Lecţia de filosofie

Un profesor de filosofie stătea în faţa studenţilor săi avînd cîteva obiecte pe catedră. Fără să spună un cuvînt a luat un borcan mare şi a început să-l umple cu pietre de mărimea oului de găină.  

    Apoi i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul e plin. Toţi studenţii au răspuns afirmativ. Apoi a luat o cutie cu pietricele mai mici şi le-a turnat în borcan, scuturîndu-l uşor. Desigur, acestea au umplut spaţiile rămase libere. I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul este plin şi ei au rîs, atunci profesorul a luat o cutie de nisip şi a turnat în borcan clătinîndu-l uşor. Desigur, nisipul a umplut spaţiul liber.

Acum, spune profesorul, arătînd spre borcan, vreau să recunoaşteţi că aceasta este viaţa voastră.

Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copii voştri, lucruri care chiar dacă totul e pierdut şi numai ele au rămas, viaţa noastră oricum ar fi completă.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: serviciul, casa, maşina. Nisipul reprezintă lucrurile mici care completeză restul.

Dacă puneţi în borcan nisipul, nu mai rămîne loc pentru pietrele mari şi pitricele. La fel se desfăşoară şi viaţa voastră: dacă vă consumaţi timpul cu lucruri mici, nu vei avea niciodată spaţiu pentru lucruri mai importante.

Iar e toamnă în calendar...

Ce este toamna?  Ea este o zeiţă ce ţese şi aşterne un covor de mii de culori la picioarele oamenilor grabiţi şi preocupaţi de grijile cotidiene. Afară e toamnă, e un sfîrşit de toamnă minunat, a rămas doar o amintire scurtă dar frumoasă de vara ce a rămas mult în urmă.

O! Cît e de frumoasă această zeiţă. Părul ei este ca un curcubeu multicolor ce legă cerul şi pămîntul. Genele ei sunt nişte fulgi de vrajă, de a căror mişcare îngheaţă toată suflarea. Ochii ei sunt ca frunzele ce cad, zbor în aer şi de crengi se dezlipesc ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Cît valorează viaţa ta?

În fiecare zi mor şi se nasc sute de oameni... e un dar dumnezeesc viaţa, cine ar putea spune preţul acestei libertăţi de a fi, de a exista? Omul contemporan este uneori foarte preocupat de viitorul său şi vrea prin fel de fel de metode oculte să-l afle dar la întrebarea adresata într-un sondaj: "Doriţi să ştiţi cînd veţi muri?" 96% au răspuns NU şi doar 4% DA, cred că observaţi dorinţa de viaţa a fiecăruia dintre noi, ba chiar şi a fiecarei gîze care luptă pentru existenţă, nimeni nu doreşte să moară, nici chiar acela care are o boală incurabilă, toţi vor să trăiască. Conchidem că ne temem de moarte, ne temem de neştiut, de păcate sau pur şi simplu ne agăţăm de ultimul fir care ne leagă de lumea acesta şi ne ţinem din răsputeri. Dar pînă la urmă viaţa e atît de misterioasă şi nimeni nu ştie ceasul morţii şi cred că nici nu poate trăi un om ştiind acest lucru. Ce ar fi dincolo de moarte? Vechii egipteni credeau că după moarte erau întrebaţi două lucruri: Te-ai bucurat de viaţă? DA/NU şi cea de a doua întrebare în cazul unui răspun afirmativ la prima,

A venit un Lup(u) din crîng (PCRM)

A venit un lup din crâng

Şi-alerga prin sat să fure

Şi să-i ducă în pădure...

("Cântec" de George Coşbuc)

    Deci Lupu, nu cel din pădure ci cel din parlament, a venit de la PCRM de unde a furat voturi, acum fură şi din electoratul democrat, şi fuge şi de la ei, ca în povestea cu Gogoaşa... De la PCRM am fugit, de la ... Dar totuşi se observă foarte bine faptul că Lupu pînă nu se vede preşedinte nu se lasă, e un om ambiţios spun eu. 

Cu 5 luni în urmă era etichetat de C.Tănase ca: "fricos, laş, profitor, oportunist, conjuncturist" astăzi dacă e în barcă cu democraţii este etichetat cu antonimile aceloraşi cuvinte. Dacă la plecarea lui Marian Lupu din PCRM opoziţia nu avea încredere în el, şi printre altele spunea că:  "Dacă ajunge în parlament va trece de partea comuniştilor" S.Urechean, "Lupu - un scenariu diabolic al PCRM" V.Filat, astăzi îl pun condidat la funcţia de

Despre vot şi cler

Un pamflet propriu: „Despre vot și cler”

Iese popa pe amvon,
Despre vot sa ne vorbeasca:
"Votu-i lucru tare sfint!
Care-i trebu lui Voronin,
Daţi-l pentru comunisti."

Iese popa pe amvon,
Pe antihrist sa-l votam ne spune?
Ne sfinteste cu aghiazma,
Cruce-si face, si se-nchina?
Lui Voronin...

Mare sfint ma e si acesta,
Care da cu crucea-n cap
Ca sa nu votam cu altul
Pentru că ne ia cu dracu.

Sfântul Ştefan şi poporul
Cu piatra nu s-au răsculat,
Dar au votat, prea bine
Împotriva unui drac.

(I.V. după 29 iulie 2009)