa noastră "liberă" nu s-a obosit să mediatizeze măcar o zi din acest drum al crucii, prioritate au ştirile despre violenţe şi alte nenorociri, or trebuie să "ştie lifta cea păgînă" că ţara noastră este una Ortodoxă.
Un drum lung şi obositor dar folositor şi uşor de parcurs cu credinţa în suflet spre - Schitul Butuceni, schit care impresionează prin frumuseţea naturii şi prin viaţa duhovnicească dusă aici de înaintaştii noştri, despre care mărturisesc chiliile săpate în piatră şi chiar o bisericuţă, unde în prezent se slujeşte Sf.Liturghie iarna, căci şi-n prezent aici la Butuceni activează o mănăstire de călugări, care continuă nevoinţa înaintaşilor.
Asemenea şi participanţii la drumul crucii sunt o continitate în mărturisirea de credinţă, de credinţă ortodoxă, pe acest plai binecuvîntat de Dumnezeu printr-o frumuseţe nemaivăzută, nu în zadar în balada Mioriţa se spune... „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai...” Această „gură de rai” a rezistat inavaziilor de tot tipul şi va rezista atîta timp cît va păstra credinţa în care s-a născut ca popor, credinţa apostolească, propovăduită de Sf.Ap.Andrei şi apărată de Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfînt, credinţa în Una, Sfînta, Soborniceasca şi Apostoleasca Biserică – CREDINŢA ORTODOXĂ.
„Nu ne place să ne răstignim, cu Domnul? Nici nu vom învia, atunci, dimpreună cu El!” spunea monahul Selafiil din Tomsk, participarea la acest drum al crucii
.jpg)
.jpg)
.jpg)

