Dumnezeu sub semnul întrebării

Din tot timpul Dumnezeu a fost pus sub semnul întrebării, dubii au avut mulţi, unii au afirmat că Dumnezeu nu există alţii au afirmat contrariul, desigur nu pretind în a da un răspuns, dar voi încerca să-l caut prin cele scrise mai jos.

Credinţa în Dumnezeu apare de obicei în copilărie, ca educaţie din partea părinţilor sau bunicilor, apoi devine un act mistic interesant pentru copil, o lume aparte, cum şi este defapt lumea credinţei, însă cu timpul copilul se maturizează, capătă experienţă şi cunoştinţe, toate acestea îi nasc în minte anumite întrebări şi deci apare îndoiala... Acesta este momentul unei lupte între credinţa infantilă a copilului din noi şi raţiunea omului matur care are mai multe semne de întrebare în privinţa credinţei. Desigur că un astfel de moment este uşor rezolvabil în cazul cînd persoana a avut un act de trăire personală a lui Dumnezeu, o trăire greu de exprimat, una asemenea celei pe care a avut-o Sf.Apostol Pavel în drum spre Damasc, un asemenea moment de trăire a divinului spulberă orice semn de întrebare, căci acel moment face parte din experienţa proprie care nu poate fi contestată de nici un argument din lume. În lipsa unui astfel de moment credinţa noastră se bazează pe experienţa altora, într-un fel sau altul credinţa noastră e luată cu împrumut, e cam la fel cum credem faptul că există Japonia sau girafa cu toată că nu am văzut ţara dată sau animalul dat, nouă ni se prezintă argumente din cărţi, ni se vorbeşte despre ele dar... oricum, noi nu am avut experienţa proprie de a vedea ţara sau animalul dat şi atunci împrumutăm credinţa, certitudinea că există.

Creştinul îşi face mari griji în privinţa faptului de a pune existenţa lui Dumnezeu sub semnul întrebării, dar nu este nimic rău în aceasta, căci la fel se întîmplă şi în domeniul ştiinţei

Tipicul Duminicii a 15-a după Cincizecime, gl.6-lea

3/16 septembrie 2012 - Duminica a 15 după Cincizecime – gl.6; Sf.Mc.Antim şi Cuv.Teoctist

Vecernia: La Doamne strigat-am... stihurile pe 10: a Învierii gl.6 – 4, a Mucenicului gl.1 – 3, a Cuviosului gl.1 – 3; Slavă... a mucenicului, gl.6: „Preot după lege...”; Şi acum... dogmatica gl.6 „Cine nu te va ferici...”;

Vohod; Prochimenul zilei;

La Stihoavna Vecerniei: Stihoavna din Octoih, gl.6; Slavă...a Cuviosului gl.6: „Cuvioase părinte...”; Şi acum... a Născătoarei-Învierii gl.6 „Făcătorul şi Izbăvitorul...”;

După Sfinte Dumnezeule – „Născătoare de Dumnezeu...” (de 3 ori);

 

Utrenia: La Dumnezeu este Domnul – Troparul Învierii gl.6 (o dată); Troparul Mucenicului gl.4 (o dată); Slavă... Troparul Cuviosului, gl.8, Şi acum... a Născătoarei-Învierii gl.8;

Catismele 2 şi 3. Ectenia mică. Sedelenele Învierii.

Tipicul slujbei - Tăierea capului Sf.Prooroc Ioan Botezătorul, 11 septembrie 2012

Tăierea capului Sf.Ioan Botezătorul - 11 septembrie 2012 – zi de post

Vecernia:

La Doamne strigat-am stihurile pe 8: a Înaintemergătorului gl.6 – 8, toate se dublează; Slavă...gl.6 din Minei „Sărbătorindu-se ziua naşterii...”; Şi acum... dogmatica gl.6 „Cine nu te va ferici...”;

Vohod; Prochimenul zilei; Paremii -3;

La Litie – Stihira gl.1;

La Stihoavna Vecerniei: Stihoavna cu stihuri din minei a Înaintemergătorului; Slavă... Înaintemergătorului gl.8; Şi acum... a Născătoarei gl.8 „Fecioară nenuntită...”.

După Sfinte Dumnezeule – Troparul Sfîntului gl.2 (de două ori) şi „Născătoare de Dumnezeu” (o dată).

 

Utrenia

Chirică schiopu

Astăzi, ba chiar şi de ieri se tot vorbea în tîrg... e sărbătoare - Chirică Schiopu. Mă uit în calendar nu e cu roşu, e cu negru şi asta mai mult din cauza că astăzi avem trecut în calendar pe Sf. Împ. Vladimir care a încreştinat Rusia, şi aceasta este o sărbătoare cu ecou în Rusia, fiind serbată cu fast, pentru că de aici se trage defapt creştinismul în Rusia Kieveană... dar acum să vedem ce ne mai spune calendarul. În sinaxarul zilei vedem scris - Sf. Mucenici Chiriac şi Iulita, deci cred că despre acest Chiriac se face vorbă în popor... bun, să văd de ce este numit în popor „schiopu”, citesc sinaxarul zilei, şi aflu că Sf.Iulita era mama Sf.Chiriac, aceştia au trăit prin jurul anul 300 în timpul prigoanei lui Diocliţian şi mărturisindu-şi credinţa în Hristos au fost aduşi în faţa judecătorului Alexandru, unde iarăşi mărturisind cu tărie credinţa în Hristos a fost bătută cu bicile, toate acestea văzînd fiul ei plîngea şi vroia să se apropie de maică sa, vicleanul judecător Alexandru a încercat să-l atragă la închinarea idolească pe acesta, dar Sf.Chiriac a mărturisit credinţa în Hristos pentru aceasta mîniindu-se judecătorul l-a împins pe scări şi acesta lovindu-se a murit, văzînd aceasta maica sa Sf.Iulita s-a bucurat pentru mărturisirea fiului ei, iar ulterior drept pedeapsă pentru că nu se lepăda de credinţa în Hristos ia fost tăiat capul. Nicăieri în sinaxar nu am întîlnit explicaţia de ce în popor Chiriac se numeşte „schiopu”... e vorba de e o explicaţie populară bineînţeles pe care am primit-o de la buneii mei cu cîţiva ani în urmă... se face vorba că în această zi

Internetul şi reţelele sociale din perspectivă ortodoxă

 „...dacă vom ajunge să ne cunoaştem, să ne iubim, să ne urâm, să ne căsătorim, să ne înmormântăm doar prin internet, atunci într-adevăr ne vom înstrăina cu desăvîrşire unii de alţii...”
Mitr. Bartolomeu Anania

   Internetul este supranumită invenţia secolului XX, şi pe drept cuvânt internetul a revoluţionat mult gîndirea şi societatea, îndemnînd-o spre progres. În anul 1971 are loc transmiterea primului email electronic, în 1989 Tim Berners, a pus la punct o metodă de organizare a informaţiilor care s-a numit World Wide Web (www), tot el în anul 1990 a scris primul browser web, în anul 1993 apare primul ziar online, în 1995 se lansează e-bay, în septembrie 1998 are loc lansarea motorului de căutare google, iar în 2003 se lansează Facebook. Şi dacă pe timpuri accesul la internet şi tehnologiile informaţionale era un privilegiu, astăzi este mai mult decît necesitate, dacă în 1995 se făceau primii paşi a comerţului electronic astăzi fiecare al 10-lea om de pe globul pămîntesc a efectuat o cumpărătură online. Deci accesul la internet este în societatea actuală un lucru vital şi necesar progresului.