În această carte scrisă de legionarul Dumitru Bordeianu, este prezentată ura, minciuna şi bestialitatea de care a fost în stare o ideologie – ideologia comunistă – “provenită nu de la oameni, ci de la diavolul”. Comunismul, ne spune autorul: “este prezenţa Satanei pe pămînt. Comuniştii au făcut din ideologia lor o religie, care, în opoziţie cu cea creştină, este religia urii, a minciunii şi a crimei ridicate la rangul de virtuţi; şi nu se răspîndeşte decît prin minciună, neîncredere, teroare şi frică.”
Cu toate că autorul insistă ca drama pe care a trăit-o el şi alţi tineri, să fie atribuită tineretului legionar, îmi permit să nu văd drama unei mişcări (consider că nu apartenenţa la mişcarea legionară i-a făcut pe tineri să mărturisească şi să primească moartea, ci descoperirea şi trăirea individuală a relaţiei lor cu Dumnezeu), ci a sute de oameni care au suferit chinuri groaznice, fie pentru credinţă, fie pentru asumarea doctrinei legionare, fie pentru concepţia politică “incorectă”, dar într-un final drama unor eroi, căci toţi cei ce au trecut prin chinurile închisorilor comuniste, cu toate căderile lor dar neapărat şi ridicările lor, sunt eroi, un laş, nu poate fi sfînt iar un neam dăinuie prin eroi şi sfinţi.
Nu ştiu, dacă aş putea reda pe scurt cele citite dar un lucru impresionează şi captivează şi anume dialogul autorului cu cititorul, pe care-l îndeamnă să trăiască doar pentru o clipă chinurile închisorii, cum ar fi condiţiile groaznice




