Promovarea Facebook

Unul din operatorii de telefonie mobilă din Moldova se promovează intensiv pe Facebook, folosind sitiul twiends, care este o platformă de "colectare" a cît mai multe "like" în schimbul unor credite. E bine sau rău?

[singlepic id=112 w=320 h=240 float=center]

Apropo, încerc să găsesc un plugin care să lucreze cu facebook pentru blogul meu şi nu-mi reuşeşte, orcare plugin pun, îmi dă eroare atunci cînd fac sharing la orice articol de pe blog, am înţeles că problema nu este în plugin ci în facebook care vede conţinutul blogului meu "periculos"?

Sărbători de care vrei...

[singlepic id=33 w=320 h=240 float=right]Noi, cei din R.Moldova suntem în dileme continue, avem sărbători de care doreşti putem sărbători şi româneşte şi ruseşte şi creştineşte mai pe scurt cum îţi doreşte sufletul. Dacă după părerea mea 14 februarie este o sărbătoare comercială al cărui scop nici de cum nu este omagierea sentimentului de dragoste sinceră ci a unei iubiri pasionale, necreştine, nici de cum pe 14 februarie nu avem nici un sfânt Valentin, nici după calendarul romano-catolic nici după cel ortodox, tutuşi ce se sărbătoreşte... Pe 15 februarie, greco-romanii aveam sărbătoarea în cinstea zeului păgîn Pan, în 496 papa Romei a interzis orice fel de sărbători în cinstea acestui zeu păgîn, aşa că nu se ştie ce fel de Sf.Valentin sărbătoresc tinerii de astăzi, prin aşa desfrînări şi plăceri lumeşti, căci nici unui sfânt nu i-ar fi plăcut o asemenea omagiere. Prin căsătoriile de o zi şi prin nu ştiu ce fel de drîcovenii tinerilor li se impune desfrînarea, oare pot nişte tineri care au o atitudine faţă de căsătorie, asemenea cum le este imputată pe 14 februarie - "de o zi" să poată avea o familie sănătoasă, NU căci el nu mai consideră căsătoria un lucru important ce implică obligaţii ci ca pe ceva ce poate fi rupt la prima dorinţă, şi apoi ne mai mirăm de numărul mare de divorţuri.
Pe 24 februarie avem o altă sărbătoare care vine să înlocuiască ruşinosul Valentine's day - sărbătoarea de Dragobete, dar şi aceasta pe lîngă specificul naţional nu e cu nimic mai bună decît prima...
O altă sărbătoare, de astă dată moştenită de la sovietici, este 23 februarie - ziua soldatului (bărbatului) armatei sovietice, "aceasta a fost instituită într-o zi ruşinoasă chiar şi pentru Rusia sovietica, care la 23 februarie 1918 printr-o decizie a semnat capitularea în primul Război Mondial"(citat care deseori se aduce împotriva acestei sărbători dar care este pînă la urmă greşit) căci tratatul Brest-Litovsk despre care se face referire a fost semnat la 3 martie 1918, după părearea mea această sărbătoare nu are un viitor, căci ziua soldatului în RM este serbată pe 3 septembrie, iar pînă la urmă nu toţi au făcut armata şi consider că este nevoie de urmat exemplul Franţei în acest sens care şi-a instituit o sărbătoare a mamelor şi una a taţilor dar şi aici apar probleme căci nu toţi sunt mame şi taţi dar... tinerii au o sărbătoare a lor - ziua tinerilor - 12 noiembrie - "Ziua naţională a tineretului" şi deasemenea 17 noiembrie - "Ziua studentului". Pînă la urmă fiecare alege ce, cum şi cînd să sărbătorească, pînă la urmă poate fi vorba chiar şi de o tradiţie specială a fiecărei familii, astfel că dezbateri la acest capitol pot fi multe dar fiecare decide pentru sine- ce e bine şi ce e rău- că doar avem voinţă liberă.
Avem sărbători decretate prin legi, de către istorie, de către persoane, multe şi foarte multe, totul e să ştim la sigur ce sărbătorim noi şi pentru ce o facem, de ce o facem pe această dată şi nu pe altă dată din calendar. Sărbători vechi se uită, apar noi care vin să le înlocuiască, apoi şi acestea dispar, deci totul se schimbă şi războiul datelor continuă.

