Drumul Crucii prin Moldova III

Am scris aceste articole despre acest drum al crucii, pentru al face cunoscut, căci presa noastră "liberă" nu s-a obosit să mediatizeze măcar o zi din acest drum al crucii, prioritate au ştirile despre violenţe şi alte nenorociri, or trebuie să "ştie lifta cea păgînă" că ţara noastră este una Ortodoxă.

     Un drum lung şi obositor dar folositor şi uşor de parcurs cu credinţa în suflet spre - Schitul Butuceni, schit care impresionează prin frumuseţea naturii şi prin viaţa duhovnicească dusă aici de înaintaştii noştri, despre care mărturisesc chiliile săpate în piatră şi chiar o bisericuţă, unde în prezent se slujeşte Sf.Liturghie iarna, căci şi-n prezent aici la Butuceni activează o mănăstire de călugări, care continuă nevoinţa înaintaşilor.

     Asemenea şi participanţii la drumul crucii sunt o continitate în mărturisirea de credinţă, de credinţă ortodoxă, pe acest plai binecuvîntat de Dumnezeu printr-o frumuseţe nemaivăzută, nu în zadar în balada Mioriţa se spune... „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai...” Această „gură de rai” a rezistat inavaziilor de tot tipul şi va rezista atîta timp cît va păstra credinţa în care s-a născut ca popor, credinţa apostolească, propovăduită de Sf.Ap.Andrei şi apărată de Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfînt, credinţa în Una, Sfînta, Soborniceasca şi Apostoleasca Biserică – CREDINŢA ORTODOXĂ.

„Nu ne place să ne răstignim, cu Domnul? Nici nu vom învia, atunci, dimpreună cu El!” spunea monahul Selafiil din Tomsk, participarea la acest drum al crucii

Drumul Crucii prin Moldova II

                                     

„Şi a început Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat. Iisus a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi să ia însutit – acum, în vremea aceasta, ... iar în veacul ce va să vină: viaţa veşnică.” Marcu 10, 28-30;

     La popasul de Frumoasa, ca de alt fel la oricare alt popas, în timp ce creştinii de la drumul crucii se mai odihneau, alţi preoţi şi creştini citeau acatistul în cinstea icoanei Maicii Domnului de la Hîrbovăţ şi se închinau acestei sfinţenii care mergea în faţa procesiunii. După un scurt popas, paşii ni s-au îndreptat spre mănăstirea de călugări, de la Ţigăneşti, unde a fost popasul de noapte iar a doua zi la orele 6 sfînta şi dumnezeiasca Liturghie, în mica bisericuţă de pe teritoriul mănăstirii, astfel încît nu toţi creştinii au încăput în biserică, astfel întreaga curte a mănăstirii s-a transformat într-o Biserică, şi a fost minunată rostirea Crezului şi a rugăciunii „Tatăl Nostru” în întreaga curte a mănăstirii.

    După o întărire trupească - o agapă, şi cea sufletească - Sf.Liturghie am purces la drum spre mănăstirea de maici din satul Tabăra, drumul deasemenea a dus prin Codrii multiseculari ai Moldovei. După un popas la mănăstirea Tabăra

Drumul Crucii prin Moldova I

„Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” Ev. după Marcu 8,34; 

     Ce este viaţa creştină? Este urmare a drumului crucii pe care l-a parcurs Mîntuitorul. Ori pentru a ajunge la Înviere trebuie să mergem pe drumul Golgotei, să luptăm cu patimile şi să le învingem. Biserica de pe pămînt este una luptătoare, deci creştinii duc o luptă continuă cu patimile, cu relele şi într-un cuvînt cu satana. Luna aceasta prin ţara Moldovei a avut loc o procesiune minunată, cunoscută din vechi timpuri – Drumul Crucii. [singlepic id=86 w= h= float=left]Un drum al crucii ar semnifica urmarea îndemnului din pasajul de la Marcu, creştinii participanţi şi-au lăsat grijile lumeşti adică s-au lepădat de sine, şi-au pus nădejdea în Domnul şi au purces alături de alţi creştini la urmarea Mîntuitorului, la parcurgerea acestui drum al pocăinţei şi al rugăciunii, al morţii şi neapărat al Învierii. Fiecare dintre creştinii din R.Moldova care au participat la acest drum al crucii îşi v-a primi plata de la Domnul, căci nu trece Domnul cu vederea „nici din picătură vre-o parte” toate le primeşte de la noi, ca un bun şi iubitor de oameni. Ce este un drum al crucii, pentru noi? Este o mică jertfă, o puţină nevoinţă pe care o putem aduce ca tămîie bine-mirositoare înaintea Domnului.