Mărturisiri din mlaştina disperării

[singlepic id=51 w=320 h=240 float=left]   În această carte scrisă de legionarul Dumitru Bordeianu, este prezentată ura, minciuna şi bestialitatea de care a fost în stare o ideologie – ideologia comunistă – “provenită nu de la oameni, ci de la diavolul”. Comunismul, ne spune autorul: “este prezenţa Satanei pe pămînt. Comuniştii au făcut din ideologia lor o religie, care, în opoziţie cu cea creştină, este religia urii, a minciunii şi a crimei ridicate la rangul de virtuţi; şi nu se răspîndeşte decît prin minciună, neîncredere, teroare şi frică.”
Cu toate că autorul insistă ca drama pe care a trăit-o el şi alţi tineri, să fie atribuită tineretului legionar, îmi permit să nu văd drama unei mişcări (consider că nu apartenenţa la mişcarea legionară i-a făcut pe tineri să mărturisească şi să primească moartea, ci descoperirea şi trăirea individuală a relaţiei lor cu Dumnezeu), ci a sute de oameni care au suferit chinuri groaznice, fie pentru credinţă, fie pentru asumarea doctrinei legionare, fie pentru concepţia politică “incorectă”, dar într-un final drama unor eroi, căci toţi cei ce au trecut prin chinurile închisorilor comuniste, cu toate căderile lor dar neapărat şi ridicările lor, sunt eroi, un laş, nu poate fi sfînt iar un neam dăinuie prin eroi şi sfinţi.
Nu ştiu, dacă aş putea reda pe scurt cele citite dar un lucru impresionează şi captivează şi anume dialogul autorului cu cititorul, pe care-l îndeamnă să trăiască doar pentru o clipă chinurile închisorii, cum ar fi condiţiile groaznice

Cum să-mi aleg imprimanta?

[singlepic id=111 w=320 h=240 float=right] O imprimantă pentru casă nu mai este demult un lux ci o necesitate pentru majoritatea dintre noi. Dacă avem copiii care fac studii sau suntem studenţi, imprimanta ne va fi de mare folos pentru lecţii, nu mai trebuie să alergi pe la centre specializate să-ţi tipăreşti lucrarea, şi-n general poţi să-ţi tipăreşti lucrarea în ultima clipă şi la orice oră doreşti, cînd ai terminat-o, fie ora unu sau două noaptea. Sau poate eşti pasionat de fotografiat, sau ai multe fotografii care s-au adunat în calculator şi doreşti să le ai pe suport de hîrtie, nu mai trebuie să mergi la centrul specializat, o poţi face chiar acasă, în doi timpi şi trei mişcări. Deci ne-am convins de necesitatea unei imprimante, dar intervine întrebarea cum şi ce model de imprimantă să ne alegem. Voi încerca să răspund în cele ce urmează...
În priincipiu, utilizarea oricărei imprimante presupune cheltuieli mai mari decît însăşi procurarea acesteia, cheltuieli care încep cu hîrtia şi sfîrşesc cu cerneala. Mulţi dintre producători ademenesc cu preţuri mici la imprimante dar după masca acestui mic preţ se ascund cheltuieli mari pentru consumabilile pe care le procuri de la acelaşi producător, deci tu eşti în pierdere. Ce-i de făcut? Ideal ar fi procurarea unei imprimante laser, dar costurile acesteia sunt mai ridicate cu mult decît ale celor inkjet, în acest caz trebuie să alegem o imprimantă care este compatibilă cu sistemul CISS (continuous ink supply system), care presupune alimentarea cu cerneală un tip special de cartuş permanent, printr-un sistem de capilare (furtunaşe) conectate la rezervoare externe. În acest caz cartuşele nu se usucă niciodată, iar alimentarea se face mult mai uşor în condiţii casnice, ceea ce presupune mai puţine cheltuieli, căci procurarea unui nou cartuş ori de cîte ori acesta se termină este nerentabilă.

Ce mai face Lenin?

[singlepic id=38 w=320 h=240 float=left]Lenin e viu oricînd, se spunea într-un cîntec, dar realitatea e alta, acest lider al revoluţiei zace mort, în mauzoleu. Din anul 1924 şi pînă în prezent trupul acestuia este păstrat mumificat în zidul Kremlinului în Moscova. Pe parcursul păstrării, acesta a fost huiduit şi defăimat, au fost cazuri cînd s-a aruncat cu pietre în sarcofag pentru a fi stricat, în anul 1973 a fost schimbată sticla, pe una de siguranţă maximă, care nu permite nici unui glonte să o strice. Şi stă Lenin, vine lumea se uită la el... acum normele pentru vizitarea mauzoleului sunt mai stricte, se trece prin detectorul de metale. Ultimul caz în care s-a încercat profanarea rămăşiţilor a avut loc chiar în martie 2010, cînd o persoană, Sergiu Crapeţov, s-a urcat pe tribuna mauzoleului şi a început să strige îndemnuri la înmormîntarea trupului lui Lenin şi demolarea mauzoleului. Problema demontării sarcofagului şi închiderii mauzoleului a fost pusă de mai multe ori, însă actuala guvernare rusă, în frunte cu Putin consideră că demonatrea acestuia va leza idealurile în care multă lume a crezut şi pentru care a luptat, aşa că pînă cînd Lenin rămîne în vizorul vizitatorilor, ce-i drept în incinta mauzoleului se interzice să se fotografieze...
Deci, ce face Lenin? Lenin doarme, urmaşi de-ai lui lucrează... noi ce facem?

P.S. Pe 21 ianuarie 1924 moare Lenin.