Nu voi vorbi despre date tehnice ale acestui drum al crucii, traseul acestuia îl vedeţi alăturat, mă voi axa pe partea lăuntrică şi spirituală a parcurgerii acestui drum. Nu ştiu dacă aş putea să redau în cuvinte bucuria parcurgerii acestui drum, dar voi încerca...

„Căci ce-i foloseşte omului să cîştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul.” Marcu 8,36;

Am îndrăznit să parcurg şi eu alături de alţi creştini o porţiune a drumului crucii... Alipit la această procesiune, am văzut oameni bucuroşi sufleteşte şi fericiţi de mărtuirisirea de credinţă pe care o fac, oameni cu rugăciunea în inimă şi cu nădejdea la Domnul, căci nimic alt ceva în lume nu-i întărea decît credinţa, ea le-a fost călăuză şi sprijin în acest drum.

„Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.” Matei 21,21;

   Procesiunea de la Vest la Est a trecut printr-un şir de mănăstiri din R.Moldova adevărate oaze de frumuseţe şi spiritualitate. Un prim popas s-a făcut la mănăstirea Veveriţa, o mănăstire nouă, situată departe de vre-un drum naţional, în liniştea şi verdeaţa codrilor.

Introducerea religiei între „da” şi „nu” II

Aşa dar se întrevede şi o oarecare conotaţie politică a evenimentului, luînd în considerare temporalietatea evenimentelor din R.M. şi Rusia, privind introducerea disciplinei „Ortodoxia” în şcoli.

Am lăsat problema politicului la sfîrşit pentru că are mai multe aspecte ce trebuiesc analizate. Pe de o parte mari dubii trezeşte faptul că iniţiativa aparţine d-lui V.Pasat, după cum afirmă şi Savatie Baştovoi[1], „o persoană laică, fără experienţă pedagocică şi cu atît mai mult teologică”, fostul şef al Serviciului de Informaţie şi Securitate al Moldovei, acest aspect al trecutului d-lui Pasat a trezit presupunerea unor jurnalişti precum că acesta ar avea acte compromiţătoare la adresa mitropolitului.[2] Deasemenea pe blogul părintelui Savatie [1] se face atenţionarea că actuala „campanie de la Chişinău se suprapune cu campania care se face acum în Federaţia Rusă pentru introducerea ca obiect de studiu a disciplinei zisă:”Bazele culturii Ortodoxe”.” Diaconul Andrei Kuraev care este autorul manualului „Bazele culturii Ortodoxe” spune că: „cursul nostru este o încercare disperată a Rusiei de a se salva pe sine.” Astfel părintele Savtie se întreabă dacă „ne angajăm şi noi în lupta disperată pentru salvarea Rusiei? Sau începem o lupta pentru propria salvare, pentru cunoaşterea adevărului istoric despre soarta Bisericii în acest ţinut în care ne-a lăsat Dumnezeu să trăim?” [1]

Introducerea religiei între „da” şi „nu” I

Poate că ca un creştin-ortodox ar trebui să văd doar plusurile introducerii în programa de învăţămînt a obiectului de studiu: „Bazele Ortodoxiei”. Însă sunt unele minusuri pe care voi încerca să le ilustrez în articol, în acelaşi timp găsind şi argumente în favoarea introducerii religiei în şcoli.

Cred că voi porni, analizînd subiectul din punctul de vedere al unui elev, pe de o parte sunt elevi interesaţi de subiect, cum am fost şi eu, iar studiul individual este mai anevoios, pe de altă parte sunt elevi indiferenţi faţă de capitolul religiei, dar în această categorie, cu riscul de a părea nedrept, i-aş include pe acei elevi care sunt indiferenţi şi faţă de alte discipline şcolare şi acei care consideră că au prea multe de învăţat. Din punctul de vedere al unui elev îi înţeleg prea bine, căci şi eu eram contra multitudinii de obiecte dar pînă la urmă am coinştentizat importanţa fiecăruia, sigur că o problemă majoră o constituie metoda de predare (poate fi una interactivă şi captivantă sau viciversa) şi chiar profesorul.

Aşa deci, am atins o altă problemă, cea a cadrelor didactice